Vindecare si autovindecare

Drumul meu spre propria radianță feminină

De când mă știu, am tăiat continuu părți din mine. Pentru că, de-a lungul vieții mele, am fost preocupată să obțin toate aprobările din lume: să mă iubească mama, să mă placă profesorii, să mă accepte prietenii, să nu mă părăsească iubitul, să fiu apreciată de cei din jur a căror opinie era importantă.

Făcând asta, am avut mereu o dilemă – cât din mine să arăt, pentru ca celălalt să nu fugă? Dacă arăt prea mult și se sperie? Dacă arăt prea puțin și nu mă va vedea cu adevărat? Dacă deranjez? Dacă “trigger”-uiesc pe cineva cu ceea ce sunt? Cât din mine mi se permite să exprim, ca să nu fiu prea mult? Cât din mine trebuie să tai, cât să las pe dinafară din mine ca să aparțin? 

An după an, zi după zi, în acest conflict interior am rupt părți din mine, uneori fără să-mi dau seama. Ca să par perfectă, ca să fiu cumsecade, aliniată, spirituală, iubitoare. Până când am realizat că nu mă simt deloc mai iubită dacă fac toate astea ci, din contră, simt o durere infinită pentru că nu las iubirea să curgă prin toate părțile mele și nu sunt vie în tot întunericul și toată lumina mea. 

Rana maternă& rana vrăjitoarei

Ne-am născut într-o țară în care nu e foarte ușor să fim femei. Nu că e mai ușor să fii bărbat – bărbații conștienți din zilele noastre au provocările lor, la fel de solicitante pe care trebuie să le onorăm. Dar astăzi vreau să vorbesc strict din perspectivă feminină: despre presiunea și renunțarea și micșorarea pe care le-am simțit în prima parte a vieții mele.

Simt asta ca pe un adevăr, mai ales de când nu mai trăiesc în Romania. Doar după ce am ieșit din România am putut lăsa mult mai ușor în urmă niște lucruri care efectiv mă sufocau.

Pentru că parte din misiunea mea este să ghidez femei spre propria lor putere și strălucire, am fost sprijinită să ies puțin din peisajul atât de sufocant al feminității și să văd cu claritate tipare sufocante pentru noi, femeile:

durerea și absurdul relațiilor mamă-fiică, comparația continuă și dorința de a fi mai bună decât alte femei, teama de a fi prea strălucitoare pentru că o să stârnesc invidii, nu o să mai fiu plăcută sau o să rămân singură, dorința de a fi drăguță în orice situație că doar așa pot să fiu iubită, teama de a-mi spune termenii de care am nevoie ca să pot funcționa în relații – toate astea sunt lucruri pe care le-am simțit ani de zile la mine și la femeile din jur.

Le pot vedea altfel și mă pot raporta diferit la toate aceste modele rigide de comportament de când nu mai trăiesc în fiecare zi în ele.  Simt că ceva s-a relaxat profund în mine, relațiile toxice au plecat din viața mea, mă arăt mult mai mult exact așa cum sunt, nu-mi mai depinde stima de sine de ceva ce fac sau nu fac.

A trebuit să vin în Italia – țară care m-a ars pe rug acum câteva secole, așa cum mi-a fost revelat de Sinele meu Divin în Înregistrările Akashice – ca să încep să redevin întreagă. Și, deși e sfârșitul unei etape karmice pentru mine ca femeie, într-un fel sunt doar la început de drum autentic spre împuternicirea reală care este o călătorie de o viață. Desigur, nu toată lumea are aceeași cale, nu toată lumea trebuie să plece dintr-un anumit loc pentru a merge la nivelul următor, dar uneori a ieși în afara unui peisaj te ajută să vezi lucrurile altfel.

Pentru că ce nu-mi dădeam seama în România este că tot tăiatul asta din mine este ceea ce se numește “rana vrăjitoarei” la nivel colectiv. De fapt, o altă variantă a rănii materne. O reamintire la nivel celular a puterii care ne-a fost luată cândva, demult – și pe care, apoi, am tot dat noi permisiunea la nivel subtil să ne fie luată – pentru că a fost considerată “periculoasă”.

Dacă avem tendința să tăiem continuu bucăți din ființa noastră, dragile mele surori, e nevoie să știm că asta este rana maternă în acțiune – cea mai mare rană feminină, ale cărei efecte le simțim la tot pasul.

Mamele noastre au fost atât de reprimate în puterea lor, încât ducem cu noi în ADN toată reprimarea, suferința, durerea și toxicitatea derivată din acest proces de suprimare. Ca pe o barieră invizibilă, ca pe un plafon de sticlă de care ne lovim cu capul atunci când încercăm să fim mai mult sau să facem mai mult. Auzim mesajele care ne rulează în inconștient: “Nu se cuvine, Ce-o sa zică lumea, Nu e bine, Asta nu se face așa, O femeie nu trebuie sa facă asta, O femeie trebuie să stea la locul ei”etc.

Avem mereu sentimentul că orice am face, oricât de mult am face, e tot vina noastră, că nu am făcut suficient și ceva e profund în neregulă cu noi, în orice situație. Mesajul inconștient transmis din mamă în fiică care e mereu acolo, pe fundal: “Niciodată nu putem face suficient, pentru că am făcut ceva fundamental greșit: ne-am născut femei.” Asta e greutatea blestemului ancestral al strămoașelor noastre născute în corpuri de femei, pe vremea când femeile erau atât de abuzate și de umilite încât singurul lor adevăr, scris cu sânge pe suflet, era: “E greu să fii femeie. Femeile sunt chinuite.E un blestem să te naști femeie.”

De aici și până la a deveni întregi și radiante ca femei pare un pas uriaș. De la a vindeca efectele abuzului trangenerațional la a ne da permisiunea să strălucim pare a fi o prăpastie de netrecut. Pare că avem de învins cei mai mari monștri și de construit punți uriașe peste prăpăstii uriașe. A vorbi despre “femeia radiantă” într-o țară în care abuzurile încă ne urlă în celule pare nebunie curată. Dar asta este puterea noastră, dragile mele surori. Pentru că, deși ne-am născut într-o țară cu traume majore ale feminității, resursele cu care am venit să transformăm traumele colective și traumele strămoașelor noastre sunt uriașe. Suntem generația care trebuie să facă asta, în beneficiul generațiilor viitoare. Asta este radianța noastră: reziliența spiritului nostru și puterea uriașă de transmutare din câmpurile noastre a celui mai mare întuneric în cea mai mare strălucire.

Ce avem de făcut, dragile mele, este ca părticică cu părticică să ne punem la loc și ne lăsăm să fim în toate felurile, noi în lumea noastră interioară. Capricioasă, nebună, furioasă, rebelă, războinică, puternică, sexuală, dar și incredibil de blândă, iubitoare, vulnerabilă și fragilă. Să ne luăm în stăpânire toate aceste părți și toată energia lor să o lăsăm să curgă prin corp. Să le iubim ca și cum ar fi proprii noștri copii.

Să nu mai tăiem nimic din măreția spiritului nostru și să alchimizăm totul în Iubire. Prin Iubire, vom ști apoi când să fim ferme, când să fim blânde, când să fim feroce, când să fim îngăduitoare, când să fim ca o mângâiere și când să tăiem răul de la rădăcină cu sabia adevărului, dacă e nevoie. E nevoie de toate aceste aspecte să existe în stare latentă în noi, iar prin Iubire să putem alege exact cât, în ce doză, când și unde să folosim fiecare din aceste energii.


Arhetipurile feminității: The Witch, The Bitch, The Whore și Zeița interioară

Aceasta rană a vrăjitoarei este exprimată, printre altele, și prin faptul că ne e greu să ne însușim și asumăm trei arhetipuri esențiale ale feminității: The Witch, The Bitch& The Whore (Femeia Vindecătoare, Femeia Puternică și Femeia Sexuală).

Ne dezicem de puterea noastră de vindecare, de puterea noastră și de sexualitatea noastră pentru ca au fost demonizate în istorie și continuă să fie demonizate pe scară largă, în inconștientul colectiv.

Fiecare din aceste trei arhetipuri : The Witch: Femeia Vindecătoare, The Bitch: Femeia Puternică, The Whore: Femeia Sexuală așteaptă să fie scoase la lumină, iar puterea și energia lor să fie adusă în corpurile noastre. Dacă ținem în umbră aceste trei părți din noi este sinucidere spirituală ca femei. Până nu ne luăm în stăpânire aceste părți din noi, lumina noastră reală nu poate străluci cu adevărat.

Ținute în umbre, aceste părți încep să lucreze în întuneric, iar rezultatele pot fi devastatoare pentru corpurile, viața noastră și a celor din jur.

Așa s-a născut în istorie magia neagră: din arhetipul “The Witch” neintegrat în psyhe-ul feminin s-a născut vrăjitoarea respinsă, care începe să creadă ca are dreptul să afecteze liberul arbitru al celorlalți cum are ea chef. Din arhetipul “The Bitch” nerecunoscut și neintegrat, femeia puternică devine malefică iar puterea ei devine toxică, începând să se creadă îndreptățită să fie rea când vrea ea, cu cine vrea ea, doar pentru că poate. Din arhetipul “The Whore” neasimilat a rezultat femeia manipulatoare, care crede că își poate folosi energia sexuală cum are ea chef, pentru a obține ce vrea ego-ul ei, doar în condițiile ei.

Așa că în loc de femeia vindecătoare, puternică și sexuală vom avea manifestările de întuneric ale acestor trei arhetipuri. Când aceste trei arhetipuri se manifestă sub patronajul întunericului feminin, rezultatele pot deveni nealiniate și chiar distructive pentru noi și cei din jur. De aceea, nu pot sublinia suficient cât este de important ca aceste trei arhetipuri să fie luate în stăpânire și asumate.

Și apoi puse sub patronajul Zeiței. Ea știe cum să aibă relații cu alții, cum să nu suprime nimic din ea, în același timp fără să-și vomite frustrările și toxicitatea pe cei din jur. Ea știe să își folosească propria putere, dând permisiune tuturor celor din jur să fie întregi. Și știe să se însoțească cu cei care îi dau permisiunea să fie întreagă, să își întrupeze toată puterea și iubirea posibile pe Pământ. 

Când punem la locul lor aceste părți și le punem pe toate sub patronajul Zeiței interioare, combinația care se naște este magie pură. Și este rețeta sigură spre radianța feminină autentică.

Aceasta este invitația mea pentru cursul “Femeia radiantă”, să explorăm aceste locuri din noi și să le integrăm în corpurile noastre, cu toată puterea lor. Vă aștept cu bucurie, dragi femei, începând cu 20 aprilie: Femeia radiantă.

Mihaela Marinas

Mihaela Marinas scrie articole si lucreaza cu oamenii, atat individual cat si in grupuri, din dorinta de a-i insoti pe cei din jur in calatoria catre ceea ce sunt cu adevarat.

S-ar putea să-ți placă și...

2 comentarii

  1. Eugenia Șerbulea nu spune:

    Vă mulțumesc pentru toate mesajele! Foarte interesant ceea ce scrieți. Am trimis mai departe linkurile cu prezentarea cursului care începe pe 20 aprilie 2023 despre femeia radiantă.

    1. Multumesc mult pentru aprecieri, Eugenia!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *