Exista o unitate de masura a fericirii? Probabil ca nu. Sau eu n-am auzit inca despre ea, lucru perfect posibil dealtfel…
Si nici macar n-am auzit pe nimeni cuantificand fericirea… spunand “sunt 59,4% fericit” sau “sunt 4,72% nefericit”.
Lucrul pe care nu l-am uitat insa niciodata din clipa in care l-am aflat a fost ca poti sti cu siguranta daca esti sau nu fericit.
In cartea “Vampirii energetici”, psihoterapetul american Albert Bernstein este de parere ca starea de echilibru a unei persoane poate fi evaluata folosind trei indicatori.
In ciuda titlui sau poate prea comercial (eu personal am cumparat o carte cu un asemenea titlu doar pentru ca mi-a fost recomandata de cineva in care aveam incredere), cartea investigheaza cu seriozitate si ofera solutii pentru a face fata la principale tipuri de personalitati dezechilibrate pe care le intalnim in viata de zi cu zi: antisocialul, dramaticul, narcisistul, obsesiv-compulsivul si paranoicul.
Din pacate psihologia actuala a reusit doar in mica masura sa trateze cu succes tulburari cum ar fi fobiile, depresia, nevroza obsesiv-compulsiva, alcoolul, drogurile, tulburarile si deviantele sexuale, mania, autismul.
In cartea sa Psihologia viitorului – Lectii din cercetarea moderna asupra constiintei, psihiatrul american Stanislav Grof propune o perspectiva complet diferita de abordare, rezultata in urma unei activitati de peste patruzeci de ani in acest domeniu, pe care a desfasurat-o mai ales la Centrul de Cercetari Psihiatrice Maryland din Baltimore.
Atunci cand vine vorba despre felul cum reusim sa relationam cu lumea din jurul nostru – fie ca este vorba despre colegii de scoala sau de serviciu, de partenerul de cuplu, de prieteni, membri ai familiei sau persoane necunoscute – putem identifica patru tipuri de comportament.
Dependenta
Cuvantul-simbol care defineste acest nivel este TU.
Atunci cand suntem mici nu ne-am putea descurca fara ajutor din partea altora. Pe masura ce inaintam in varsta, cursul natural al dezvoltarii este de a renunta sa punem responsabilitatea propriei vieti pe umerii altora, de a renunta la situatiile de tipul TU ai grija de mine, TU stii ce e mai bine pentru mine, TU hotarasti pentru mine, TU esti responsabil pentru ceea ce mi se intampla.
Intr-un aeroport statea o tanara care urma sa faca o calatorie mai lunga. Si-a cumparat de acolo o carte ca sa treaca mai repede timpul si un pachet de biscuiti.
S-a asezat pe un scaun, si-a pus bagajele langa el si s-a apucat sa citeasca. La un moment dat s-a intors sa ia un biscuit din pachetul de langa ea. A observat cu surprindere ca la mica distanta era asezat un domn care citea un ziar, si care fara sa-i ceara permisiunea a inceput sa ia si el din pachetul de biscuiti.
Cu toate ca s-a simtit indignata, politetea a impiedicat-o sa ii reproseze ca are un comportament nepotrivit. Dar pe masura ce ea lua cate un biscuit, lua si el unul si asta a facut ca pana la urma tanara sa devina foarte nemultumita.
Puterea prezentului, scrisa de Eckhart Tolle – una dintre cele mai bine vandute carti din Statele Unite in ultimii cativa ani.
Eckhart Tolle s-a nascut in Germania, si la varsta de 13 ani s-a mutat impreuna cu parintii in Anglia. Tineretea sa a fost marcata de suferinte psihice intense, de la depresii de o mare intensitate pana la incercari de sinucidere. La varsta de 29 de ani s-a trezit intr-o noapte din somn suferind atat de cumplit incat a trecut fara sa vrea intr-o alta stare de constiinta, cunoscuta sub numele de iluminare.
Psihologilor care, sub pretextul cercetarii, se amuza observand comportamentul soarecilor si incearca sa traga concluzii utile in comparatie cu comportamentul uman, li se intampla uneori sa descopere lucruri interesante.
Un experiment clasic consta in a creste trei grupuri de soareci in conditii identice de cazare si alimentatie, dar foarte diferite din punct de vedere al comportamentului:
-cu primul grup (A) cercetatorii actioneaza “bland” si “amabil”, ii mangaie, le vorbesc;
-cu al doilea grup (B) se arata “nepoliticosi” si agresivi, lovindu-i din cand in cand;
In 1955, cand Einstein a incetat din viata, creierul sau a fost indepartat si pastrat de catre doctorul Thomas Harvey pentru a fi cercetat. De-a lungul timpului, el l-a studiat si a oferit si altor cercetatori bucatele din el pentru a afla raspunsul la intrebarea: Cu ce este diferit creierul unui geniu?
Explicatia a inceput sa se contureze abia zeci de ani mai tarziu. In 1911 parintele neuroanatomiei, Santiago Ramon Y Cajal, a descoperit ca nu numarul neuronilor este cel mai important cand vine vorba despre genii, ci numarul interconexiunilor dintre acestia.
