ultimul biscuit
Intr-un aeroport statea o tanara care urma sa faca o calatorie mai lunga.
Si-a cumparat de acolo o carte ca sa treaca mai repede timpul si un pachet de biscuiti.
S-a asezat pe un scaun, si-a pus bagajele langa el si s-a apucat sa citeasca. La un moment dat s-a intors sa ia un biscuit din pachetul de langa ea. A observat cu surprindere ca la mica distanta era asezat un domn care citea un ziar, si care fara sa-i ceara permisiunea a inceput sa ia si el din pachetul de biscuiti.
Cu toate ca s-a simtit indignata, politetea a impiedicat-o sa ii reproseze ca are un comportament nepotrivit. Dar pe masura ce ea lua cate un biscuit, lua si el unul si asta a facut ca pana la urma tanara sa devina foarte nemultumita.
Cand a luat din pachet penultimul biscuit, ea s-a intrebat plina de resentimente: “Oare indrazneste sa mi-l ia si pe ultimul?”
Barbatul a luat intr-adevar ultimul biscuit, l-a rupt in doua si i-a oferit zambind cald o jumatate. Simtind ca el a depasit limita bunului simt, tanara s-a ridicat furioasa si s-a indreptat spre un alt colt al salii de asteptare.
A deschis geanta ca sa puna inauntru cartea si… spre marea ei surprindere a vazut inauntru pachetul de biscuiti pe care il cumparase. In acel moment a coplesit-o un sentiment de rusine.
A inteles ca pachetul din care mancase nu era al ei, ci al barbatului care citea ziarul… El a impartit plin de bunatate chiar si ultima bucatica pe care o avea, fara sa se simta indignat, superior sau furios.
MORALA:
Oare de cate ori in viata am mancat biscuitii altcuiva? Ar fi mai bine ca inainte sa ne grabim sa-i judecam pe altii sa privim cu atentie in jur… si mai ales in sufletul nostru!
Sa dai cand poti, fara sa astepti nimic in schimb, nici macar un multumesc, si sa nu regreti ca ai dat!
Cui dai? Cui are nevoie…
Cat dai? Totdeauna mai mult de cat ai primit!
Intrebari:
1. Cum vi se pare istorioara asta? O intamplare trista?? Sau una amuzanta?
2. In care dintre personaje va regasiti?
3. Cine ati prefera sa fiti, tanara cu cartea sau domnul cu ziarul?
Sper sa aveti o zi super faina de care maine sa va amintiti cu placere! 🙂
Povestioara asta are atata adevar in ea… pacat este ca, de cele mai multe ori, nici nu ne dam seama cand “mancam din biscuitii altuia”… si mult mai trist este faptul ca atunci cand ceilalti “mananca din biscuitii” nostrii, actionam condusi de impuls… oamenii (si recunosc cu mare regret) nu dau celor care au nevoie (dau celor la care au o nevoie) si mai mult decat atat, nu dau decat cel putin cat primesc… oamenii sunt egoisti… impart doar daca primesc ceva in schimb… nu vreau sa generalizez si nici sa sune pesimist… asta e conditia umana… putin mai limitata:)