emotiile negative o radiografie atenta partea intai
Psihologie practica

Emotiile negative: o radiografie atenta (Partea I)

emotiile negative o radiografie atenta partea intai

emotiile negative o radiografie atenta partea intaiV-ati intrebat vreodata cum s-au instalat emotiile in sufletul si in viata noastra? Cine sau ce a generat primele emotii de care ne amintim si cum si de ce am reactionat asa cum am reactionat? Ce gol sau ce nevoi umplu unele emotii? Cum le descifram semnificatia?

Haideti sa gasim impreuna cateva posibile explicatii, din perspectiva psihologica si din perspectiva evolutiei spirituale, cu mentiunea ca e posibil ca o teorie sa nu fie mai buna decat alta, ci doar sa se completeze reciproc.

Incercarile de definire ale acestora intampina adesea contradictii, si in filosofie, si in psihologie, si la nivelul reprezentarilor sociale:

Platon considera ca „emotiile perturba gandirea”
• pentru I. Kant ele sunt „maladii ale sufletului”
Darwin le integreaza în valoroase comportamente adaptative si evolutive ale speciilor
J.P. Sartre afirma ca emotiile sunt “un mod de existenta a constiintei” ce permite “întelegerea propriei fiinte în lume”
• conform lui René Descartes „ceea ce este sentiment in privinta unui subiect, este intodeauna actiune in orice alta privinta”

Mai mult, sunt curente filosofice potrivit carora atunci cand spiritul uman intalneste pentru prima oara lumea, el este deja inzestrat cu un bagaj de idei sau concepte care nu au nicio legatura cu experienta, iar alte curente care afirma ca la nastere intelectul este „o foaie alba, fara nici un fel de semne pe ea” si ca doar experienta ii poate furniza idei si sentimente.

Pana in zilele noastre domeniul emotiilor se prezinta, de cele mai multe ori, confuz:

Teoriile evolutive ale emotiilor subliniaza caracterul adaptativ al acestora si functia de semnal;
Teoriile cognitive insista asupra modalitatii in care prelucram informatiile din exterior si apoi elaboram planurile pe care le vom pune in actiune;
Teoriile fiziologice insista pe relatiile dintre emotie ca stare mentala sau cognitiva si expresia ei somatica sau viscerala.

Emotii de baza precum: bucuria, tristetea, mania, frica, dezgustul, surpriza etc, la om pot fi diferentiate de mimicile carora le dau nastere si se caracterizeaza printr-un ansamblu de “trairi” specifice insotite, in mod invariabil de manifestari fiziologice si comportamentale.

Trairile psihice genereaza stari mentale numite afecte:

• Unele cu o durata limitata, rezulta din expunerea la un stimul extern precis (tristetea provocata de o veste rea). Acestea sunt emotiile de baza si derivatele lor.
• Altele mai durabile si legate mai mult de relatii decât de evenimente; este vorba despre sentimente.

Emotivitatea este capacitatea de a reactiona prin emotii si depinde de interactiunile complexe dintre bagajul genetic si factorii de dezvoltare, mai ales la varsta tanara, nivelul emotional la care ne gasim reprezentand o stare de care va depinde majoritatea celorlalte functii integrate ale organismului. Achizitia, stocarea, restituirea datelor depind foarte mult de starea afectiva si de raportul dintre aceasta si setul de credinte deja format.

Emotia a mai fost definita ca o stare de agitatie a intregului organism, fiind un semnal homeostatic fundamental al carui rol depinde de cauzele care i-au generat aparitia si de semnificatia pe care ele o au pentru viitorul persoanei.

Traseul emotiilor

Atunci cand o persoana trece printr-o emotie, se produc anumite schimbari atat in sentimentele sale, cat si in comportamentul sau exterior, cum ar fi: accese de plans sau de ras, devine irascibila sau chiar furioasa, se incrunta etc.

Acestea sunt doar efecte superficiale produse de emotii, dar emotiile produc schimbari si la nivelul anumitor functii ale organismului, precum: respiratia, circulatia sangelui, procesele senzoriale sau activitatea glandulara. Putem spune ca incepe o „furtuna emotionala”, in timpul careia: inima bate mai repede, stomacul se opreste din digerat, vasele sanguine se contracta, transpiratia se poate intensifica etc.

Aceste semnale sunt de fapt efectele actiunii ramurii simpatice a sistemului nervos vegetativ, ramura care ne domina in timpul emotiilor. Imediat dupa reactia emotionala, preia controlul ramura parasimpatica, aceasta facand ca inima sa isi incetineasca ritmul, stomacul sa inceapa din nou sa digere si saliva sa se secrete. Apoi, dupa un timp, echilibrul se reface.

Cand realizam ca emotiile dau peste cap, in mod real, echilibrul functiilor din organismul unui copil sau al unui adult, putem intelege cat e de important sa evitam situatiile care pot genera emotii negative puternice.

Zonele sensibile pot fi activate de confruntarea cu o problema/situatie care ne destabilizeaza si ne fac sa ne pierdem increderea in noi, mai ales in cadrul relatiilor cele mai importante din viata noastra: familie, cuplu, relatii profesionale.

De obicei exploziile de acest fel sunt semnale si evidentiaza un prea-plin de frustrari, de insatisfactii si de conflicte acumulate, dar pot actiona si ca o supapa de siguranta atunci cand tensiunea este prea mare, putand duce la decongestionarea unei situatii dureroase.

Mihaela Marinas

Mihaela Marinas scrie articole si lucreaza cu oamenii, atat individual cat si in grupuri, din dorinta de a-i insoti pe cei din jur in calatoria catre ceea ce sunt cu adevarat.

S-ar putea să-ți placă și...

1 comentariu

  1. […] totusi metode de a-ti controla teama si emotiile negative. Iata trei dintre ele, pe care le-ai putea […]

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *