Cand nu mai ai nimic de pierdut, atunci poti castiga totul

Pentru ca poti ramane doar tu cu tine. Si te poti vedea asa cum esti, gol, fara mecanisme de aparare si fara iluziile pe care le intretii zi de zi. Si atunci cand nu te mai agati de nimic si ai curajul sa privesti tu la tine in felul asta, vezi ca nu poti pierde nimic pentru ca n-ai avut niciodata ceva cu adevarat, in afara de tine insuti. Si daca ai curajul sa stai doar cu tine insuti, poti vedea ca atunci ai castigat totul.

Si poti vedea cum vei castiga si alte lucruri in jur si vei avea o viata mai plina, fara sa-ti doresti in mod neaparat acele lucruri. Pentru ca stii ca esti in regula si cu ele si fara ele.

Cand nu te mai atasezi si nu te mai incrancenezi in legatura cu a avea relatii mai bune, o viata mai frumoasa sau absolut orice altceva, cand te expui tu in fata ta asa cum esti, gata sa eliberezi ceea ce trebuie sa plece din viata ta, gata sa fii total autentic cu tine insuti si cu ceilalti pentru ca oricum nu ai ce pierde, ei bine, in acel spatiu se deschid multiple posibilitati.

Si oricare din posibilitati se va materializa, stii ca te va ajuta in drumul tau spre cine esti cu adevarat. Pentru ca stii cine esti si nu ai nevoie de nimic care sa acopere, in mod artificial, golul din tine pe care il simti cand habar n-ai cine esti.

Si da, cere mult curaj sa te lasi atat de expus in fata ta, in fata persoanei dragi, in fata vietii. Insa acesta este spatiul miracolelor. Al permisiunii, al curgerii, al lipsei de manipulare a vietii si a celor dragi, a despartirii de partea obsedata de control din tine care stie un singur lucru: cum lucrurile trebuie sa se intample numai intr-un anumit fel sau cum ceilalti trebuie sa faca numai ce vrei tu pentru ca tu sa te simti in siguranta.

Ar trebui sa ne oprim si sa ne intrebam mai des ce facem din viata noastra si ce ne facem unii altora atunci cand ne agatam, manipulam, controlam, crezand ca avem ceva de pierdut daca lucrurile nu se intampla intr-un anumit fel, in felul in care vrem noi. Ca trebuie sa ne zbatem si sa luptam din greu sa facem lucrurile sa mearga, in felul dorit de noi.

Atunci pierdem totul: frumusetea momentului, lejeritatea vietii, esenta iubirii adevarate, a lasa celuilalt spatiu pentru ceea ce este el cu adevarat si a-i da dreptul de a alege ce este autentic pentru el, respectul profund pentru  ceilalti ca fiinte umane si profunda compasiune pentru noi insine.

Daca insa avem curajul sa ne lasam sufletul sa intre intr-un letting go profund si autentic  (care insa doare al naibii, pentru ca trebuie sa te desparti de toate tiparele vechi dupa care ai functionat si sa cresti dincolo de ele, trebuie sa te arunci in necunoscut, cu riscul sa pierzi toate reperele de siguranta pe care le aveai si sa ai curajul sa astepti sa vezi ce mai ramane in jur), atunci ne dam seama ca am castigat totul. Desi poate am pierdut toate lucrurile care pareau sigure.

Ca avem intregul Univers la degetul mic, si de data asta nu intr-un sens manipulativ, ci pentru ca realizam ca, pentru prima data, am intrat noi in posesia noastra. Iar noi, asa cum spune Rumi, nu suntem o picatura intr-un ocean ci intregul ocean intr-o picatura.

Atunci putem avea totul, fara sa ne mai atasam de nimic, permitandu-ne insa sa ne doara atunci cand pierdem ceva pretios si avand curajul sa mergem mai departe si sa deschidem noi oportunitati de creatie si de manifestare in viata noastra.

Cand te ai pe tine, nu mai ai nimic de pierdut. Si cand realizezi ca nu ai nimic de pierdut, poti sti ca ai intrat pentru prima data cu adevarat in posesia propriei tale fiinte.

Si atunci ai castigat totul. Poti pierde orice, pentru ca te ai pe tine. Atunci esti liber. Si poti incepe sa te bucuri cu adevarat. In oceanul de calm care este Viata:

Mihaela Marinas