cand nu mai ai nimic de pierdut atunci poti castiga totul
Ganduri (in)directe

Cand nu mai ai nimic de pierdut, atunci poti castiga totul

Pentru ca poti ramane doar tu cu tine. Si te poti vedea asa cum esti, gol, fara mecanisme de aparare si fara iluziile pe care le intretii zi de zi. Si atunci cand nu te mai agati de nimic si ai curajul sa privesti tu la tine in felul asta, vezi ca nu poti pierde nimic pentru ca n-ai avut niciodata ceva cu adevarat, in afara de tine insuti. Si daca ai curajul sa stai doar cu tine insuti, poti vedea ca atunci ai castigat totul.

Si poti vedea cum vei castiga si alte lucruri in jur si vei avea o viata mai plina, fara sa-ti doresti in mod neaparat acele lucruri. Pentru ca stii ca esti in regula si cu ele si fara ele.

Cand nu te mai atasezi si nu te mai incrancenezi in legatura cu a avea relatii mai bune, o viata mai frumoasa sau absolut orice altceva, cand te expui tu in fata ta asa cum esti, gata sa eliberezi ceea ce trebuie sa plece din viata ta, gata sa fii total autentic cu tine insuti si cu ceilalti pentru ca oricum nu ai ce pierde, ei bine, in acel spatiu se deschid multiple posibilitati.

Si oricare din posibilitati se va materializa, stii ca te va ajuta in drumul tau spre cine esti cu adevarat. Pentru ca stii cine esti si nu ai nevoie de nimic care sa acopere, in mod artificial, golul din tine pe care il simti cand habar n-ai cine esti.

Si da, cere mult curaj sa te lasi atat de expus in fata ta, in fata persoanei dragi, in fata vietii. Insa acesta este spatiul miracolelor. Al permisiunii, al curgerii, al lipsei de manipulare a vietii si a celor dragi, a despartirii de partea obsedata de control din tine care stie un singur lucru: cum lucrurile trebuie sa se intample numai intr-un anumit fel sau cum ceilalti trebuie sa faca numai ce vrei tu pentru ca tu sa te simti in siguranta.

Ar trebui sa ne oprim si sa ne intrebam mai des ce facem din viata noastra si ce ne facem unii altora atunci cand ne agatam, manipulam, controlam, crezand ca avem ceva de pierdut daca lucrurile nu se intampla intr-un anumit fel, in felul in care vrem noi. Ca trebuie sa ne zbatem si sa luptam din greu sa facem lucrurile sa mearga, in felul dorit de noi.

Atunci pierdem totul: frumusetea momentului, lejeritatea vietii, esenta iubirii adevarate, a lasa celuilalt spatiu pentru ceea ce este el cu adevarat si a-i da dreptul de a alege ce este autentic pentru el, respectul profund pentru  ceilalti ca fiinte umane si profunda compasiune pentru noi insine.

Daca insa avem curajul sa ne lasam sufletul sa intre intr-un letting go profund si autentic  (care insa doare al naibii, pentru ca trebuie sa te desparti de toate tiparele vechi dupa care ai functionat si sa cresti dincolo de ele, trebuie sa te arunci in necunoscut, cu riscul sa pierzi toate reperele de siguranta pe care le aveai si sa ai curajul sa astepti sa vezi ce mai ramane in jur), atunci ne dam seama ca am castigat totul. Desi poate am pierdut toate lucrurile care pareau sigure.

Ca avem intregul Univers la degetul mic, si de data asta nu intr-un sens manipulativ, ci pentru ca realizam ca, pentru prima data, am intrat noi in posesia noastra. Iar noi, asa cum spune Rumi, nu suntem o picatura intr-un ocean ci intregul ocean intr-o picatura.

Atunci putem avea totul, fara sa ne mai atasam de nimic, permitandu-ne insa sa ne doara atunci cand pierdem ceva pretios si avand curajul sa mergem mai departe si sa deschidem noi oportunitati de creatie si de manifestare in viata noastra.

Cand te ai pe tine, nu mai ai nimic de pierdut. Si cand realizezi ca nu ai nimic de pierdut, poti sti ca ai intrat pentru prima data cu adevarat in posesia propriei tale fiinte.

Si atunci ai castigat totul. Poti pierde orice, pentru ca te ai pe tine. Atunci esti liber. Si poti incepe sa te bucuri cu adevarat. In oceanul de calm care este Viata:

Mihaela Marinas

Mihaela Marinas

Mihaela Marinas scrie articole si lucreaza cu oamenii, atat individual cat si in grupuri, din dorinta de a-i insoti pe cei din jur in calatoria catre ceea ce sunt cu adevarat.

S-ar putea să-ți placă și...

11 comentarii

  1. Adina spune:

    Superb articolul, foarte adevarat, intelept. Felicitari autoarei!

    1. Multumesc pentru aprecieri!

  2. Luiza Bratu spune:

    Da , este foarte adevarat cand esti doar tu, s…si caciula. Cand de tine nu depinde nimeni si pentru tine nu conteaza nimeni. Cand ti-e indiferent unde ajungi azi, cu ce, daca esti sau nu igienizat, daca….ai unde sa pui capul si ce sa mananci. Dar cand ai responsabilitati…..nu ai cum sa le lasi ca sa nu manifesti atasamente. Este o problema azi a intelegerii modernului si spiritualului ca o lipsa totala de asumare a raspunderii personale… si ca totul apartine universului, deci nu ai nici o raspundere… ai drepturi si nici o obligatie. Daca cineva iti ofera ceva, insemna ca ti se cuvine… daca trebuie sa faci ceva pentru acel ceva, insemna ca are energii negative. Metoda asta de gandire ca eu nu am nimic si mi se cuvine tot….ca m-am autoproclamat si spiritual intre timp…..a produs si produce multa durere si haos celor apropiati, care se simt manipulati si folositi la modul josnic. Nu iti bati joc de sentimentele si increderea unui om, a unui partener, a unui copil, a unui parinte, a unui coleg doar pentru ca tu consideri ca nu ai nimic de pierdut si viata se traieste printre oameni doar ca o spuma pe mare – fara atasamente. Daca nu ar fi marea nu ar exista spuma – iar spuma este temporara si complet nefolositoare decat pentru a fi aruncata la mal, ducand cu ea gunoaiele si distrusa ca atare. Da a fi o picatura din ocean inseamna a iti asuma si responsabilitatile si drepturile in plenitudinea lor, constient fiind de valoarea personala si de plus valoarea pe care tu o aduci propriei vieti si celor langa care traiesti. Cine a spus ca este usor zilnic sau doar frumos ? Multe le invatam din dureri si/sau pierderi temporare sau definitive.Nu poti avea ceva fara efort si fara alegeri sau sacrificii – si uneori nu exista valoare echivalenta intre activitate si remuneratie – dar e bine macar sa existe satisfactia lucrului bine facut ca o dovada de calitate a caracterului personal. Majoritatea se fura singuri prin superficialitate si lipsa de calitate sau chiar furt si minciuna. Cred ca valoarea consta in imagine, ceea ce este grav, deoarece aceea este doar o masca temporara care nu are decat o valoare de intrebuintare, unica de obicei. Valoarea personala consta in suma tuturor gandurilor,faptelor, deciziilor si actiunilor individuale asumate ca raspundere personala atat fara de sine cat si fata de familie, societate, natura. Acesta valoare nu are varsta si nu este nici veche, nici noua. Este o forma permanenta de autoeducare si raportare dinamica la prezent. Fiecare in parte din ceea ce suntem azi, inseamna ca avem un trecut care ne-a adus aici- suntem suma tuturor evenimentelor trecute si consecinta acestora. Modul cum ne traim si ne organizam sau nu viata inseamna ca ne asumam cu discernamant realitatea si evoluam la a ne fii mai bine impreuna cu cei dragi. Suntem ca oameni fiinte sociale si avem valoare in cadrul comunitatii nu separat, fiind utili reciproc avantajos. Sau daca ne urcam in varful muntelui si categoric avem dreptate in orice facem, in orice gandim si in orice spunem. Este interesanta gasirea caii de a ne armoniza intre oameni cu personalitatii, niveluri educationale si culturale atat de diferite. Calea este a invataturii nu doar din carti ci si din experienta zilnica ca si efectele acesteia asupra celor dragi si noua insine. Adica cu mintea, cu intuitia, cu sufletul. Cu respect.

    1. Mihaela spune:

      Multumim pentru comentariu. Ma bucur ca ati surprins cealalta fata a monedei, cea care nu era atinsa in articolul meu pentru ca procesul meu personal din acest moment nu este despre acest lucru. Intr-adevar, cred ca da, exista o cale de mijloc si trebuie gasita in sufletul fiecaruia, astfel incat sa fim impacati cu noi si alegerile noastre.

      Ati scris atat de frumos incat va invit sa scrieti un articol ca replica la articolul meu. Ce ziceti?

      Cu drag,
      Mihaela

    2. Andreea spune:

      Ft complex si intelept! Mi a placut ce ai scris! O zi minunata

  3. Luiza Bratu spune:

    A fi impacat cu alegerile tale inseamna sa ti le asumi. Fiecare om actioneaza in fata unui eveniment dupa cum il duce propriul sentiment, emotie, dorinta, cunoastere si disponibilitate la a traii cu adevarat. Hai sa luam un exemplu cand te indragostesti de cineva. Este un eveniment neplanificat, neorganizat si nu se supune tuturor paramentrilor mintii si nevoilor tale de complementaritate dar…. se intampla si deodata multe din prioritatile si valorile tale imediate se schimba ca si tine, ca si el/ea. Fiecare relatie este unica si iti tese propria poveste cu bune si mai putin bune in care fiecare se impleteste si se desparte in fata unor evenimente. Fiecare este ceva din amintiri din copilarie, din rasfat, din atitudinea marcanta a unuia sau a altuia dintre parinti sau a celui care l-a crescut si propriile decizii privind experimentarea cuplului fata de sine , moda, prieteni, interese conjuncturi. Acesta este realitatea cu multimea de planuri coexistente carora le face fata mai bine sau mai putin bine raportat la sistemul propriu de valori si dorinte. Da sunt multe ispite, pareri, convingeri, modele…. dar cine sunt eu fata in fata cu mine si cu cei ce depind de mine ? Stiu sa iubesc cu adevarat la bine si la greu, la bogatie si la saracie, la sanatate si la boala ca un angajament in primul rand fata de mine, asumandu-mi ca si eu sunt imperfect/a sau in posibile cazuri mai bune sau mai putin bune, dar perfect potential reale ? Suntem oameni biologici nu imagini video retusabile supusi fie ca acceptam, fie nu timpului si tuturor modificarilor de evolutie firesca. Arta si stiinta de a trai frumos tine de fiecare de a se vedea asa cum este cu adevarat si de a isi face zilnic viata frumoasa impreuna cu cei dragi facand lucruri firesti, obisnuite, simple, sincere ca drag si cu respect. Viata devine un rai cand poti sa zambesti lacrimilor si cand cel de langa tine sau tu poti sa il imbratisezi pe cel de langa tine iubindu-l exact asa cum este. Simplu. Si daca esti sincer fata de tine si cei apropiati toate lucrurile se simplifica si comunici foarte eficient reciproc avantajos sau fiecare pe drumul sau dar respectuos fara resentimente.

  4. Totul e la indemana noastra ..si totusi nu putem sa credem ca totul este asa de simpul.

    E credinta din Scriptura cand Iisus le-a răspuns: ,,Pentru puţina voastră credinţă. Căci adevărat grăiesc vouă: Dacă veţi avea credinţă în voi cât un grăunte de muştar, veţi zice muntelui acestuia: Mută-te de aici dincolo, şi se va muta; şi nimic nu va fi vouă cu neputinţă.,,

    1. da, avem nevoie sa complicam lucrurile, avem nevoie de drama si in mijlocul ei uitam sa traim si sa credem. Multumim ca ne-ai adus aminte, Karo!

  5. Felicitari,Mihaela!Felicitari,Karo!Impreuna a-ti atins parti din mine neacceptate,neintelese,necunoscute de creierul meu si va multumesc din suflet.Constat ca suntem toti fiinte psiho-energo-informationale si de aici totul depinde de fiecare in parte cum isi integreaza aceste credinte.Sufletul este un nucleu spiritual si nu ne minte,pe cand mintea ne determina sa ne spunem minciuni calmante sau zaharoase pornind pe un drum condus de ea(mintea)si ceilalti:parinti,profesori,societate…etc.Toate astea pana intr-un punct,gata,ai obosit,incepi sa te trezesti la constiinta,sufletul tau nu mai inghite minciunile spuse de mintea ta si te indeamna sa-ti pui tot felul de intrebari;Cine sunt eu?Ce este viata?Ce fac eu cu aceasta viata a mea?Ce-mi spune sufletul?Care e misiunea mea pe acest pamat?..etc.Unii dintre noi ajung la aceaste intrebari,printre care si eu,altora le mai trebuie vieti pana ajung in acest punct….si tot asa,sunt multe de spus,iar Mihaela are dreptat cand spune ca noi ne complicam viata si la fel de bine si Karo,subtil,ne-a zis-o.Concluzia mea este;Autocunoastere,dezvoltarea personala sunt benefice fiecarui individ pt a descoperii ce i se potriveste la nivel de sine,de suflet,apoi alegi indiferent ce pierzi vei sti ca te ai pe tine si alegerea ta.Eu am pornit in aceasta calatorie,e un proces lung,e dureros intr-adevar,mai am multe de invatat,inca descopar parti din mine sangerande si revin la ce spune Mihaela,cand nu mai ai nimic de pierdut,castigi totul.Mai am de lucru,mai am ziduri de daramat,nimic nu e usor pana nu e greu la inceput,important este sa iesi din zona de confort.La treaba oameni buni!Cu toti suntem minunati in esenta.Ai toata recunostinta mea,Mihaela si multe realizari iti doresc.Katy!

  6. Felicitari,Mihaela!Felicitari,Karo!Impreuna a-ti pus punctual pe ,,I”.Katy

  7. Felicitari,Mihaela!Felicitari,Karo!Impreuna a-ti pus punctul pe ,,I”.Katy

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *