realitatea este intotdeauna mai blanda decat povestile pe care le spunem despre ea
Byron Katie este cea care a scris aceste randuri in cartea sa minunata: “Iubeste ceea ce este. Patru intrebari care iti schimba viata.”, aparuta la Editura Elena Francisc.
Astazi vom vorbi despre aceste patru intrebari care pot deveni niste instrumente spre fericire si evolutie spirituala pentru mintile noastre incorsetate in convingeri false despre noi insine si despre viata.
Cele patru intrebari pe care e recomandat sa ni le adresam atunci cand avem un gand limitativ este:
1. Este adevarat?
2. Poti fi suta la suta sigur ca este adevarat?
3. Cum reactionezi cand gandesti asta?
4. Cum ai fi tu fara acel gand?
In cele ce urmeaza redam un fragment din carte, pentru a ilustra implicatiile povestilor noastre despre realitate asupra vietii noastre.
“O inima bolnava?
Cum traiesti atunci cand crezi gandul ca trupul tau ar trebui sa fie altfel? Cum te simti? “O sa fiu fericit mai tarziu, dupa ce corpul meu se va vindeca.” “Ar trebui sa fiu mai slaba, mai fericita, mai tanara.” Aceasta este o religie foarte veche. Daca cred ca trupul meu ar trebui sa fie altfel decat este acum, nu-mi mai vad de treaba mea. Nu iti cer sa renunti la corpul tau, de parca asa ceva ar fi posibil. Iti cer sa-ti asumi corpul, sa ai grija de el, sa te uiti la convingerile tale in legatura cu el, sa le pui pe hartie, sa pui cele patru intrebari si sa gasesti reversurile.
Client: Sunt furioasa pe inima mea, pentru ca este bolnava si slaba. Imi restrictioneaza activitatile fizice si as putea muri in orice clipa.
Katie: Este adevarat ca inima ta este bolnavasi slaba?
C: Pai da, este ereditar. Ambii mei parinti si trei dintre bunici au murit de boli de inima.
K: Parintii tai au suferit de boli de inima si se pare ca ai mostenit un sistem de credinte care te inspaimanata. Medicii ti-au spus ca ai o boala de inima. Iar eu te invit sa-ti pui astazi urmatoarea intrebare: Poti fi sigura suta la suta ca este adevarat?
C: Ei bine…nu. Nu pot fi suta la suta sigura de asta.Este posibil ca situatia sa se fi schimbat in ultimele patru minute.
K: Asa este. Nu putem sti sigur niciodata. De unde stiu ca inima mea ar trebui sa fie astfel? Pentru ca asa este. Realitatea imi arata intotdeauna. Cum reactionezi cand crezi gandul ca inima ta este bolnava si slaba?
C: Ma sperii. Imi limitez activitatile. Stau in casa si devin foarte inactiva. Sunt deprimata din cauza ca nu pot face ce vreau sa fac. Imi imaginez durerea si teroarea unui atac de cord. Ma simt neajutorata.
K: Rezultatul este ca te concentrezi asupra neajutorarii si nu esti atenta la gandirea ta. De acolo vine frica-de la gandurile tale neanalizate. Atat timp cat iti vezi inima ca pe o problema si cauti solutii in afara propriei tale minti, nu vei cunoaste decat frica. Cum sau ce ai fi, daca nu ai fi avut niciodata gandul ca inima ta este bolnava si slaba?
C: Cred ca as fi mai linistita si mai libera sa fac ce as vrea sa fac.
K: Hai sa vedem reversul la ce ai scris, si sa inlocuim cuvantul inima cu gandire.
C: Sunt furioasa pe gandirea mea pentru ca este bolnava si slaba.
K: Mintea ta este bolnava si slaba cand spune ca problema ta este inima. Mintea ta este bolnava atunci cand crezi ca mintea ta nu ar trebui sa fie exact asa cum este acum. De unde stii asta? Daca ai o convingere care se opune realitatii, nu te mai simti echilibrata, iar inima ta o ia la trap. Trupul tau este oglindirea iubitoare a mintii tale. Pana cand nu intelegi asta, inima ta va continua sa-ti fie invatator si sa-ti arate in permanenta calea mai blanda. Citeste urmatoarea afirmatie.
C: Vreau ca inima mea sa se vindece complet.
K:Este adevarat? Este suta la suta adevarat?
C: Ce intrebare? Pauza.
K: Interesant, nu-i asa? Poti fi suta la suta sigura ca inima ta are nevoie sa se vindece complet?
C: Cu siguranta, asa pare. Nu, nu pot sti asta cu certitudine.
K: Cum reactionezi cand crezi gandul ca inima ta nu este normala pentru tine si ca trebuie sa se vindece?
C: Ma gandesc la asta tot timpul. Ma gandesc la moarte si ma sperii. Incerc sa iau in considerare toate optiunile medicale si naturale de vindecare si devin foarte derutata. Sunt disperata sa– dau de capat si nu pot.
K: Cum sau ce ai fi tu fara povestea “Vreau ca inima mea sa se vindece complet?”
C: Mi-as trai pur si simplu viata. Nu m-as mai teme atat. As fi mai prezenta cand imi vorbeste medicul meu. Ma vad bucurandu-ma de ceea ce fac, fie ca sunt activa sau nu. Si nu m-as mai concentra atat de tare asupra viitorului, asupra mortii.
K: Mi se pare logic.Hai sa vedem reversul.
C: Vreau ca gandirea mea sa se vindece complet.
K: Nu este acest lucru la fel de adevarat sau mai adevarat? De mii de ani incercam sa vindecam trupurile, si ele tot se imbolnavesc, tot imbatranesc, tot mor. Trupurile sunt aici in trecere, nu sunt aici sa ramana. Niciun trup nu a cunoscut vindecarea suprema. Numai mintea trebuie vindecata, daca vrei liniste sufleteasca, fie ca esti bolnav, fie ca esti sanatos. Citeste urmatoarea afirmatie.
C: Inima mea este slaba, bolnava, restrictiva, predispusa la durere, si nu ma pot baza pe ea.
K: Este adevarat?
C: Nu, nu tocmai. La fel de adevarat ar fi si daca as spune ca mintea mea este bolnava, restrictiva, predispusa la durere si ca nu ma pot baza pe ea, atunci cand imi vede inima astfel.
K: Cum te simti cand crezi ca inima ta nu este destul de buna? Inimile tuturor sunt perfecte asa cum sunt ele acum. Inimile tuturor ar trebuisa fie exact atat de sanatoase pe cat sunt acum-chiar si o inima care se opreste.
C: Daca cred ca inima mea este perfecta si simt durere, o sa mai actionez?
K: Absolut. Eu numesc asta sa speli vasele si sa-ti placa la nebunie. Cand ajungi sa intelegi intrucatva gandurile prin interogare, atunci suni la Salvare in mod constient, fara frica si fara panica. Esti mai capabila sa descrii situatia si sa raspunzi la intrebari cu claritate. Intotdeauna ai stiut ce sa faci; asta nu se schimba. Hai sa vedem urmatoarea afirmatie.
C: Nu sunt dispusa sa renunt la inima mea, sa o las sa inceteze sa functioneze sau sa ma impiedice sa duc o viata normala si activa.
K: Ba da, scumpete, esti dispusa. Daca inima ta se opreste, mori. Moartea, ca toate celelalte lucruri, nu este o alegere, desi poate parea ca este. Poti gasi un revers la afirmatia asta?
C: Sunt dispusa sa renunt la inima mea.
K. Bravo tie! Renunta la inima ta. Las-o in seama medicului. Tu lucreaza asupra gandirii tale. Asta va face toata diferenta. Inima ta te va iubi pentru asta. Continua cu reversul.
C: Sunt dispusa sa o las sa inceteze sa mai functioneze. Abia astept sa-mi las inima sa inceteze sa functioneze. Abia astept sa o las sa ma impiedice sa duc o viata normala.
K: Mie asta imi suna a libertate. Urmeaza sfaturile medicului tau si vezi ce se intampla de pe o pozitie sanatoasa si iubitoare. In cele din urma, este posibil sa ajungi sa-ti dai seama ca trupul tau nu este treaba ta, ci a medicului tau. Singurul lucru pe care tu il ai de vindecat este o convingere eronata care apare acum.
