programele genealogice si efectele lor asupra vietii noastre
Program inseamna un lucru scris dinainte, care contine o intentie care are ca scop punerea in actiune.
Dar, cel mai adesea, tentativele de reparare raman inconstiente, esueaza si se soldeaza cu repetarea acelei probleme.
EXEMPLU: Eva, la 30 de ani, traieste o relatie dificila si tensionata cu mama ei, de la varsta de 12 ani. Nu reuseste sa isi aminteasca de un eveniment concret care a declansat aceasta situatie, dar simtamantul ei este limpede: la varsta de 12 ani s-a produs o ruptura brusca si are impresia ca atunci si-a pierdut mama. Studiindu-si genograma a facut o legatura spontana si si-a amintit faptul ca atunci cand avea 12 ani, mama ei si-a pierdut propria mama. Programul stabilit de mama ei era deci: “ Cand fiica mea va avea 12 ani, exista riscul ca voi muri si eu. “ Pentru a bloca acest program, se indeparteaza de fiica ei.
Un program pe care il putem observa des este urmatorul: atunci cand moare un ascendent din familie, in aceeasi perioada se produce conceptia unui viitor copil. Aceasta intamplare nu urmareste decat sa continue procesul vietii si sa compenseze echilibrul fortelor vitale. Identitatea copilului poate avea o legatura cu aceea a ascendentului decedat. De exemplu, se poate intampla ca acel copil sa aiba misiunea de a-l inlocui pe ascendentul disparut, posibilitate cu atat mai puternica cu cat copilul are acelasi sex si primeste acelasi prenume.
Efectul proiectului parental asupra traiectoriei vietii
Purtam asupra noastra programe interioare, in functie de trecutul nostru familial. Aceste programe interioare se declanseaza la varste precise sau in situatii care reactiveaza prima injunctie. Totul se intampla, din nou, intr-un mod total inconstient.
Faptul de a cunoaste aceste programe ne ajuta sa le anticipam si sa le deconectam daca sunt nefaste sau daunatoare pentru dezvoltarea celui care le poarta. Prima forma de program genealogic este proiectia facuta de catre parinti asupra copiilor lor, adeseori chiar inainte de conceptia copilului.
Proiectul parental pune in evidenta intentiile care au existat, in mintea copiilor nostri, inainte de conceptia si nasterea noastra. In ce context m-am nascut? De ce am fost conceput? In ce loc? In ce moment? Parintii mei voiau un copil sau doar unul dintre ei isi dorea un copil? Ce voiau parintii mei sa devin? Acestea sunt cateva exemple de efecte pe care proiectele parentale le pot avea asupra traiectoriei vietii noastre.
Exemple:
O femeie concepe un copil cu scopul de a-si retine sotul acasa, desi acesta are o profesie care il determina sa plece adeseori. Creierul copilului inregistreaza scopul mamei si apoi dezvolta o scleroza in placi care il impiedica sa se deplaseze. Astfel exprima proiectul parental.
Maria concepe un copil cu scopul de a-i face un cadou mamei sale depresive si ce speranta ca noul ei rol de bunica ii va reda o ratiune de a fi. Bunica se sinucide la cateva luni de la nasterea nepoatei sale. Aceasta va deveni mai tarziu asistenta sociala ingrijind persoanele in varsta, pentru a repara simbolic misiunea ei ratata.
Bunicile noastre spuneau: “Nu mai vrem copii!”. Mamele noastre au gasit mijloacele necesare pentru a limita numarul copiilor…Iar nepoatele de astazi raspund proiectelor bunicilor lor si aproape ca nu mai au deloc copii.
Un cuplu isi doreste foarte tare un copil pentru ca acesta sa continue afacerea familiei. Copilul isi va sacrifica aspiratiile personale pentru a indeplini dorinta parintilor lui.
Din ce fel de dorinta v-ati nascut? Atat de rar se intampla ca un copil sa se nasca pentru el insusi! De obicei, adultii sunt cei care isi exprima o cerere atunci cand concep un copil. Dorinta adultului, care se realizeaza pe toate planurile, care a trait, care este la stadiul placerii de a trai si este gata sa lase sa tasneasca, sa creasca si sa plece copilul pe care il concepe, exista foarte rar.
Trebuie sa precizam faptul ca exista una sau mai multe dorinte, provenind de la protagonisti, copii sau parinti. Un copil conceput in mod accidental nu poate sa existe sub nicio forma! Chiar daca dorinta nu este constienta, exista un program familial inconstient, care se manifesta. Jacques Salome a subliniat diversele mize ce pot exista in momentul conceperii unui copil.
Dorinta de a avea copil poate fi dorinta unei fetite de a avea o papusa, o jucarie, fata de care exista riscul sa isi piarda interesul la un moment dat. Cand este vorba despre dorinta de a a vea un copil, accentul este pus pe posesie, posesia adultului asupra copilului. Consecintele acestei dinamici se pot manifesta de la dificultatea de a lasa copilul sa se nasca, de unde recursul la o posibila cezariana, la folosirea forcepsului, pana la dificultatea de a-l lasa pe copil sa creasca, la infantilizarea acestuia.
In cazurile extreme , exista aproape o imposibilitate de a-l lasa pe copil sa plece, atitudine vizibila prin posesivitate, gelozie si control, in cazul unor parinti abuzivi fata de copiii lor.
Cand cineva emite dorinta de a avea un copil, inseamna ca acea persoana cauta o dovada pentru puterea ei fertila, feminina sau virila sau vrea sa faca mai mult decat parintii sai, sa-si dovedeasca iubirea fata de celalalt, sa prelungeasca acea iubire sau sa-si continue propria sa existenta. Copilul se regaseste astfel cu o misiune: este copilul ciment al cuplului, are o sarcina precisa, copilul care inlocuieste pe cineva.
Dorinta de a aduce un copil pe lume denota adeseori conflicte de fidelitate fata de linia materna sau cea paterna.
Aceste situatii pot genera programe genealogice precise, capabile sa influenteze viata descendentului. Pentru a prelua controlul asupra propriei sale vieti si pentru a se construi plecand de la propriile sale dorinte, copilul va trebui sa descopere si sa renunte la misiunile parentale.
