moartea indrumatorul eficient al vietii partea a doua
Dupa marea majoritate a descrierilor celor care au trecut printr-o moarte clinica, am putea crede ca lumea de dincolo este doar lumina, bucurie si rasfat.
Dupa desprinderea finala, sufletul se va supune Legii Gravitatiei Spirituale, care determina in functie de ceea ce atarna sau nu de sufletul respectiv locul inspre care se va indrepta. Fiecare suflet este condus fara greseala de Legea Gravitatiei pe planul caruia ii apartine de drept si va intalni suflete cu aceeasi greutate, deci de acelasi fel sau altfel spus, cu acelasi grad de puritate, care conform speciei lor au format planuri mai luminoase sau mai intunecate.
In functie de starea spirituala a omului, dupa desprinderea de corpul material, el va trebui sa se inalte spre Lumina sau sa ramana inlantuit de materialitate. Aspiratia dupa Inalt va face corpul spiritual al omului mai usor, mai pur spiritual si mai luminos, stare care il va impinge pe planul corespunzator usurintei sale spirituale. Legea atractiei speciilor omogene si Legea Gravitatiei determina planul inspre care o persoana se indreapta dupa moarte.
Exista planuri luminoase si exista planuri intunecate. Planuri formate de iubire, puritate, dreptate, frumos si planuri ale avaritiei, urii, minciunii, invidiei, geloziei etc. Astfel se formeaza locuri care sunt locuite de suflete care au dezvoltat aceste calitati sau vicii, slabiciuni. Astfel, iadul este un loc format de slabiciunile umane, format prin vointa oamenilor si nu un loc de pedeapsa creat de Dumnezeu. In aceste planuri intunecate omul isi poate da frau liber slabiciunilor, defectelor, pasiunilor sale, experimentand pe deplin din trairile sale. Aici toti sunt asemenea lui, iar raul pe care vrea sa-l faca altuia, si-l face in realitate doar lui insusi. Prin suferinta poate sa castige intelegere si in final eliberare.
Insa doar pe pamant, la adapostul corpului material-dens, este posibil sa convietuim cu cele mai diverse grade de maturitate spirituala. Ceea ce ne confera posibilitatea de a invata si experimenta ca niciunde altundeva. De aceea Abd-ru-shin spune ca existenta omului pe pamant este de o importanta covarsitoare. La adapostul zidurilor corpului material pamantesc ni se ofera posibilitatea de a schimba multe lucruri in bine, ba chiar totul, caci doar aici pe pamant este posibil acest lucru, cu o atitudine pozitiva si o vointa buna.
Spiritul, prin constitutia sa poarta misiunea de a se intoarce inapoi in Tinutul spiritual deindata ce s-a desprins de corpul sau material-dens. Seneca zice ca omul intelept se cunoaste dupa felul in care moare. Cel care moare fara teama arata ca si-a indeplinit misiunea umana, conform Vointei divine. Caci, „Care este scopul omizii? Sa traiasca si sa se pregateasca pentru viata de fluture. Scopul lui este sa moara ca omida. Scopul fiecarui om este sa moara ca om definit material, teluric si sa se renasca intr-o noua existenta superioara.” (St. v. I.) Cand murim suntem doar separati de un invelis care ne-a fost de folos pe pamant. Dupa care trecem intr-un alt plan al existentei noastre.
Tibetanii ii sfatuiesc pe cei ce mor sa se apropie de lumina, sa incerce sa aiba numai dragoste si compasiune fata de altii. Sa fie valabil acest sfat doar pentru cel care moare? – Iata o regula la fel de valabila pentru viata de zi cu zi aici pe pamant care ne duce direct in Paradis!
Caci, de fapt, “pregatirea cea mai adecvata pentru moarte este viata traita corect.”
Articol scris de Doina Olariu, utilizator Aimee.ro, resurse pentru dezvoltare personala si evolutie spirituala
http://dardinsuflet.blogspot.com