Meniul
Asa apar copiii care cred ca umerii lor fragili par mai puternici decat sunt in realitate. Ei incearca sa poarte povara de pe un umar pe celalalt, sperand ca acest balans sa-i determine sa o duca pana la capat.
Desi le este atat de greu, ei duc in continuare o greutate care ii cocoseaza, fara a constientiza ca acesta nu este scopul lor, fara a-si da seama ca nu acesta este lucrul care se vrea de la ei.
Poate ca dintr-o iubire prea mare si gresit directionata, alegem sa ne asumam roluri care nu ne apartin, sfidand ordinea fireasca a lucrurilor. Copilul uita cat este de mic si incepe sa-si propuna teluri mari, mai mari decat fiinta lui. Dorinta lui nepotolita de salvare ajunge sa-l transforme treptat intr-o victima.
Isi va imbraca hainele care nu i se potrivesc si va merge cu ele in lume. Hainele acelea vor fi atat de mari de el incat uneori cei din jur pot observa asta si-l vor intreba: “Nu ti-este frig in hainele acestea atat de largi?” sau “Nu ai vrea sa incerci totusi ceva pe masura ta?”. Masura, acesta este cuvantul.
Incaltand pantofii mult mai mari, copilul va uita ca este copil. Cu toate acestea, piciorul nu ii va creste atunci cand va vrea el.
Dar cred ca si aceasta ordine isi va cere la un moment dat drepturile. Astfel, ea il va “obliga” pe fiecare sa se lepede de pielea care nu-i apartine si sa-si imbrace hainele care i se potrivesc.
Poate ca dincolo de aceasta suferinta, exista si o lectie de smerenie pe care copilul ar putea sa o invete. O umilinta care ii poate cuprinde fiinta pentru a-i arata ca el nu trebui sa schimbe nimic. Si mai ales, lucrul cel mai greu de acceptat, ca el nu poate sa schimbe nimic.
Desi credeam ca victima joaca un rol dureros, nici salvatorului nu-i lipsesc lacrimile. Din dorinta de a salva, el se poate transforma chiar in agresorul care revarsa furie deoarece steagul alb al impacarii intarzie sa apara. Fiind fata in fata cu incapacitatea lui de a schimba ceva, el poate trai o furie pe care numai orgoliul o poate intelege. Dar o data ce aceasta furie este consumata si inteleasa, la capatul ei se poate regasi o mult asteptata stare de impacare.
Nu cred ca avem de ce sa ne facem griji. Va exista un timp pentru toate. Cu siguranta aceasta ordine nu ne va permite sa fim prefacuti. Cu siguranta ne va aduce schimbarea abia in momentul in care o putem imbratisa cu adevarat. Poate ca pana atunci, copilul va purta in continuare aceleasi haine lalai si grele. Iar in momentul in care va constientiza cu adevarat cat este de mic, nu le va stramta si nici nu le va da unui croitor sa le faca mai mici. Le va da jos si se va indrepta catre dulapul plin de haine pe masura lui care asteapta sa fie deschis.
Sunt Mihaela Marinaș. Un spirit vizionar, cu misiunea de a aduce pe Pământ o nouă paradigmă în spiritualitate, relații și business. Catalizator pentru mii de suflete ale căror vieți le-am atins în cei 14 ani de lucru cu oamenii. Am creat și dezvoltat zeci de programe, cursuri, traininguri de evoluție spirituală, relații, Înregistrări Akashice și Înregistrări Akashice pentru business.
Cei care vin cu sufletul deschis spre spațiile conținute prin mine și se află în momentul potrivit în călătoria lor își pot transforma cele mai dureroase și mai ascunse tipare și tot ceea ce îi ținea departe de conexiunea cu Sinele lor real. Oamenii și business-urile care vin în contact cu mine intră într-un proces care le poate readuce Sufletul pe linia reală de destin. Este ceva ce se face prin mine în mod firesc și este darul sufletului meu în această viață.
Echipa care dezvolta acest site va roaga sa nu copiati articole de pe site si sa le publicati la voi pe blog/site/facebook sau in orice alta parte. Daca doriti sa ne ajutati, va rugam sa scrieti articole originale si sa puneti link catre noi, daca ceva din ceea ce scriem v-a inspirat.
