ce inseamna bine si ce inseamna rau
In fiecare om, ca si in viata, exista 49% rau si 51% bine.
Prin urmare, noi toti traim pe muchie de cutit. Cei speriati ar fi preferat sa nu afle acest cumplit adevar si sa continue sa traiasca ascunzandu-si capul in nisip.
Asa procedeaza cei fricosi, cei curajosi procedeaza cu totul altfel. Pentru fricosi, diferenta de 1% din energia vitala este putin, pentru curajosi, este mult. Daca vom face in permanenta lucrul pentru care ne-am nascut pe lume – sa transformam raul in bine – viata noastra va fi lunga si fructuoasa.
Cine raspunde la rau prin bine, cine este capabil sa-si corecteze propria stare rea de spirit sau atitudinea rea fata de cineva sau ceva, acela transforma raul in bine.
Ce este un sfant? Este bun sau este rau?
Sfantul este in primul rand un om, ca si noi.
- si in el exista 49% rau si 51% bine
- si el s-a nascut pe lume sa indrepte raul, ca toti ceilalti. Numai ca el nu spune despre el ca este un om bun, spune ca este om.
- nu cauta greselile altora, ci cauta propriile greseli si cand le gaseste le transforma in bine.
- nu se grabeste sa-i invete pe altii, nu obliga pe nimeni sa vina la el sa-l invete. Daca cineva vine, il invata.
- nu se joaca de-a omul bun care este foarte activ in a indrepta lumea, il lasa pe invatacel sa se manifeste
- nu obliga pe nimeni sa il respecte si sa-l ridice in slavi;este respectat si preamarit. Nu vrea sa fie demn, este demn.
Sfantul stie ca tot raul sau binele pe care il vede in ceilalti, este doar propriul rau si propriul bine. In orice moment, scoate din el aceste 49 de procente de rau si le transforma in bine, invatand sa patrunda intelesul acestui rau. Dupa ce isi insuseste temeinic lectiile acestui rau, mai capata inca o intelepciune de viata si se ridica pe urmatoarea treapta a nivelului lui de evolutie.
Cand ajunge la un nou nivel, totul incepe de la capat, la noul rau, adica raul cu un grad mai inalt, ceea ce in sine este mai complicat, mai pretentios si mai greu si il transforma in bine. Aceasta treaba buna il ridica si ea la un alt nivel de evolutie. In felul acesta, tot timpul el este in miscare. Sfantul stie ca raul din lume este in acelasi timp si raul lui. Transformandu-l in bine, isi imbunatateste propria lui lume.
Sfantul nu se plange ca el trebuie sa faca mai bun raul facut de omenire. Nu se jeluieste ca soarta sfintilor este sa salveze lumea. Datoria o considera ca fiind nevoia lui personala si sensul vietii lui. Aceasta preocupare ii daruieste liniste sufleteasca si evolutie spirituala.
Linistea sufleteasca este echilibru sau, cu alte cuvinte, desavarsirea pe care o numim binele adevarat si pe care il cautam. In permanenta il confundam insa cu bunastarea vizibila sau aparenta, fara sa ne dam seama ca cel care pe dinafara este foarte bun, pe dinauntru este foarte rau.
Sfantul este acel om care este la fel de bun pe dinafara cum este si pe dinauntru si la fel de rau pe dinafara cum este si pe dinauntru. La el, totul este distribuit uniform. Acesta este echilibrul. In orice clipa sfantul isi poate deschide sufletul si poate sa spuna: “Priviti, nu am nimic de ascuns. Sunt asa cum sunt.”
Luule Viilma, “Caldura Sperantei. Invata sa te ierti.”, Editura Dharana
