care sunt branhiile voastre
Nu cred ca frica de moarte este cea care ne impiedica sa traim din plin, ci frica de viata.
Frica de prea multa fericire sau de prea multa durere. Suntem ca niste pesti care ne zbatem, cand mai aproape, cand mai departe de mal. Insa, de multe ori, refuzam sa invatam ca asa cum pestele nu se lupta cu oceanul, ci face parte din el, nu avem alta sansa la fericire decat a nu ne lua la tranta cu viata, ci a face parte din ea, din miscarea ei, pana la capat, catre orice vrea sa ne duca.
Frica de locul unde viata ar putea sa ne duca este cea care ne paralizeaza, care ne stoarce cheful de viata si ne impiedica sa fim acolo unde suntem. Asa ca facem ceea ce am facut dintotdeauna pentru a ne mentine in viata: luptam contra curentului, si ne luam forta de a trai din gandul luptei, al supravietuirii, al zbaterii. Asta este, probabil, diferenta intre a supravietui si a trai. Cand traim cu adevarat, suntem aliniati cu viata. Nu dorim pentru noi altceva decat insasi viata vrea pentru noi. Cand ne scufundam in adancurile imensitatii numite viata, ne dam seama cat de nebuni putem fi atunci cand ne impotrivim ei. Cata oboseala psihica aduce aceasta lupta impotriva curentului vietii o stie fiecare dintre noi. In momentele de singuratate si de tristete. Cata lipsa de bucurie in fata vietii ne aduce refuzul de a fi una cu oceanul, simtim probabil in fiecare zi.
Poate ca avem nevoie sa devenim un peste pentru putin timp, asa cum ne sugereaza un minunat paragraf din “Cartea trezirii”, Editura Adevar Divin.
“Un simplu peste care coboara la fundul marii este in sine un profesor profund si asemenea profesorilor profunzi, nici macar nu stie ca-I invata pe altii. Si totusi, in branhiile sale minuscule si eficiente traieste misterul modului in care trebuie sa traim ca spirite intrupate pe Pamant. Asa cum stim cu totii, inotand, cel mai mic peste inghite apa, iar branhiile sale scot din acea apa aerul de care are nevoie pentru a trai. Desi exista anumite amanunte biologice care explica mecanica acestui proces, in esenta este un mister.
Intrebarea este: care parte din noi reprezinta branhiile? Inima, mintea, spiritul sau un amestec din toate trei? Oricare ar fi, la fel ca pestisorii, noi trebuie sa transformam apa in aer pentru a putea trai, ceea ce pentru noi inseamna sa ne transformam existenta in ceva care ne poate sustine. Adica sa transformam durerea in uimire si mahnirea in bucurie.
Nimic altceva nu conteaza si exact ca pestii, noi trebuie sa inotam in continuare pentru a ramane vii.Trebuie sa tot inotam prin zilele vietii noastre. Nu putem opri curgerea experientei sau nevoia de a o interioriza. Mai degraba, toate eforturile noastre trebuie sa ne faca sa invatam secretul branhiilor, secretul transformarii lucrurilor prin care trecem in aer.”
Asadar, care sunt branhiile voastre?