Când primești cu adevărat, în exact acel moment începi să și oferi. Oferi lumii frecvența ta de preaplin, de dat pe dinafară cea mai bună versiune a ta. Și începi să emani de jur împrejurul tău frecvența care a fost activată în tine în momentul în care ai primit cu adevărat.
Când primești cu adevărat iubirea în suflet, în acel moment începi să emiți pe frecvența iubirii către întregul Univers. Către toate sufletele pe care le întâlnești într-o zi mohorâtă pe stradă, către toți cei care îți apar în gând sau în cale în acel moment, către locurile prin care treci, către pământul pe care calci.
Când primești cu inima un compliment, o apreciere sau orice te pune în contact cu potențialul tău cel mai înalt începi să încorporezi, exact în acel moment, energia care ți-a fost scoasă la lumină prin aprecierea primită. Este atât de simplu.
Când primești în fiecare celulă, începi instantaneu să oferi. Dacă îți permiți cu adevărat să primești, vei deschide în fiecare celulă receptori spre a primi și vei înțelege adevărul conform căruia a primi și a dărui este una și aceeași energie. Pentru că da, și a oferi înseamnă a primi.
Iar totul pleacă de la a primi cu adevărat. În fiecare celulă. Pleacă de la a primi darul vieții care ne curge prin vene. De la a primi eliberarea de vinovăția că suntem aici. De la a primi bucuria că suntem în corp și putem accesa prin el toate dimensiunile posibile ale frumuseții.
Printre atâtea hărți vechi îmbibate cu vinovăție și rușine cât pentru o sută de vieți, din care am învățat să oferim dintr-un loc de sacrificiu și gol interior și niciodată să nu ne oferim prea mult nouă, să ne oferim trunchiat și condiționat pentru că altfel suntem egoiști și să nu ne permitem să strălucim din frică, a primi a devenit, din cea mai simplă și naturală energie, o provocare.
Iar uneori e tot ce avem nevoie să facem pentru a ne debloca viaţa. Fericirea, bucuria, banii, relațiile cu ceilalți, toate depind de cât de multă viață primim în viețile noastre.