binecuvântați sunt cei care simt prea mult
Vindecare si autovindecare

Binecuvântați sunt cei care simt prea mult…

Sentimentele ne conduc spre chemarea inimii: binecuvântați sunt cei ce o urmează

Am simțit dor până în străfundul ființei, pentru locuri în care nu am fost și pentru oameni pe care nu i-am cunoscut.

M-am îndrăgostit de străini, în secunda în care ochii ni s-au întâlnit atunci când treceam unul pe lângă celălalt.

Mi-am simțit inima spărgându-se în milioane de bucățele, scuturată de vântul cuvintelor nespuse și am lipit-o la loc, din nou și din nou.

Am permis pasiunii să mă pună în genunchi și focului ei arzător să mă răvășească. Am privit direct în abisul propriei mele goliciuni și l-am umplut cu cuvintele scrise din cerneala sufletului meu.

Mi-au curs oceane pe obraji, curățându-mă și vindecându-mă în valuri calde și sărate de eliberare. Am fost ridicată de o energie pe care am simțit-o în fiecare por și am descoperit  în mine unghere întunecate și sacre în același timp, pline de frici vechi și de răni.

Am dansat toată noaptea cu umbrele și am pus Universul pe flăcări, cu determinarea spiritului meu. Am simțit suferința colectivă a fiecărei ființe care a trăit vreodată și am cunoscut pacea care se găsește în nemișcarea pădurii.

Am ținut lumea la piept și am plâns pentru ea, am iubit-o, am râs cu ea și m-am simțit pierdută în ea, toate în același timp.

Am simțit durerea de a nu fi văzută sau auzită și am răspuns prin a-mi deschide inima să îmbrățisez universul și stelele. Am cunoscut libertatea infinită de dincolo de frici și am simțit îndoieli de moarte.

Am respirat toată magia inocentă și în tandrețea vieții. Am înotat în oceane pline de iubire, atât de profund și sălbatic că aproape m-am înecat.

Simt totul. Tot timpul. Nu trece nicio zi fără ca inima să-mi fie întinsă la întreaga sa capacitate de a simți.

Sună copleșitor și epuizant și uneori așa și este, dar este tot ce am știut vreodată. Pentru mine, a simți este una din cele mai autentice experiențe pentru că este expresia fizică a faptului de a fi în viață. A pulsa constant la atingerea stimulilor, vibrând la diferite frecvențe înseamnă să experimentăm, de fapt, dovada propriei existențe.

Cred că viața se măsoară în abilitatea de a simți.

Cu cât mai profunde și mai autentice sentimentele, cu atât mai autentic trăim. Cât timp trăim, lacrimile vor curge și inimile se vor frânge, tristețea va ieși la suprafață și stomacul se va strânge. Furia va răbufni și pasiunea ne va purta pe aripile ei. Așa suntem construiți. Poate este modul în care corpul nostru ne amintește că suntem vii.

Conținem infinite galaxii, stele căzătoare și găuri negre. Conțin viețile tuturor strămoșilor mei, sunt făcută din fiecare persoană pe care am cunoscut-o și iubit-o de milioane de ani, de când inima omenească există.

Mintea mea este un ocean vast; stările apar și dispar precum mareea și ciclul lunii. Inima îmi este un ghid misterios, întunecat și plin.

Uneori plâng când trec pe lângă cineva pe stradă și văd tristețe în ochii lui. Uneori vreau să îmbrățisez fiecare persoană care a simțit asta și să le ofer o bucățică din mine, astfel încât să mă simt mai puțin singur.

Sentimentele pot fi ghidul nostru interior 

Viața este provocatoare, dar frumoasă.

Binecuvântați sunt cei care au cunoscut iubirea și au cucerit frica în egală măsura; care au oferit o bucățică din sufletul lor lumii. Sau cei care au stat la picioarele propriilor vise și au tremurat la vederea lor.

Sentimentele vin cu lecții. Învățăm cum să le descifrăm atunci cînd apar în diferite părți ale corpului; distingând intuiția de dorul inimii, flashurile minții de chemarea lină a sufletului.

Sentimentele sunt ghidul nostru interior, dacă le permitem să fie. Ne șoptesc să le urmăm; ne pot conduce greșit dacă le înțelegem greșit, dar dacă învățăm să le traducem, ne vor conduce la chemarea inimii noastre.

Dacă ne îndoim de ele, ne pot induce în eroare. Cu toate astea au puterea să ne ajute să ne găsim pasiunea și să ne conducă la scopul nostru.

Sentimentele ne deschid spre întuneric și lumină. Ne expun și ne cutremură, ne distrug și ne construiesc, dar în cele din urmă ne eliberează.

Închizându-ne inima, ne negăm nouă înșine șansa să experimentăm viața în toată gloria sa. Ne oprim evoluția pretinzând că suntem mici și nu ne pasă. Când, de fapt, ne pasă. Ne pasă atât de mult încât ne e frică să admitem.

Cunoaște-te din interior spre exterior

Când opunem rezistență propriilor adâncimi, ne lăsăm forța vitală să moară în interiorul nostru. Creativitatea noastra suferă și relațiile noastre la fel.

Deschizându-ne inimile și ascultându-le adevărul, putem să ne eliberăm. Corpurile noastre sunt cel mai mare ghid, ne arată lucruri pe care nu le-am știut niciodată despre noi și despre alții. Explică mesaje importante în moduri pe care nu le putem articula niciodată prin cuvinte.

Adevărul care stă cu tine în forma intuiției este cel mai puternic mesager pe care îl vom ști vreodată.

A simți profund înseamnă să te cunoști din interior spre exterior. Cât de bine ne cunoaștem pe noi înșine? Cât de mult ne iubim cu adevărat?

Sentimentele sunt ceea ce fac ca viața să merite trăită; ceea ce ne inspiră să căutăm, să ne mișcăm și să creăm. Ne îndeamnă să continuăm să iubim chiar și când pierdem totul. Sentimentele ne decorează sufletele și dau naștere viselor noastre.

Sentimentele profunde sunt un dar – binecuvântați cei care trăiesc acest dar

Aceste sentimente sunt aluatul din care suntem făcuți, dincolo de piele și oase, aceste sentimente au fost mai întâi create printre stele și au fost date mai departe liniilor ancestrale străvechi. Ne conectează cu firele invizibile ale experiențelor noastre împărtășite.

Când ne permitem să ne simțim autentici și să împărtășim experiența, le permitem altora să aibă curajul să se scufunde în sentimentele lor intr-un mod mai autentic și să se exprime fără rușine.

Sentimentele profunde sunt un dar; au capacitatea să ne transforme dacă le urmăm înțelepciunea. Permite-ți să simți din miezul ființei tale cu inima și lasă-te miscat.

Sentimentele noastre sunt conexiunea cu divinul și cu noi înșine. Lasă-le să te spele precum valurile; lasă-le să te vindece. Lasă-le să te spargă și să te construiască. Lasă-le să-ți arate cine ești și apoi eliberează-le.

Sursa: https://upliftconnect.com/

Mihaela Marinas

Mihaela Marinas scrie articole si lucreaza cu oamenii, atat individual cat si in grupuri, din dorinta de a-i insoti pe cei din jur in calatoria catre ceea ce sunt cu adevarat.

S-ar putea să-ți placă și...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *