Vulnerabilitatea si puterea sunt doua fete ale aceleiasi monede. Vulnerabilitatea nu este nimic altceva decat calea care ne ofera accesul la puterea noastra interioara adevarata. Autoprotectia exagerata si armurile pe care la adoptam la varste fragede ne cauzeaza multa suferinta. In ultimul timp, una din cele mai mari descoperiri personale a fost aceea ca eliberarea de armurile pe care le adoptam este absolut necesara pentru a fi fericiti. Si am descoperit ca vulnerabilitatea nu este deloc ceea ce pare, la prima vedere. Suntem obisnuiti sa o consideram o slabiciune.
Exista insa un loc de sinceritate in noi insine pe care, daca il accesam, realizam ca din aceasta vulnerabilitate poate proveni cea mai mare putere a noastra. Tot acest proces de dezvoltare personala si evolutie spirituala este echivalent cu abandonarea in fata iubirii si Puterii de dincolo de noi. Avem nevoie sa ne deschidem pentru a simti dragostea care curge in noi, iar vulnerabilitatea inseamna deschidere.
Autoprotectia inseamna a-ti cauza suferinta
Una din cele mai mari provocari in aceasta viata, pentru multi oameni, este aceea de a lasa deoparte zidurile si de a elibera energia care a creat aceste ziduri, in timpul experientelor din copilarie si adolescenta. De obicei, atunci cand avem de-a face cu ceva nou si provocator sau cu ceva ce ni se pare amenintator, ne retragem in mod inconstient in spatele unui zid de autoprotectie. Adevarul este insa ca aceasta autoprotectie creeaza mai multa suferinta decat lucrul de care ne este frica.
Singura autoprotectie reala este iubirea
Nu descurajez pe nimeni sa aiba grija de propria persoana, atunci cand se afla in preajma cuiva care i-ar putea face rau. Sunt momente in care este necesar sa pui granite rezonabile pentru a fi in siguranta fata de alti oameni sau energii care ar putea sa ne faca rau. In astfel de situatii, ne putem inconjura pur si simplu de iubire, care ne ofera apoi protectie si putere. Ar fi util sa ne aducem aminte, in astfel de situatii dificile, ca aceste energii ne sunt disponibile tot timpul.
Cum ne simtim cand purtam armura emotionala
Pentru a permite vulnerabilitatii si iubirii sa iasa la suprafata, e necesar sa renuntam la aceasta duritate si rezistenta pe care o experimentam fata de anumite persoane sau situatii. De obicei, simtim asta ca pe un fel de armura. Aceasta armura ne poate provoca o mare de suferinta. La suprafata, pare ca se afla acolo ca sa tina la distanta ceea ce ni se poate intampla rau. De fapt, ne deconecteaza de la iubire, lasandu-ne inchisi intr-o stare rigid si de inchidere, in care ne simtim foarte inconfortabil.
Pentru multi dintre noi aceasta armura a fost cruciala pentru a supravietui ranilor din copilarie. Dar, ca adulti, aceasta armura ne separa de noi insine si de posibilitatea vindecarii, precum si de posibilitatea de a experimenta dragostea si conexiunea cu ceilalti.
Constientizarea nevoii de vulnerabilitate
Pentru a observa acest lucru in tine insuti, gandeste-te la ultima experienta in care ai simtit ceva negativ fata de cineva. Reia evenimentul in minte si priveste spre ceea ce s-a intamplat si spre momentul in care ai simtit frica. Pentru multi dintre noi, aceasta frica este acoperita atat de repede cu furie sau iritare, incat nici nu mai suntem constienti de faptul ca ne-a fost frica.
Iritarea si furia reprezinta armura. Se poate activa intr-o fractiune de secunda, facand sa para ca cealalta persoana a facut ceva oribil, cand tot ceea ce s-a intamplat, de fapt, a fost ca noi am intrat intr-un loc al fricii. Noi simtim insa doar rezistenta in fata persoanei sau a situatiei. Este extrem de valoros sa mergem inapoi la momentul in care am simtit frica si, in replica, sa ne permitem sa simtim vulnerabilitatea care era acolo inainte ca protectia sa se activeze. Cu alte cuvinte, sa reluam situatia in mintea noastra, dar sa simtim frica fara sa ne angajam in niciun fel de autoaparare.
Frica inseamna rezistenta la vulnerabilite
Poate ca e timpul ca in momentele noastre de relaxare si de conectare cu noi insine, sa gasim un loc de vulnerabilitate pura in interiorul nostru. Apoi, stand in acest loc de abandonare, vom putea observa ca ceva magic se intampla. La inceput vom simti frica, apoi ne devine clar ca “frica” este cuvantul pe care il atribuim sentimentului care apare cand ne opunem vulnerabilitatii. Cand nu mai etichetez acel sentiment si ii permit doar sa existe acolo, apare o stare de incredibila usurare si de abandon care este chiar minunata!
Numai cand lasam armura sa plece, dragostea capata putere sa curga liber. Noi credem ca folosim protectia de sine pentru a avea grija de noi insine, dar, in loc de asta, ne blocam dragostea si sfarsim prin a ne rani pe noi insine. Cand renuntam la a ne mai apara, zidurile propriei noastre inchisori coboara si dragostea isi face loc.
Iata mai jos un experiment. Data viitoare cand cineva directioneaza negativitate catre tine, incearca sa accesezi un nou loc din tine insuti: ”Chiar daca vreau sa-l pleznesc acum pe acest individ, pentru a ma apara, in loc de asta, voi sta in liniste si nemiscare. Voi permite vulnerabilitatii sa existe si voi vedea ce se intampla!”
Cand facem asta, foarte probabil primul sentiment pe care il vom simti va fi usurarea. Este o povara uriasa care ni se ridica de pe umeri. In conditii normale, nu ne imaginam ca armura noastra cantareste atat de mult. Apoi, pe masura ce stam in acest loc, putem ajunge sa accesam un sentiment de iubire care se extinde si de putere in cea mai pura forma.
Pe masura ce continuam sa facem asta, putem observa ca ideile noastre legate de cine credeam ca suntem nu mai au asa de mare soliditate. Va exista mai putina rigiditate si mai multa disponibilitate a noastra catre catre noi insine si catre lume. Simtind vulnerabilitatea, descoperim deschiderea adevarata. Si posibilitatea de a deveni ceva nou, mai maret, mai adevarat, mai aproape de cine suntem cu adevarat.
Pentru a putea sa eliberam acest loc plin de armuri din noi insine, e nevoie sa acceptam momentul prezent asa cum este, cu tot ceea ce simtim. Frica cea mai mare este aceea ca, facand asta, ne vom simti cu adevarat rau si starea noastra se va inautati. De fapt, este exact invers.
Cum sa acceptam momentul si ceea ce simtim, atunci cand vechile armuri incep sa preia controlul? Poate sa incercam sa uitam istoriile de genul “el a facut asta” sau “ea a facut aia” si sa pastram atentia pe ceea ce ramane, adica pe sentimente, energia pura in actiune.
Atunci iti poti permite sa nu te mai aperi de nimic si doar sa lasi lucrurile sa vina. Sa te abandonezi energiei din interiorul tau. Sentimentele se vor schimba si se vor transforma. Poti simti furie, apoi resentimente, apoi tristete, apoi frica si chiar teroare. Daca ramai in aceste emotii pana la capat si vei acorda atentie energiei, toate se vor transforma in iubire, intr-un final.
In acest proces de dizolvare a armurilor, se intampla in mod natural un proces de vindecare. In aceasta stare de deschidere si abandonare, reziduuri din trecutul dureros sunt desirate cu blandete din sufletul nostru. Continuand sa lasam vulnerabilitatea sa existe, putem simti mai multa incredere de sine si putere adevarata. Cand atingem acel sentiment, nu avem nevoie de autoprotectie. Din acel loc, conceptul de protectie nici macar nu mai intra in peisaj. Nu mai este relevant.
