Vis de iubire pentru planeta Pamant

“Eram 33 in acest grup. Am intrat cu entuziasm si emotii in Sala de Asteptare. Oare ce voia Dumnezeu sa ne spuna? Oare ce sarcini avea sa ne dea? Despre ce era vorba?

Ne-am adunat toti in Sala de Asteptare si am asteptat. Ne-am recunoscut cu totii, si ne-am impartit surasuri. Si apoi,am simtit prezenta Lui umpland acel spatiu. Dragostea si caldura ne scaldau pe toti.

“E timpul sa ne intoarcem”, spune Dumnezeu.

S-a facut rumoare in grup. Am simtit ca multi sunt reticenti si nu vor sa se intoarca. Eu eram la fel. Altii insa erau entuziasti si plini de speranta. Cineva a intrebat: “De ce acum?”

Dumnezeu a raspuns: “Pentru ca au uitat de Iubire.”

“Si cum ar trebui sa le aducem aminte de asta? Inimile lor sunt inchise.”

Dumnezeu a raspuns: “Ce este inchis, poate fi deschis. Voi stiti calea.”

“Oare nu ii putem ajuta de aici sa-ai aduca aminte?” raspunde cineva.

“Trebuie sa le aratam frecventa potrivita, astfel incat sa auda din nou”, raspunde Dumnezeu. Au uitat de iubire. Asculta de frica acum.”

Eu am spus: ” Cand ne intrupam, si noi uitam de dragoste. Este prea mult de dus. Si asta provoaca anxietate si disperare. De asta sunt oamenii atat de deconectati.”

Dumnezeu spune: “Asta este calea Lucratorului intru Lumina.Iti vei aminti in timp si apoi le vei aduce aminte si altora de lucrurile uitate. Nu v-as fi cerut asta daca n-ar fi fost extrem de important. Unii va vor urma, iar altii sunt deja acolo ca sa va reaminteasca voua ceea ce deja stiti. Veti fi indrumati si protejati.”

“Este posibil ca noi sa readucem dragostea in oameni si pe Planeta?”

Dumnezeu spune: “Da. Reamintiti-le ceea ce au uitat. Rezonati pe frecventa iubirii neconditionate. Nu aveti nimic mai mult de facut sau de spus. Va fi suficient. Acordati-i la aceasta frecventa. Aratati-le calea inapoi spre dragoste.”

Si apoi a spus: ” Am mare incredere in voi toti. Aveti dragostea mea. Luati-o cu voi si aratati-o celor care au uitat. Este prea multa frica in lume. Fiti lumina care strapunge intunericul si frica, si aratati-le calea spre Acasa. Aduceti-va aminte, sunt cu voi, intotdeauna.”

Dumnezeu a iesit apoi din Sala de Asteptare. Noi am format un cerc si ne-am luat de maini.

Am stat aproape unul de altul si cineva a spus: ” Vom merge mai departe cu compasiune si curaj.”
Altcineva a spus: “Nu ne vom uita calea.”
“Le vom aduce aminte oamenilor de dragostea uitata.”
“Vom depasi propria frica de deconectare.”
“Ne vom sprijini si vom lucra impreuna.”
“Vom purta doar frecventa iubirii in inima noastra.”
“Vom iubi neconditionat.”
“Ne vom aminti cand este momentul potrivit.”
“Vom infrunta frica cand va incepe sa ne domine.”
“Nu ii vom judeca pe cei care au uitat de Lumina.”
“Ii vom alina pe cei in suferinta.”
“Vom avea incredere.”

Si asa, toti din cerc au spus ceea ce simteau. M-am uitat in ochii lor si mi-am jurat sa-mi amintesc asta cat de repede voi putea, astfel incat sa pot ghida din nou planeta pamant catre dragoste.

Stiam ca vor fi provocari in calea mea. Stiam ca vor fi vremuri cand ma voi simti singura, si momente cand ma voi simti coplesita si in care nu imi va mai pasa de ce se intampla celorlalti, dar ca voi depasi aceste sentimente si imi voi aminti de ce sunt aici.

Voi cauta sprijinul altor Lucratori intru Lumina care vor empatiza cu mine. Indiferent de ce se intampla, sunt iubita si intr-o zi ma voi intoarce Acasa. Calatoria mea va fi sigura, chiar daca uneori inconfortabila. Iar timpul meu petrecut pe Pamant va face o mare diferenta.

Am iesit din Sala de Asteptare si am inceput sa ne pregatim. Aveam de recrutat ghizi, de ales parinti, de facut planuri. Purtam in inima mea toata dragostea Creatorului. Cu aceasta dragoste puteam sa-i ajut sa-si reaminteasca ce au uitat. Eram pregatita.”

Asteptam sa ne impartasiti cele mai frumoase imagini cu Planeta Pamant.