Nu am sa uit niciodata. Acum 10 ani, studenta fiind, intr-una din dupa-amiezile de singuratate, deschid radioul. Acordurile unei melodii de dincolo de omenesc incep sa rasune in camera mea. Lacrimile mi-au umplut instantaneu obrajii, iar sufletul mi s-a deschis pe loc si definitiv, ca intr-o revelatie profunda. Sau o epifanie a frumusetii de dincolo de durere. Locul cel mai profund din mine a iesit la suprafata intr-o fractiune de secunda.
Tot ce s-a petrecut in acele clipe a fost mult mai mare decat mine. Unul din acele momente care iti schimba viata, lumea si modul in care te raportezi la ele. N-am stiut ce melodie e sau cine o canta. Am simtit insa strigatul de durere si de iubire din ea. Profunzimea ei. Tristetea iremediabila si dragostea fara leac de dincolo de cuvintele pe care le auzeam. Si mi-am promis ca n-o sa incetez sa o caut. Ca o sa imi rasune mereu in suflet pana cand o sa o aud din nou cu urechile.
Si am gasit-o, zilele trecute. Melodia cea mai iubita de sufletul meu, vreodata. Gasind-o acum si citindu-i versurile, inteleg. Tot ce poate simti un om intr-o viata sa gaseste aici, in acest SOS al unui pamantean in suferinta. La un moment dat, poate vom intelege…
“De ce traiesc, de ce mor
De ce rad, de ce plang
Acesta este SOS-ul
Unui pamantean in suferinta
Nu am avut niciodata picioarele pe Pamant
Mi-ar fi placut mai mult sa fiu o pasare
Nu mi-e bine in pielea mea.
As vrea sa vad lumea invers
Daca ar fi mai frumoasa
Vazuta de sus
Am confundat intotdeauna viata
Cu benzile desenate
Imi doresc sa ma metamorfozez
Simt ceva
Care ma atrage
Catre inalt.
In marea loterie a Universului
Nu am tras numarul norocos.
Nu ma simt bine in pielea mea.
Nu am chef sa fiu un robot
Metrou-munca-somn
De ce traiesc, de ce mor
De ce strig, de ce plang
Cred ca pot capta niste unde
Venite din alta lume
Nu am avut niciodata picioarele pe Pamant
Mi-ar fi placut mai mult sa fiu o pasare
Nu ma simt bine in pielea mea.
As vrea sa vad lumea invers
Mi-ar fi placut mai mult sa fiu o pasare
Dormi, copilas, dormi…”
