un-dialog-despre-viata
Spiritualitate

Un dialog despre viata…

un-dialog-despre-viata
un-dialog-despre-viata

In timp ce ma intorceam zilele trecute spre casa, am auzit un dialog placut intre o bunica si nepotelul sau.

Desi avea anumite nuante contradictorii, nu era deloc un dialog aprins. Baietelul (care nu parea sa aiba mai mult de patru ani) era foarte surprins ca a venit toamna si ii spunea bunicii sale ca afara este vara pentru ca toamna a fost anul trecut si nu are cum sa mai fie de acum incolo. El era ferm convins ca “de acum o sa fie doar vara”. Bunica lui i-a explicat ca in fiecare an ciclurile anotimpurilor se repeta. Astfel, intr-un singur an vom avea parte de toate cele patru anotimpuri. Dupa ce a inteles cum sta stituatia, cu o privire inocenta, baietelul a intrebat: “Dar cand a trecut vara?”

In acel moment, m-am intrebat daca nu cumva, cu aceeasi privire inocenta, ne vom intreba si noi: “Dar cand a trecut viata?” Poate ca vom incerca sa rememoram anii, amintirile sau privirile cu care am interactionat sau poate ca nu ne vor ajunge cele zece degete de la maini pentru a enumera dorintele neindeplinite. Poate ca vom fi cuprinsi de dor si de regrete sau, din contra, poate ca vom fi atat de fericiti incat nu vom dori nici in ruptul capului sa dam drumul acestei vieti. Oricare ar fi situatia, nu ne vor iesi calculele. Oricat de mult ne-am imparti zilele ramase la suma dintre speranta si miracol, nu vom fi multumiti de rezultatul de dupa semnul egalitatii…Pentru ca vom dori si mai mult…

Exista perioade in care un dialog despre viata se transforma intr-un trist monolog.  In astfel de momente, nici cele mai cunoscute citate celebre despre viata nu ne mai pot ajuta. Astfel, ar fi imposibil sa nu ma intreb daca am reactiona altfel in fata vietii pe masura ce am fi constienti de efemeritatea ei.

Oare baietelul ar fi petrecut altfel vara daca ar fi stiut ca se va termina atat de repede? Oare fiecare dintre noi ar fi iubit mai mult si ar fi ranit mai putin daca ar fi stiut ca viata se va termina atat de repede? Oare ne-am fi permis sa ramanem mai mult in bratele fiintei iubite chiar daca urmatoarea zi se anunta aglomerata si agitata? Oare am fi coborat tonalitatea certurilor noastre daca am fi stiut ca acestea sunt atat de trecatoare incat nici nu vor fi surpinse in ultimele clipe ale vietii noastre? Oare ne-am fi respectat mai mult fiinta in momentele in care renuntam la noi pentru a face pe plac altora?

Oare daca am fi stiut toate aceste lucruri inca de la inceput, ne-am fi trait altfel vietile?

Oricat de mult am cunoaste legile vietii, este dificil sa nu ne atasam de aceasta. Parintii stiu ca va veni un moment in care copiii lor isi vor incepe singuri propriul drum. Cu toate acestea, ei sunt mereu pregatiti atunci cand acestia se intorc. In aceeasi maniera actioneaza si bunicii, care, oricat de batrani ar fi, ei viseaza sa danseze la nunta nepotilor lor. Cumva, cei pe care ii iubim ne ajuta sa sfidam realitatea, ramanand intr- un dialog constant cu viata.

Nu stiu cum ar trebui sa reactionam in momentul in care un dialog pe care il purtam cu viata se transforma in monologul propriei fiinte. Si nu stiu daca acesta din urma va avea o intensitate mai mare decat orice alt raspuns, dar cumva, asa par sa se desfasoara lucrurile.

Am putea folosi toate aceste clipe de constientizare pentru a ne manifesta recunostinta pentru ceea ce traim. Sau cel putin asta aleg eu. Pentru ca oricat de tumultoase sau luminoase vor fi experientele noastre, modalitatea in care le vom trai va fi intotdeauna alegerea noastra.

Voi ce parere aveti?

Andreea

Mihaela Marinas

Mihaela Marinas scrie articole si lucreaza cu oamenii, atat individual cat si in grupuri, din dorinta de a-i insoti pe cei din jur in calatoria catre ceea ce sunt cu adevarat.

S-ar putea să-ți placă și...

2 comentarii

  1. Da,poate ar trebui sa ne gandim de doua ori inainte de a face cate un lucru rau,urat,de a jigni pe cineva.Ar trebui sa ne gandim ca si viata noastra e la fel ca si vara, nu ne dam seama cat de repede trece.Ar trebui sa incercam sa ne apreciem mai mult unii pe altii sa nu vedem tot timpul ,,gozul din ochiul altuia ci barna din ochiul nostru”,atunci ne-ar fi mult mai bine si am trai mai frumos si in armonie.

    1. Asa este, insa adesea ne dam seama prea tarziu. Sau, poate niciodata…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *