A-ti spune “Da” inseamna ca accepti fiinta imprastiata, imperfecta pecare o reprezinti.
Astfel a continuat spunand:”Lectia intelepciunii mai profunde, totusi, m-a invatat sa-l imbratisez pe Dumnezeu in toate lucrurile.”Cum sa-l imbratisezi pe Dumnezeu in toate lucrurile din interiorul tau? Nu numai in ce este frumos, ci si in inima bestiei? Dupa cum a scris invatatorul spiritual german Rudi:
Singurul lucru care poate crea unitate in interiorul tau este capacitatea de a avea o parere mai buna despre tine, pe masura ce lucrezi zilnic pentru a te deschide mai mult si spui: “bine, ma enervez usor”, sau “sunt agresiv”, sau “ador sa fac bani”, sau “nu-mi pasa de nimeni altcineva.”
Odata ce recunosti ca esti toate acestea…vei putea in sfarsit sa iei o gura de aer si sa le permiti sa se deschida…eul tau, prejudecatile si limitarile pe care le ai reprezinta materia ta prima. Din materia prima te descompui, cresti si absorbi energia. Daca o procesezi si o rafinezi pe toata, te poti deschide in mod constient.
Altfel, nu vei ajunge la nimic care sa te reprezinte.
Iata un exemplu real al cuiva care a descoperit iubirea de sine intr-un mod foarte neasteptat:
“Treceam printr-o perioada foarte stresanta legata de anumite evenimente din viata mea, care-mi produsesera foarte multa durere si ura fata de mine insami. Intr-o zi, am fost nevoita sa recunosc: Adevarul este ca in acest moment sunt un om terminat si nu as putea sa fiu altfel.
Nu mai constientizasem asa ceva pana atunci. Povestea vietii mele fusese mereu legata de implinire, fie ca asta insemna sa fiu cea mai buna din clasa sau persoana cea mai implinita spiritual. Asadar sa indepartez toate straturile de regrete si scuze ca eram atat de distrusa era un lucru foarte profund pentru mine.
Si, pe masura ce-mi permiteam sa fiu un om terminat in mod iremediabil, cel putin pentru o clipa incapabila de a fi orice altceva, au inceput sa se deschida usi. Si s-au tot deschis. Si, esuand in a ma ridica la inaltimea asteptarilor mele despre cum ar trebui sa fie iubirea de sine, am avut parte de o experienta de iubire de sine care nu avea legatura cu niciun concept.
M-am simtit stabila in mine intr-un mod direct, imediat, intrucat toate ideile mele legate de acest aspect fusesea eliminate.Ma intorsesem acasa la propria-mi fiinta intr-o maniera in care nu mi-as fi imaginat vreodata.”
De obicei nu suportam sa infruntam partile crude, haotice, ranite din noi insine, intrucat ne e teama de criticul interior ce ne va acuza, folosindu-le ca probe pentru a ne declara fiinte rele.
Permitandu-ne sa fim noi insine inseamna totusi sa renuntam la incercarile de a avea o fire buna, pentru ca atunci constientizam ca toate ideile noastre despre noi ca firi bune sau rele sunt doar concepte ale mintii.
Poti dezvolta o practica simpla de a te accepta pe tine insuti in fiecare zi.
Opreste-te un moment, acorda atentie tuturor lucrurilor care se petrec in interiorul tau si apoi constientizeaza-le intr-un mod neutru: “da, acest lucru este aici.”, “da, sunt agitat.”, primind sau atingand usor agitatia cu lumina constiintei.
Nu respinge nimic din ceea ce experimentezi. Primeste totul intr-un scurt moment de constientizare lipsita de judecata-atingandu-le si lasandu-le sa existe. Este un mod simplu de a-ti spune “da” tie, o forma rapida de iubire neconditionata si prezenta pe care o poti practica in orice moment, orice ai face.
“Da, exista griji.” Atinge-le si lasa-le sa existe, intrand incet in contact cu ingrijorarea din corpul tau. “Da, ma comport intr-un mod dur.” si vezi in ce mod te afecteaza constientizarea aceasta, fara judecati sau manipulare. “Da”-ul de aici nu inseamna “imi place”, “sunt de acord”, “consider ca e ceva bun” sau “sunt bucuros ca lucrurile stau asa.” Inseamna doar “da, asta exista acum aici.
Pot sa ma confrunt cu asta pentru ca asta se produce in mine acum. Si pot ramane deschis fata de mine insumi chiar daca apar aceste lucruri.” Cand te poti accepta pe tine insuti in acest fel, reduci criticul la tacere si opresti judecata interioara.
Extras din “Iubiri perfecte, relatii imperfecte. Cum sa vindecam ranile sufletului”, John Welwood, Editura Elena Francisc