spiritualitatea si cliseele spirituale
Spiritualitate

Spiritualitatea autentica si cliseele spirituale

Sunt o persoana spirituala, insa pledez pentru bunul simt in spiritualitate si pentru lipsa oricaror exagerari care ar putea sa ne incarcereze si mai tare decat suntem deja.

Aud de foarte multe ori la cei din jur fraze care fac parte dintr-o viziune spirituala asupra vietii, fraze pe care suntem tentati sa le luam de-a gata si sa le tratam ca pe adevaruri spirituale general valabile, conform carora sa ne traim viata. Transformam astfel viata intr-un concept rigid si transformam spiritualitatea intr-o alta cusca care sa ne constranga in viata.

Cred ca ar trebui sa ne ferim de clisee de genul celor de mai jos, despre care sa credem ca sunt aplicabile oricui, oricum, oricand, in orice situatie. Spiritualitatea autentica inseamna a include totul, fara riscul de a cadea in extreme.

Spiritualitatea in clisee

Iata cateva dintre aceste clisee spirituale pe care cred ca ar trebui sa le recadram:

1.Toti suntem unul.

Este o fraza foarte  adevarata la un anumit nivel, insa eu consider ca, inainte de a fi toti unul, fiecare ar trebui sa fie cine este el cu adevarat. Spiritualitatea sanatoasa presupune, inainte de unificare, diferentiere. Fara limite sanatoase nu putem experimenta starea de comuniune sufleteasca cu cei din jurul nostru. Fara diferentierea intre sentimentele mele si ale celuilalt, fara a sti cine sunt eu, care sunt valorile mele, cum este sufletul meu, cum ma simt eu cu mine, nu ne putem duce intr-un mod sanatos catre “toti suntem unul”.

La nivel de spirit, este foarte adevarat si este foarte frumos sa simtim aceasta expansiune a sufletului nostru inspre esenta universala, insa acest lucru nu poate fi simtit intr-un mod sanatos fara un sentiment sanatos al granitelor personale, care se poate obtine prin lucrul cu copilul interior, cu emotiile lui neprocesate, cu traumele pe care le purtam in noi, atat personale cat si transgenerationale.

2. Ai o alegere in tot ceea ce ti se intampla. Depinde doar de tine cum e viata ta.

Nu, nu avem mereu o alegere, iar uneori sunt lucruri in viata care nu depind de noi. Uneori sunt forte mai mari decat noi care actioneaza, uneori suntem pusi fata in fata cu ceea ce nu putem nici intelege si nici controla si pe care il numim destin. Uneori, tot ce avem de facut este sa ne abandonam in fata vietii iar spiritualitatea adevarata inseamna ca noi sa intelegem asta.

De cele mai multe ori insa da, avem forta si capacitatea de a alege ce vom face sau nu, cum vom actiona sau nu, cum vom reactiona sau nu. Sunt multe lucruri asupra carora putem actiona, insa a spune ca totul depinde de tine si de atitudinea ta, inseamna a scapa din vedere niste lucruri de bun simt legate de viata: sunt lucruri asupra carora nu avem niciun control iar uneori cea mai mare putere este sa inveti sa fii neputincios in anumite situatii.

3. Trebuie sa iertam neaparat.

Mitul iertarii este un lucru despre care am mai scris si voi mai scrie pana cand aceasta idee se va raspandi din ce in ce mai mult: iertarea prematura este otrava curata, pe care o inghitim de buna voie si nesiliti de nimeni, dimineata, la pranz si seara.

Nu trebuie sa iertam pe nimeni daca nu suntem pregatiti. Spiritualitatea autentica nu inseamna sa ne prefacem. Avem voie sa ne simtim furiosi, tradati, sa nu mai vrem sa mai tinem legatura cu cineva pentru o perioada. Daca insa continuam sa ne simtim asa ani de zile, atunci clar este ceva in neregula si avem de procesat lucruri mult mai profunde in interiorul nostru.

Daca stai insa ani de zile in aceste sentimente, recirculandu-le la infinit, este clar ca sursa lor este mult mai profunda si vine dintr-o trauma anterioara evenimentului care te-a infuriat. Asa ca inainte sa-l ierti pe cel care te-a infuriat, uita-te in sufletul tau si vezi: Pe cine esti furios cu adevarat? Cand ai mai simtit asta? Cati ani aveai? Ce s-a intamplat? Ce le-ai spune parintilor tai de la acea varsta?

In acelasi timp insa, trebuie facuta diferenta intre a ierta prematur si a ierta dupa ce ti-ai procesat toate sentimentele de furie, abandon, dispret, ura. Daca reprimi aceste sentimente, nu vei ajunge la iertarea adevarata, care inseamna acceptarea reala si autentica a ceea ce a fost si este in viata noastra si in relatiile noastre.

4. Toate judecatile sunt nesanatoase.

Uneori, este foarte adevarat: a judeca este extrem de nesanatos. Asta nu inseamna insa ca nu trebuie sa avem discernamant constient. A pune etichete oamenilor fara a-i cunoaste cu adevarat este o modalitate de a ne manifesta nesanatos in relatii prin prea multa judecata. Insa a sta in preajma unei persoane care abuzeaza in mod constant pe ceilalti fara a-ti permite sa-i semnalezi asta, doar pentru ca nu e bine sa judeci, este o modalitate de a renunta la discernamantul constient in numele unui “bullshit spiritual”.

Sunt situatii in care trebuie  sa observi, sa-ti asculti busola interioara, sa spui limite si sa spui lucrurilor pe nume. Sunt situatii in care nu ai voie sa te ascunzi in spatele faptului ca “judecatile sunt nesanatoase.” Sunt situatii in care trebuie sa spui ce crezi si ce simti, cu riscul sa deranjezi. Spiritualitatea autentica nu inseamna sa taci si sa inghiti in sec atunci cand ar trebui sa vorbesti. Trebuie insa sa vorbesti intotdeauna la persoana I, despre tine si sentimentele tale.

5. Nu exista victime.

Ba da, exista victime. Exista oameni care nu au ce manca, exista oameni care sunt abuzati in fiecare zi si nici macar nu-si dau seama ca sunt abuzati. Avem energia victimei in fiecare din noi. Putem insa sa o vindecam doar cand privim cu adevarat inspre persecutorul din noi. Spiritualitatea autentica inseamna a include cele doua parti din noi si a sti din ce punct din interior actionam si reactionam in fiecare moment.

6. Povestile noastre nu sunt adevarate.

Sigur, nu sunt adevarate, in acelasi timp insa ne-au construit identitatea pana la aceasta varsta si nu trebuie aruncate la gunoi fara a fi procesate. Povestea noastra contine in ea tipare, emotii, sentimente, forme-gand pe care trebuie sa le procesam, sa le vindecam dupa care sa ne rescriem povestea.

7. A fi martor al corpului de durere inseamna prezenta. Detaseaza-te de tot. Fii doar un observator.

Detasarea e doar un instrument, nu un mod de viata. Detasare permanenta de tot ceea ce simtim inseamna scindare si, de fapt, robotizare. Ca sa devenim cu adevarat cine suntem, nu avem decat o solutie: sa intram in corpul de durere, cel care provine din trauma si nu sa-l privim ca martor.

Trebuie sa incepem sa intram treptat, sub indrumare, incet-incet, pentru a nu fi coplesiti. Nu trebuie sa ne detasam de durerea noastra, ci sa intram in ea si sa simtim fiecare emotie care se afla acolo, sa plangem fiecare lacrima neplansa, sa exprimam fiecare furie neexprimata. Acesta este procesul care incet, cu ajutorul cuiva cu experienta in acest lucru, intr-un mod sigur, ne aduce cu picioarele pe pamant si ne face sa ne putem trai viata din plin.

Apoi, desigur, e nevoie sa ne dezvoltam si observatorul din noi, pentru a ne putea detasa de emotii in anumite situatii. Putem apoi jongla, dupa bunul plac, cu capacitatea noastra de a ne detasa sau de a ne scufunda in sentimentele noastre.

Si ne putem scufunda in emotii doar atunci cand vrem. Insa o viata traita in completa detasare este o viata traita pe jumatate.

8. Ego-ul este dusmanul nostru.

Da, este dusmanul nostru in anumite situatii, insa este si prietenul nostru. Este cel care ajuta in supravietuire, este cel care stie cine sunt eu in raport cu ceilalti, este cel care ma ajuta sa pun limite ca sa nu ma confund cu ceilalti.

Desigur, cand mecanismele sale de supravietuire ma impiedica sa ma conectez, ma separa de viata si de ceilalti, atunci da, ego-ul poate deveni un dusman. Insa nu trebuie sa-l aruncam la gunoi, considerand ca in orice situatie, oricum si oriunde, toti suntem una. Spiritualitatea autentica include ego-ul, in egala masura in care include sufletul.

9. Tot ce vedem sau simtim este o imagine a propriei persoane.

Da, uneori proiectam asupra celor din jur aspecte la care nu suntem inca pregatiti sa privim. Facem asta pana cand suntem pregatiti sa luam in stapanire toate aspectele noastre, cu lumini si umbre, exact asa cum suntem.

Insa din momentul in care incepe sa stim cine suntem, atunci incepem sa vedem oamenii asa cum sunt ei, si nu neaparat asa cum suntem noi. In acel moment, nu tot ceea ce vom vedea si simti va fi o reflexie a noastra, ci vom incepe sa percepem realitatea asa cum este ea.

Toate acestea sunt si nu sunt valabile, in acelasi timp. Spiritualitatea reala ne permite sa gasim si sa experimentam toate acestea in interiorul nostru. Toate exista pe o linie, pe un continuum, cu doua extreme la capat si cu diferite nuante intre. Important este insa sa gasim nuanta care este autentica pentru sufletul nostru, intr-un anumit moment.

Cred ca e periculos sa aplicam aceste clisee spirituale oricum si oriunde, in orice situatie.

Cred ca spiritualitatea adevarata ar trebui sa plece de la un simt sanatos al sinelui, in relatie cu noi si cu ceilalti si sa ne putem misca liber intre aceste extreme, in functie de ce este autentic pentru fiecare din noi.

 

Mihaela Marinas

Mihaela Marinas scrie articole si lucreaza cu oamenii, atat individual cat si in grupuri, din dorinta de a-i insoti pe cei din jur in calatoria catre ceea ce sunt cu adevarat.

S-ar putea să-ți placă și...

5 comentarii

  1. mirela spune:

    Teoretizarea in lipsa adevărului prin experimentare, prin prezentă e vorba in vant.

  2. Foarte bun articol. Trebuie sa gasim un echilibru intre trup si suflet, si cel mai important, sa ne invingem fricile. Acesta este cel mai greu pas.

    1. Multumim pentru aprecieri. Intregul proces este greu, insa merita din plin!

  3. mariana.m spune:

    Foarte, foarte bun articolul. N-am mai citit de ceva vreme unul asa de bine scris. Felicitari!

    1. Multumesc pentru aprecieri!

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *