David Steindl-Rast:”Vrei sa fii fericit? Fii recunoscator!”

Calugarul benedictin David Steindl-Rast ne impartaseste in randurile de mai jos viziunea sa despre recunostinta.

Desi cuvintele sale sunt usor de inteles, poate ca multi dintre noi vom considera ca practicarea acestor sfaturi va fi destul de dificila. Cu toate acestea, el ne ofera pasi concreti catre a actiona in directia fericirii noastre, pornind de la simpla experimentare a fiecarui moment prezent.

“Exista ceva ce voi stiti despre mine si este foarte personal si exista ceva ce eu stiu despre voi. Exista ceva ce fiecare dintre noi stie despre oricine pe care il cunoaste oriunde in aceasta lume si anume faptul ca vrem sa fim fericiti.

Existam cu totii in acest scop comun.

Desigur ca felul in care privim fericirea depinde de fiecare in parte, insa este deja destul de mult faptul ca tindem cu totii spre fericire.

Subiectul despre care vreau sa va vorbesc este recunostinta.

Cum arata conexiunea dintre ea si fericire? Poate ca multi veti spune ca raspunsul este foarte usor. Atunci cand esti fericit, esti recunoscator. Dar ce-ar fi sa ne mai gandim o data?

Oare oamenii fericiti sunt cei cu adevarat recunoscatori?

Fiecare dintre noi cunoaste cativa oameni care dispun de toate lucrurile de care au nevoie pentru a fi fericiti, dar care nu sunt fericiti deoarece vor altceva sau vor ceva mai mult din ceea ce au.

Si mai stim ca toti oamenii care au parte de necazuri pe care niciunul dintre noi nu ar vrea sa le aiba sunt adesea fericiti. Ei radiaza de fericire.

Sunteti surprinsi. De ce? Pentru ca ei sunt recunoscatori.

Deci nu fericirea este cea care ne face sa fim recunoscatori. Ci recunostinta este cea care ne invata sa fim fericiti. Daca voi credeti ca fericirea va ajuta sa fiti recunoscatori, mai ganditi-va o data. Ea va ajuta sa simtiti fericirea.

Acum ma puteti intreba: ce intelegem cu adevarat prin recunostinta? Si cum functioneaza aceasta?

Va rog sa faceti apel la propria experienta.

Fiecare cunoaste acest lucru din propria experienta. Experimentam ceva care este valoros pentru fiecare dintre noi. Cateodata acest lucru valoros ne este dat si devine un dar.

Aceste doua lucruri vin intotdeauna impreuna. Trebuie sa fie ceva valoros si este un adevarat dar. Nu l-ati cumparat. Nu l-ati mostenit. Nu ati muncit pentru el. Pur si simplu v-a fost dat. Iar in momentul in care constinetizez ca aceste doua lucruri vin impreuna, ceva ce este cu adevarat valoros si care mi-a fost dat, atunci recunostinta rasare in inima mea. Asa apare ea.

Cheia acestui moment este ca il putem experimenta din cand in cand.

Nu putem avea intotdeauna experiente pentru care sa fim recunoscatori. Nu putem trai intotdeauna cu recunostinta.

Insa putem fi oameni care sa experimenteze aceasta stare. O viata traita astfel, aceasta este cheia. Si cum putem trai asa? Experimentand, devenind constienti ca fiecare moment este un moment care ne-a fost daruit.

Ca este un dar.

Nu l-am castigat si nu l-am cumparat.

Si nu avem siguranta ca ni se va mai darui un astfel de moment si cu toate acestea, este unul dintre cele mai valoroase momente care ne-a fost dat. Daca nu am avea acest moment prezent, nu am avea oportunitatea de a experimenta.

Mai departe, putem spune ca darul din interiorul darului este adevarata oportunitate.

Motivul pentru care suntem recunoscatori este oportunitatea, nu lucrul in sine care ne-a fost dat deoarece daca acel lucru ar fi fost cu totul altceva si nu ar fi existat oportunitatea de a ne bucura de el, nu am fi recunoscatori pentru el.

Oportunitatea este darul din interiorul darului.

Cu totii cunoastem zicala: “Oportunitatea bate la usa noastra o singura data”.

Ei bine, ne mai putem gandi inca o data.

Fiecare moment este un nou dar, iar daca ratam oportunitatea acestui moment, un alt moment va veni in intampinarea noastra si asa mai departe. Ne putem bucura de aceasta oportunitate sau o putem ignora.

Dar oare acest lucru inseamna ca putem fi recunoscatori pentru tot?

Cu siguranta nu. Nu putem fi recunoscatori pentru violenta, pentru razboi, pentru exploatare. La un nivel personal, nu putem fi recunoscatori pentru pierderea unui prieten, pentru inselaciune sau pentru necredinta.

Insa nu am spus ca ar trebui sa fim recunoscatori pentru tot. Am spus ca putem fi recunoscatori in orice moment pentru oportunitatile din dezvoltarea personala a fiecaruia. Chiar si atunci cand ne confruntam cu ceva extrem de dificil, putem privi care este oportunitatea din spatele acelui lucru. Nu este chiar atat de greu pe cat pare.

De fapt, atunci cand experimentam ceva, putem observa ca in spatele trairilor noastre, se ascunde oportunitatea de a ne bucura, oportunitate pe care o pierdem din cauza ritmului grabit al vietii pe care o traim.

Insa din cand in cand, viata ne ofera o dificultate.

Aceasta dificultate este adesea provocarea care apare pentru a vedea oportunitatea si adesea o putem simti prin experimentarea a ceva dureros. Un exemplu in acest sens poate fi invatarea rabdarii.

Ni s-a spus ca drumul catre pacea interioara si spiritualitate nu este o saritura, ci un intreg maraton. Acest lucru presupune rabdare. Si este destul de dificil. Dar poate ca se va intampla pentru a ne mentine propria opinie, pentru a ne mentine propria convingere.

Este o oportunitate care ni s-a oferit. A invata, a suferi, a ramane pe pozitii – toate aceste lucruri sunt oportunitati care ne-au fost date. Iar cei care esueaza primesc o alta ocazie. Deoarece intotdeauna ni se ofera o alta ocazie. Aceasta este frumusetea si bogatia vietii.

Oare putem gasi o metoda pentru a fi fericti??

Oare cum putem face acest lucru? Este o metoda foarte simpla. Este atat de simpla incat se regaseste in ceea ce am fost invatati atunci cand eram mici pentru a trece strada. Opreste-te. Priveste. Du-te. Asta e tot.

Dar oare cat de des ne oprim? Ritmul vietii ne grabeste. Pierdem oportunitati deoarece uitam sa ne oprim. Trebuie sa ne oprim. Trebuie sa ramanem tacuti. Si trebuie sa construim semne de oprire in vietile noastre. Si dupa ce ne oprim, urmatorul lucru este sa privim. Pentru a privi, trebuie sa deschidem ochii. Insa trebuie sa ne deschidem si urechile si nasul. Trebuie sa ne deschidem toate simturile pentru a primi bogatia care ni se ofera.

De asemenea, este nevoie sa ne deschidem si inimile pentru toate aceste oportunitati; pentru oportunitatea de a-i ajuta pe ceilalti, de a-i face fericiti deoarece nimic nu ne face mai fericiti decat momentul in care toti suntem fericiti. Iar atunci cand ne deschidem inimile catre oportunitati, ele ne invita sa actionam. Opreste-te, priveste si apoi mergi, fa ceva cu adevarat. Si ceea ce putem face este ceea ce viata ne ofera in momentul prezent. In majoritatea cazurilor, este oportunitatea de a ne bucura, insa alteori poate fi vorba de ceva mai dificil.

O lume recunoscatoare este o lume plina de oameni veseli.

Oamenii recunoscatori sunt oameni veseli, iar pe masura ce oamenii vor fi mai veseli, pe atat lumea va fi mai vesela.

Avem oportunitatea de a aprinde o lumanare atunci cand suntem recunoscatori pentru ceva. Au fost aprinse 15 milioane de lumanari in ultimul deceniu.

Oamenii devin din ce in ce mai constienti ca o lume recunoscatoare este o lume fericita si ca fiecare dintre noi are oportunitatea de a se opri, de a privi si de a porni in transformarea acestei lumi. Acesta este lucrul pe care il sper pentru noi, iar daca acest discurs v-a determinat macar un pic sa va doriti sa faceti acelasi lucru, atunci opriti-va, priviti si actionati.”