A vedea fiecare clipa cu ochi noi, a respira parfumul proaspat al fiecarui moment in parte…iata un detaliu care poate face diferenta intre o viata traita din plin si o viata trunchiata, fara miez si fara bucurie.
A incadra viata in sabloane prestablite, doar pentru a ne pune la adapost in fata ei, inseamna a stirbi din frumusetea neprevazutului care curge odata cu ea. A fi deschis si spontan, complet prezent si constient in fiecare moment de ceea ce se intampla, pentru a putea raspunde in conformitate cu frumusetea a ceea ce ni se ofera, in fiecare clipa-asta inseamna a-ti umple sufletul cu prospetimea a ceea ce reprezinta viata.
In fata vietii nu te poti prezenta mereu cu lectia invata. Nu poti oferi raspunsuri stiute sau traite altadata. Nu poti incadra circumstante noi in tipare vechi si nu poti muta cursul nou si nestavilit al paraului proaspat in albia veche si statuta a raului.
Doar constienta ne poate oferi posibilitatea de a face asta, in fiecare moment: de a ne adapta trairii proaspete, care se deschide in sufletul nostru, clipa de clipa.
Ce minunata este povestea spusa de Osho despre ucenicii celor doua temple rivale. Desi li se spusese sa nu vorbeasca cu ucenicii de la celalalt templu, intr-o zi, pe cand mergeau la piata, s-au intalnit pe drum iar unul din ucenici l-a intrebat pe celalalt: “Unde te duci?”
Si celalalt ucenic a raspuns:”Incotro ma duce vantul.”
Baiatul a ramas socat de raspuns. Voia sa si-l faca prieten pe celalalt insa acesta parea complet neinteresat. Nu exista nicio modalitate de a face conversatie – ce sa raspunzi la “Incotro ma duce vantul”?
Foarte trist, a ajuns la maestrul sau si i-a spus: Nu te-am ascultat, imi pare rau. Eram doar curios sa stiu cate ceva despre celalalt baiat. Ma simteam singur si credeam ca si el trebuie sa se simta singur. Suntem doar niste baieti si am putea fi prieteni.
Maestrul a spus: Te-am avertizat. Du-te maine din nou si stai in acelasi loc, si cand vine baiatul, intreaba-l: Unde mergi? Si cand va raspune: Incotro ma duce vantul, intreaba-l : Si daca nu va bate vantul?
Baiatul s-a dus, s-a asezat in acelasi loc si a asteptat. Cand a sosit ucenicul de la celalalt templu, l-a intrebat: “Unde te duci?” Si baiatul a raspuns: “Incotro ma duc picioarele.”
Nu a mai putut folosi replica sugerata de maestru: “Si daca nu va bate vantul?” – ar fi fost absurd sa intrebe asta. S-a intors foarte trist la maestrul sau : “Oamenii sunt foarte ciudati. Acel baiat a schimbat intreaga abordare. Am intrebat acelasi lucru, iar el a raspuns: Incotro ma duc picioarele…”
Maestrul a spus:” Te-am avertizat. Maine te vei duce in acelasi loc si cand va spune incotro ma duc picioarele, tu il intrebi: “Si daca ai fi infirm?”
Asa ca baiatul s-a dus, s-a asezat in acelasi loc si a asteptat, foarte fericit ca stia cum sa raspunda. Celalalt baiat a iesit din templu. Fiind intrebat: Unde te duci?, a raspuns: Ma duc sa cumpar legume. Totul a devenit complet diferit. Nu a mai putut intreba “Si daca ai fi infirm…” asa ca s-a intors, foarte furios, la maestru: Oamenii sunt ciudati. Baiatul e ciudat. Maestrul i-a raspuns: Ti-am spus, dar nu ai inteles.
Fiecare moment este atat de diferit si de proaspat, incat nimic vechi nu se repeta. Baiatul a inteles ca nimic nu poate fi repetat, fiindca situatia nu este niciodata aceeasi. Fiecarui moment trebuie sa ii raspunzi cu prospetime, prin constientizare.
Data viitoare, cand crezi ca ai deja un raspuns pregatit in fata vietii, opreste-te. Si renunta la sabloanele in care incerci sa incadrezi viata, pentru ca ea poate oferi intotdeauna un raspuns neasteptat incercarii tale de a o inghesui in tipare prestabilite.
Prospetimea fiecarui moment constra de cele mai multe ori si de cine simte momentul respectiv, din pacate nu oricine se poate bucura de viata din plin sau cel putin asa cum ar trebui.
Suntem oameni si oameni nu avem ce face decat sa ne acceptam intre noi, nu putem face de fiecare data tot felul de miracole!