Narcisism sau Autoritate Interioară?

Narcisism sau Autoritate Interioară?

Pentru că în ultimele 6 luni a devenit o discuție activă în spațiul public la nivel național,  simt din nou să scriu despre subiectul legat de narcisism, adaptări narcisice și autoritate interioară, atât cât știu și înțeleg până în acest moment.

Personal, am studiat și am trăit rana narcisică din toate perspectivele. A fost calea mea în această viață să am de-a face cu această energie devoratoare de suflete la propriu, ca să cunosc atât de bine această rană, să îi văd toate mecanismele și să pot aduce claritate în jurul meu, prin ceea ce fac.

Din ce știu și am înțeles până acum, eu văd așa:

Pentru că rana narcisică este o rană colectivă și fiecare se află într-un anumit stadiu interior de integrare a ei, există un aspect pe care avem nevoie să îl luăm în considerare și pe care îl văd manifestat în multe aspecte zilele acestea și pe Facebook și în spațiul public:

Uneori, adaptările la rana narcisică și manifestările narcisice pot fi confundate foarte ușor cu autoritatea interioară reală. În funcție de distorsiunile de percepție, putem interpreta că una este alta foarte ușor.

Ce este rana narcisică?

Este un fel de egregor colectiv care atacă integritatea Sinelui, inducându-ți în toate structurile ființei ideea că ceva este profund în neregulă cu tine și orice ai face, ești profund în neregulă. 

Se infiltrează în câmpurile noastre prin abuz de orice fel (fizic, psihic, emoțional, spiritual) și prin orice filieră (familial, social, istoric, geo-politic) și se transmite din generație în generație. 

Iar adaptarea la această rană este dezvoltarea unei personalități narcisice, care printr-un sentiment de infatuare, imagine de sine exagerată, nevoia de admirație constantă și lipsa empatiei față de ceilalți încearcă să ascundă o nesiguranță interioară profundă. Pe principiul „Dacă mă fac important, poate nu se va vedea cât de lipsit de valoare mă simt în interior.”

Ceea ce facem pe parcursul vieții, noi cei afectați de această rană care nu am devenit narcisiști profesioniști, este că încercăm să reintegrăm Sinele sănătos, ca să putem încet încet topi mecanismele de adaptare la această rană și să putem reveni în autoritate interioară reală. Narcisiștii profesioniști, însă, trăiesc o scindare profundă de orice sine sănătos care nu mai poate fi recuperată în această viață, în majoritatea cazurilor. 

Când suntem încă într-o etapă intermediară de alchimizare a acestei răni, suntem încă prinși în adaptări narcisice și mecanisme de supraviețuire la rană care pot fi foarte ușor considerate autoritate interioară. Poate fi foarte tentant să le confundăm și spun asta în cunoștință de cauză pentru că ghiciți ce, am făcut și eu asta ani de zile.

Ce este autoritatea interioară? Autoritatea interioară este modul în care am fost creați de Divin și în care suntem de la egal la egal, la nivel de Sine, cu oricine. Deși la nivel uman trăim în polaritate (suntem unii mai frumoși fizic, alții mai puțin frumoși fizic, unii mai inteligenți, alții mai puțin inteligenți, unii mai bogați alții mai săraci) etc. , la nivel de Sine, în esența ființei noastre divine, suntem egali. 

Autoritatea interioară reală ne tratează de la egal la egal, cu respect față de ființă. Așa cum Dumnezeul cel adevărat ne tratează de la egal la egal. Cine nu ne tratează de la egal la egal e altceva. De obicei, o formă de întuneric care vrea sa se hrănească din energia și lumina noastră.

Ca să putem să simțim din nou această energie, avem nevoie sa închidem toate breșele de abuz din câmpurile noastre. Pentru asta uneori trebuie să ieșim din relații cu abuzatori, indiferent cine sunt ei, să nu mai facem jocurile manipulatorilor etc. Aceasta este o etapă esențială în recăpătarea autorității interioare. Oricine abuzează în orice fel, prin limbaj, emoțional, psihic, fizic, în moduri mai subtile sau mai brute nu este în autoritate interioară. Pentru că autoritatea interioară spune clar: Nimeni nu are dreptul să intre peste energia Sinelui cuiva cu bocancii.

Pentru a face însă această etapă de desprindere de abuz, este nevoie uneori de următoarele energii: rebeliune, încăpățânare, determinare exagerată și furie. Toate acestea apoi se pot transforma în putere personală. Sunt energii esențiale la începutul etapei de reconstruire a autorității interioare. 

Este ca energia unui copil rebel și furios care nu mai vrea să stea cu mama și tata care l-au abuzat toată viața. Sunt energii esențiale în a ne desprinde de sursa abuzului. Însă ele nu sunt autoritate interioară reală. Aceasta este o etapă prin care trebuie să trecem, fără să ne blocăm în ea însă. Pentru autoritatea interioară reală, trebuie să repunem la conducere adultul sănătos și să nu lăsăm decizii majore legate de supraviețuire în mâna copilului furios. Deși furia lui a fost vitală și a fost chiar ceea ce ne-a salvat de la abuz.

Deci, pentru cei care putem vedea rana cu detașare, rămâne întrebarea pe care să ne-o adresăm: Narcisism sau autoritate interioară?

 Și iată mai jos punerea lor în oglindă:

Autoritatea interioară reală, în etapa reală de încorporare a ei și-a închis toate breșele de abuz, în toate relațiile și nu mai proiectează abuzul suferit la nivel personal pe nimeni. Nici pe societate, nici pe cei din jur, nici pe clasa politică. Pe nimeni. Știe atât de bine cine e, încât își face alegerile cu respect, smerenie, flexibilitate, calm, maturitate și nu mai are dorința să aibă dreptate cu orice preț. 

Narcisismul/adaptarea narcisică poate părea că este autoritate interioară,  proiectând sentimentul unei siguranțe de sine extreme, a unei puteri exagerate, seducătoare, fără niciun fel de dubii despre nimic. Dar este o fațadă artificial creată ca să ascundă cât de mic și de nimic se simte sinele cu adevărat, în interior.

Autoritatea interioară reală nu abuzează pe nimeni și nu se lasă abuzată de nimeni. 

Adaptarea narcisică/narcisismul începe să abuzeze imediat cum nu se face cum vrea el, când vrea el, iar ceilalți nu se aliniază voinței ego-ului său. 

Autoritatea interioară este un stâlp al ființei care se auto-susține, este o energie congruentă cu Sine. Retorica autorității interioare e simplă: Dacă, la nivelul Sinelui real, eu sunt Dumnezeu și tu ești Dumnezeu, cum să ne abuzăm unii pe alții? Relaționarea este întotdeauna de la Dumnezeul meu interior la Dumnezeul tău interior.

În autoritatea interioară, lucrurile sunt simple: Nimeni nu are dreptul să nu-mi respecte energia Sinelui, granițele și nevoile mele. În același timp, dau același lucru la schimb. Autoritatea interioară cere și dă la același nivel. Cere respect față de propria ființă și dă exact același lucru la schimb.

Narcisismul nu dă nimic real la schimb. Poate părea că îți pune toată lumea la picioare, în același timp în care îți mănâncă sufletul la nivel subtil, fără ca tu să îți dai seama de asta. Te seduce, îți promite luna de pe cer și îți dă la schimb doar o iluzie. Pentru că o energie falsă nu poate oferi nimic real. Poate fi cameleonică, poate minți, își poate schimba de la o zi la alta principiile în numele cărora acționează, doar ca să aibă câștig circumstanțial de cauză. Nu oferă la schimb nimic consistent și nu oferă niciodată un respect real al ființei, pentru că pur și simplu această energie de respect nu intră în sistemul de referință al narcisicului.

Autoritatea interioară nu se impune cu forța și nu forțează pe nimeni. Pentru că această energie nu vrea sa demonstreze nimic. Știe cine e și nu intră în poziționări distorsionate. Se auto-susține în orice situație, cu respect față de sine și de ceilalți.

Narcisismul este o fațadă, o mască care cade imediat ce nu ești de acord cu el. Cum ai curajul să îl contrazici, să crezi ceva diferit de el și să îi mai și spui, i-a căzut toată aparenta autoritate care, de fapt, este o fațadă ce pozează în autoritate falsă. Adaptarea narcisică se simte amenințată la cel mai mic dezacord și începe să atace, să lupte, să îți întoarcă oglinda, să facă să fie despre tine.

În prezența autorității interioare ai un sentiment de FIRESC. Nu este nimic nenatural în autoritatea interioară. Este o energie firească, omenească și tocmai de aceea divină în același timp, vulnerabilă și reală. Ceva ce nu se simte firesc, omenesc, vulnerabil nu este autoritate interioară reală. Este fațadă, mască, adaptare narcisică.

Autoritatea interioară reală își permite să fie vulnerabilă.  Știe ce înseamnă vulnerabilitatea reală și și-o permite. Își dă voie să fie o energie profund umană, să își arate minusurile, nesiguranțele, dubiile și să își păstreze încrederea în sine pe care o are oricum, pentru că știe, undeva în adâncul ființei că este ok oricum ar fi, pentru că este parte din Dumnezeu.

Narcisismul nu poate fi cu adevărat vulnerabil. Nu poate să spună cu adevărat și să fie sincer: “Asta nu știu, aici nu mă pricep, aici am greșit”, să își ceară scuze reale și să facă mai bine data viitoare. Dacă cumva mimează vulnerabilitatea, o face doar pentru a manipula. Nu pentru că poate în mod real schimba ceva la comportamentul său. Pentru că vulnerabilitatea este o energie pe frecvența adevărului iar asta îi poate fisura toată fațada de siguranță de sine falsă pe care încearcă să o afișeze.

Autoritatea interioară este o energie reală în prezența căreia te simți și tu real, așa cum ești, cu minusuri, cu plusuri la nivel de personalitate, dar știind că la nivel de Sine ești parte din Divinitate, deci ești în regulă exact așa cum ești.

Autoritatea interioară este un stâlp interior care își permite vulnerabilitatea pentru că știe cine e în esența sa, este parte din Dumnezeu și are esență divină. Și este o energie care nu face promisiuni deșarte pentru că nu mai vrea să manipuleze nimic, pentru că de la acel nivel nu mai e nimic de manipulat.

Autoritatea interioară respectă și se supune Voinței Divine. 

Narcisismul vrea să controleze el tot, prin voința ego-ului său. Nu există Voință Divină în oglinda narcisică. Există doar voința ego-ului și trebuie să se facă cum vrea virusul narcisic, fără cântărirea consecințelor în planul mai mare al lucrurilor. Ca un copilaș care bate din picior că vrea dulciuri înainte de culcare. 

Voința Divină ține cont de întreg, de binele suprem al tuturor iar autoritatea interioară are puterea de a se  încredința Voinței Divine. Eu fac tot ce ține de mine, tot ce-mi stă în putere. Dar las rezultatul final în mâinile mai mari ale Divinului, care în inteligența sa știe cum să sincronizeze totul la milimetru, în plan mai mare.

De la acest nivel al autorității interioare, trăiești în congruența dintre ego-ul uman și Voința Divină și încredințarea în fața ei. Nu e resemnare, ci acord profund cu Divinul și  sincronizarea cu planul divin care știe exact ce și de ce face ceva.

Din perspectiva mea, ceea ce se întâmplă acum, la nivel colectiv cu alegerile prezidențiale ne pune față în față exact cu această rană narcisică, cu adaptările la ea și cu energia autorității interioare. 

Exact aceeași întrebare ne este adresată acum la nivel mai mare: Narcisism sau autoritate interioară?

Fiecare dintre cei doi candidați reprezintă, cu plusuri și minusuri și păstrând proporțiile, desigur, una dintre aceste energii. Care pot fi foarte ușor confundate una cu cealaltă, dacă suntem încă în procesul integrării lor. 

Este exact energia care a fost și anul trecut în decembrie (așa cum am scris în articolul “Demonii trecutului și trezirea în conștiință a neamului”). S-au schimbat doar reprezentanții, energia la nivel subtil este fix aceeași. Și ni s-a dat timpul necesar să ne mai procesăm din traume, din frustrări, din furii și să punem la conducere adultul din noi pentru a lua decizia aliniată la nivel mai mare.

Toți reprezentanții, ca noi toți de altfel, suntem parte din același sistem care acum vrea să meargă spre un nou nivel, pe o nouă linie de destin. Pentru că în acest moment al adevărului suntem acum, la nivel colectiv, iar fiecare dintre noi se află în fața unei alegeri, în interiorul său.

Acestea sunt oglinzile în care trebuie să ne uităm în următoarele zile. Cu asumare și responsabilitate. 

Să ne întrebăm: 

Unde mai funcționez încă din rana narcisică și adaptări narcisice? 

Unde am început să funcționez din autoritate interioară reală? 

Dintre cele două energii (narcisică și a autorității interioare) ce aleg acum, la nivel personal?

Din ce energie aleg să exist și să funcționez, în mod preponderent?

Care este timeline-ul cel mai înalt pentru mine, la nivel personal? 

Care este timeline-ul cel mai înalt pentru România, la nivel colectiv?

Dacă facem acest exercițiu de asumare, vom putea alege timeline-ul care este acum spre binele cel mai înalt.

Cu încredere în România,
Mihaela Marinaș