Meniul
La scurt timp dupa ce am experimentat prabusirea, simulata desigur, insa destul de reala, pe alocuri, din turnul de 50 m al unui parc de distractii – un bun prilej de a-mi pune intrebari existentiale, am primit de la un prieten un film de cateva minute in care vorbeste un supravietuitor al accidentului aviatic care s-a finalizat cu celebra amerizare de pe raul Hudson, de acum cativa ani. Urmarind discursul strangulat de lacrimi al acestui participant la miracol, mi-au circulat prin cap aceleasi intrebari pe care le-am simtit tipand in mintea mea si in parcul de distractii. Intrebari grele, al caror raspuns il poti doar banui, insa nu si trai pana in momentul in care stii ca esti cu adevarat intr-o situatie care iti ameninta viata.
“Ce conteaza cu adevarat in viata? Cat de infricosatoare este moartea in sine? Oare nu e mai infricosatoare imaginea noastra despre ea? Ce gandeste un om in ultimele minute din viata? Tristetea si durerea acestui moment sunt oare proportionale cu cat de neimpacati suntem cu modul in care ne-am trait viata?”
Cred ca fiecare dintre noi traieste zilnic, in sufletul sau, cu aceste intrebari. Sunt recunoscatoare sa vad acum, in acest filmulet, niste raspunsuri mai mult decat mentale, niste raspunsuri traite in agonia unui astfel de moment implacabil:
Acest om a avut, in acelasi timp, ghinionul si norocul unui moment de sinceritate absoluta. A simtit, cu fiecare fibra din fiinta lui, ca a trece prin viata ca un “colectionar de vinuri proaste” este cel mai trist lucru pe care il putem face. Si-a dat seama care este scopul suprem al vietii lui, dincolo de toate celelalte roluri pe care le avem de indeplinit in aceasta viata. Si a realizat ca singurul mod in care putem sa capatam aceasta autenticitate cu noi insine este sa privim in viitor si, cu aceasta viziune capatata dintr-un moment de timp pozitionat ceva mai departe pe axa temporala, sa ne intoarcem sa dam sens prezentului.
Poate ca nu trebuie sa asteptam ca un asemenea pericol sa ne ameninte viata pentru a putea privi cu sinceritate in sufletul nostru. Putem sa incepem sa ne raspundem la aceste intrebari, pastrand in fata ochilor nostri perspectiva unui mare adevar:
Moartea este lucrul care da sens vietii. Daca o privim, in fiecare zi, ca pe un aliat si ii acordam respectul care i se cuvine, putem trai o viata mult mai plina si mai semnificativa.
Sunt Mihaela Marinaș. Un spirit vizionar, cu misiunea de a aduce pe Pământ o nouă paradigmă în spiritualitate, relații și business. Catalizator pentru mii de suflete ale căror vieți le-am atins în cei 14 ani de lucru cu oamenii. Am creat și dezvoltat zeci de programe, cursuri, traininguri de evoluție spirituală, relații, Înregistrări Akashice și Înregistrări Akashice pentru business.
Cei care vin cu sufletul deschis spre spațiile conținute prin mine și se află în momentul potrivit în călătoria lor își pot transforma cele mai dureroase și mai ascunse tipare și tot ceea ce îi ținea departe de conexiunea cu Sinele lor real. Oamenii și business-urile care vin în contact cu mine intră într-un proces care le poate readuce Sufletul pe linia reală de destin. Este ceva ce se face prin mine în mod firesc și este darul sufletului meu în această viață.
Echipa care dezvolta acest site va roaga sa nu copiati articole de pe site si sa le publicati la voi pe blog/site/facebook sau in orice alta parte. Daca doriti sa ne ajutati, va rugam sa scrieti articole originale si sa puneti link catre noi, daca ceva din ceea ce scriem v-a inspirat.
