Lumea nu te vrea altcineva daca tu te vrei pe tine asa cum esti

Am observat din ce in ce mai des in ultima vreme ca atunci cand nu mai reusim sa ne intoarcem spre noi insine, gasim o multime de vinovati in jurul nostru.

Si gandindu-ma la acestea, mi-am amintit brusc o vorba care spunea ca cea mai mare realizare a omului este sa fie el insusi intr-o lume care il vrea altcineva.

Intr-o alta perioada a vietii mele, am rezonat atat de puternic cu aceasta afirmatie incat ma treceau fiorii de fiecare data cand o redescopeream.

Insa acum privesc altfel lucrurile.

In primul rand, nu mai consider “ lumea misterelor fiintei umane ” un concept atat de abstract care se concretizeaza atunci cand ii include pe cei care nu au fredonat in fata vietii aceleasi cantece ca si mine.

Si nu mai cred ca “ lumea “ reprezinta piedicile peste care nu am reusit sa trec de una singura.

Si nu cred nici ca “ lumea “ se rezuma intr-un mod infricosator la invatatoarea care ma aseza cu mainile la spate, la prietenul din adolescenta care nu-mi intelegea rebeliunea sau la parintiicare au fost luati prin suprindere de vina care a fost pusa pe umerii lor.

Si sincer, mi-e greu sa cred ca afirmatia “lumea care te vrea altcineva” este alcatuita din angajatorii care si-ar dori sa zambesti mai mult, din prietenii care si-ar dori “sa fii si tu mai sociabil”, din stilistii care ti-ar cere sa slabesti cateva grame sau din oamenii care nu-ti impartasesc valorile.

Mi-e greu sa cred ca lumea aceasta atat de patrunzatoare, densa si plina de oportunitati se reduce la dimensiuni milimetrice precum un elefant care printr-o vraja devine furnica.

Cred din tot sufletul ca lumea nu te vrea altcineva daca tu te vrei pe tine asa cum esti.

Acest lucru nu inseamna ca ceilalti nu-si vor proiecta in continuare asupra noastra asteptarile sau dorintele, ci ca in momentul in care vom constientiza cele scrise mai sus, nu ne vom mai lasa atinsi de false drame.

De asemenea, acest lucru ne poate purta intr-o alta directie.

Daca suntem prizonierii gandului “lumea nu ma vrea asa cum sunt”, este posibil ca noi insine sa nu ne placem cu adevarat si sa proiectam cu usurinta aceasta neacceptare in afara noastra.

Poate ca in momentul in care vom gasi puterea de a ne asuma fiinta, nu ne vom mai cauta scuze si nici nu ne vom mai petrece zilele sub semnul indoielii.

Poate ca atunci mastile noastre se vor risipi incetul cu incetul si vom reusi sa primim cel mai tainic si renegat dar: fiinta noastra.

In acest moment, imi este atat de drag sa rostesc urmatoarele cuvinte pe care va rog sa le rostiti si voi daca simtiti nevoia:

“Lumea ma vrea asa cum sunt”.

Si tot in acest moment, constientizez inca o data ca nimeni nu ar trebui sa se schimbe.

Si cand scriu acestea, nu ma refer la rigiditatea cu care ne confruntam in fata unor schimbari care poate ne-ar fi favorabile.

Ci nu ar trebui sa schimbe nimeni acel ceva care i-a fost dat: cel mai trist chip, cel mai larg zambet, cei mai adanci ochi in care vom putea privi vreodata, cel mai frumos par blond, cea mai mare indrazneala, cea mai inocenta atingere, cele mai pure ganduri.

Dragii mei, lumeanu ne vrea altcineva.

In schimb, singura intrebare care ramane este: noi ne vrem pe noi insine?

Andreea