Cand un copil este expus multor judecati, incepe sa fie de acord cu faptul ca nu este suficient de bun sau suficient de destept asa cum este. Incepe sa-si impuna sa se comporte bine, pentru ca altfel nu va fi tolerat ca membru al familiei. Pentru a se proteja de pedepse, isi insuseste asteptarile familiei precum si judecatile din spatele asteptarilor. Internalizeaza vocile pline de reprosuri ca intr-o inregistrare pe care o o ruleaza in minte 24 de ore pe zi, chiar si atunci cand este singur.
Multe din judecati poate ca nu au fost spuse direct si poate ca nici nu au fost abuzive sau dureroase. Daca nu a venit nimeni sa-ti schimbe scutecul atunci cand erai mic si plangeai, poate ai crezut ca e vina ta. Daca parintele tau nu a renuntat la cititul ziarului atunci cand ai vrut sa-i arati ce-ai facut la scoala sau nu a facut un gest mic prin care ar fi putut sa raspunda nevoilor tale de copil, ai fost ranit. Si mesajul pe care ti l-ai spus tie insuti a fost: “Nu sunt suficient de important, suficient de bun, de interesant pentru ca ei sa imi acorde atentie si sa ma iubeasca. Ar trebui sa fiu mai bun.”Si aceasta credinta a fost adaugata la nenumaratele refrene ale judecatorului interior.
Vocea judecatorului interior
Daca asculti cu atentie cand vocea din mintea ta te judeca, poti descoperi ca vorbeste catre o alta parte a mintii, spunand: “Ar trebui sa faci mai mult!” Vorbeste, de fapt, catre copilul ranit din tine.
Iata cateva din lucrurile pe care judecatorul interior le spune copilului ranit din tine: “Ce se intampla cu tine? De ce nu poti sa faci nimic bine? De ce nu poti sa fii mai atent? Nu esti suficient de destept, de frumos, de inalt, de fericit, de serios, de spiritual, de relaxat, de matur, de deschis, de batran, de tanar, de stilat, de sexy, de bogat, de sofisticat, de meditativ, de simpatic, de amuzant, de iluminat.”
Judecatorului din noi ii place sa-i spuna copilului ranit ce ar trebui sa faca pentru a fi acceptat: “Ar trebui sa fii mai disponibil emotional, mai prietenos, mai putin senzitiv, mai putin emotional, mai autentic, mai putin nervos, mai cald, mai putin fricos, mai stilat. Ar trebui sa gandesti mai clar, sa nu ai datorii, sa mananci mai bine, sa acorzi mai multa atentie si sa fii mai constient! Ar trebui sa fii o persoana mai buna decat esti.”
Apoi pot fi adaugate mesaje si mai dureroase catre copil: “Esti o povara. Nu esti demn de dragoste si atentie. Nimeni, niciodata, nu te poate iubi pentru ceea ce esti. Nevoile tale sunt nesemnificative. Esti norocos daca te iubeste cineva, asa ca mai bine te-ai multumi cu ce primesti acum.”
Relatia dintre judecatorul interior si copilul ranit nu este deloc relatia de iubire dintre mama si copilul sau.
Caracteristicile judecatorului interior
Intentia lui este sa te ajute sa supravietuiesti si sa te mentina pe directie. Stie ca trebuie sa fii suficient de bun, in toate felurile pe care el le-a invatat cand cresteai. Isi continua munca si atunci cand esti adult,condus de frica de pedeapsa – respingerea din partea anumitor grupuri, la slujba, in relatii sau in alte locuri in care vrei sa te integrezi.
Pentru ca judecatorul interior este convins ca nu esti suficient de bun asa cum esti, el trebuie sa iti solicite in mod constant imbunatatirea. Logica sa ciudata este aceea ca, daca el te poate judeca si pedepsi inainte ca ceilalti sa te respinga, atunci tu te vei reforma si vei face orice e nevoie sa faci pentru a fi suficient de bun ca ceilalti sa te accepte. Judecatorul tau interior este preocupat numai de presupunerile lui legate de ceea ce cred ceilalti oameni despre tine si te va hartui pana cand vei indeplini standardele lor imaginare.
Istoria ucenicului: Liber in sfarsit!
Un ucenic toltec ne povesteste experienta sa personala despre judecatorul interior: “Credeam ca atunci cand trec strada, toti cei din masinile care asteptau la stop se uita la mine. Ma simteam atat de inconfortabil. Credeam ca judeca felul in care eram imbracat, parul, mersul, cat de mult imi lua sa trec strada. Cand am aflat despre presupunerile judecatorului interior, am decis sa aflu mai multe despre mine. Am privit cu grija la fiecare masina pentru a vedea daca acesti oameni imi acorda atentie-si am vazut ca nimeni nu imi acorda mie atentie! Vorbeau la telefon, schimbau postul de radio, visau cu ochii deschisi, isi verificau coafura, orice altceva in afara de a ma judeca pe mine. Nimanui nu ii pasa. In acel moment am devenit liber. Nu a mai trebuit sa mai cred vreodata ce imi spune judecatorul interior. Insa m-am hotarat sa0mi ascult copilul de aur din interior!”