Joaca de-a iertarea

Nimeni nu poate urma doua drumuri in acelasi timp, mai ales atunci cand ele merg in directii diferite.

Daca reflectam la trecutul nostru, cei mai multi dintre noi vor gasi exemple de situatii in care altii ne-au facut sa suferim sau ne-au indreptatit. S-ar putea sa fim absorbiti de aceste amintirisi ganduri.

Ba chiar, pornind de la ipoteza ca este un proces terapeutic, unii ne-ar putea indruma sa ne concentram asupra acestor evenimente.

Ni se mai spune ca scopul nostru final este sa-i iertam pe cei care ne-au provocat suferinta si greutati – parintii, fostii nostri parteneri de afaceri, fosta sotie sau fostul sot, vechii prieteni sau alti oameni care ne-au ranit.

Si se spune ca atunci cand vom fi in stare sa iertam, este posibil sa ne eliberam de manie si de resentimente.

Poate ca ne vom gasi pacea interioara si linistea spirituala. Poate ca, in cele din urma, demonii trecutului vor fi alungati pentru totdeauna. A merge pe aceasta cale poate necesita foarte mult timp si multa energie.

Dar oare este aceasta cale cu adevarat “terapeutica” si ii prieste, oare, inimii noastre?

Cateodata, energia pe care o dedicam incercarilor de a-i ierta pe altii (sau chiar pe noi insine) este directionata gresit.

Cu cat ne concentram mai mult pe “pacatele” altora, cu atat mai mult ne alimentam resentimentele si furia.

Dar, dintr-o multime de motive, adevarata cale a introspectiei si a auto-analizei poate fi o calatorie plina de sens.

In primul rand, evaluarea propriei noastre comportari este mai folositoare daca scopul nostru se regaseste in invatare si autoperfectionare. Asa se poate dobandi adevarata iertare de sine.

In al doilea rand, constietizarea greselilor si a egoismului nostru ne aduce o doza sanatoasa de smerenie – o calitate de pret, atat pe plan spiritual, cat si in relatiile umane.

In al treilea rand, examinarea comportarii noastre fata de ceilalti, in lumina sprijinului pe care l-am primit de la ei, deschide usa spre experienta spirituala, asigurand in acelasi timp baza pentru recunostinta.

Vindecarea noastra vine mai mult din acceptarea realitatii lucrurilor pe care le-am facut pentru a-i rani pe ceilalti – mintindu-ne parintii, inselandu-i pe fostii nostri parteneri de afaceri, dezamagindu-i pe fostii partneri sentimentali – decat din condamnarea celorlalti, pentru ce ne-au facut ei noua.

In cele din urma, s-ar putea sa descoperim ca noi nu suntem indreptatiti sa acordam iertare – si ca am primit iertarea pacatelor, inca inainte sa fi avut macar prezenta de spirit sa o cerem.

Fragment preluat din “Naikan” – Gregg Krech