importanta curajului in evolutia noastra spirituala
Spiritualitate

Importanta curajului in evolutia noastra spirituala

importanta curajului in evolutia noastra spirituala
importanta curajului in evolutia noastra spirituala
Cel mai de pret atu pe care il avem in viata (si de altfel, cel mai greu de cucerit) este curajul.  Pentru ca ceea ce ne intuneca viata, libertatea si puterea de a iubi si a darui este frica.

Mi-am amintit, in legatura cu acest aspect, un film mai vechi cu Meryl Streep, care, atunci cand l-am vazut, in urma cu mai multi ani, nu a rezonat atat de exact in mintea mea.

Mi-a placut, dar am privit ideea cu anumita circumspectie. Sigur, filmul era o parabola in ambalaj comercial, ceea ce m-a impiedicat sa-l iau foarte in serios. Poate nici eu nu eram pregatita sa inteleg mesajul. Filmul prezenta Judecata de Apoi, intr-o lumina umana.

Ideea principala, consta in faptul ca viata celui judecat era cantarita din perspectiva curajului de care a dat dovada in viata, de cat de mult a indraznit sa isi urmeze dorintele intrinsece, pozitive si, adiacent, cat de mult i-a ajutat pe cei din jur prin actiuni indraznete. Filmul se numeste Defending your life.

Curajul e un lucru foarte greu. Lipsa curajului e mult mai comoda, dar, se pare, foarte inselatoare. Adica, ofera un confort fals. Nu te scuteste de chinuri si suferinte. Dealtfel, asumarea oricarei responsabilitati presupune existenta curajului, ca o conditie sine qua non.

Curajul nu trebuie confundat cu inconstienta, nesabuinta si lipsa de precautie, si nici nu poate fi invocat pentru a incalca drepturile si libertatile celorlalti.

Curaj nu e sa te arunci in cap de la etajul cinci, fiind convins ca vei scapa teafar. Asta e ori boala psihica ori aroganta ori prostie. Sigur, Dumnezeu ne pazeste si ne ajuta, daca avem incredere in el, dar ideea nu e sa-l punem la incercare, sa-i testam aptitudinile. Dumnezeu nu mai are nimic de demonstrat.

Ma refer la puterea de a-ti urma destinul, de a-l crea zi de zi, de a nu ramane cantonat in situatii cu care nu esti impacat, doar de frica nesigurantei; de a putea crede in faptul ca Dumnezeu ne-a inzestrat pe toti cu puteri nebanuite, de a ne asuma responsabilitati; de a putea visa si a ne putea indeplini visele; de a crede ca deciziile si faptele noastre conteaza si pot schimba lumea, pot muta muntii; de a crede in minuni; de a fi sinceri cu noi si a nu ne gasi mereu scuze si motive inchipuite; de a ne recunoaste greselile si a le integra in constiinta noastra, pentru a nu le mai repeta ulterior; de a invata din orice experienta; de a ne asuma viata.

Aceasta calitate este foarte importanta din doua motive: pentru ca fiecare are posibilitatea de a fi curajos (nu depinde de un talent pe care il ai sau nu: bun sportiv, voce frumoasa, simt estetic, nici macar de inteligenta) si pentru ca e o calitate, pe care trebuie sa o (re)castigam de-a lungul vietii, exclusiv prin fortele noastre.

Ne nastem curajosi, cu dorinta de cunoastere, de explorare, de testare, de initiativa. Pe masura ce crestem, suntem educati sa facem numai ce trebuie, sa ascultam de sfaturile celor mari, sa fim precauti si sa renuntam la multe dintre ideile si dorintele noastre. Acest lucru este, pana la un punct, benefic, pentru ca ne ajuta sa invatam sa discernem lucrurile.

Din momentul in care devenim insa suficient de maturi pentru a putea evolua corect situatiile, trebuie sa ne asumam responsabilitatea propriei vieti.

Spuneam ca lipsa curajului e comoda. E mult mai simplu sa nu fii la comanda, ci doar sa executi. Riscam insa, acceptand sa hotarasca intotdeauna altii pentru noi, sa ajungem la un fel de depersonalizare provocata, la care ne-am dat acordul tacit.

E o capcana in care putem cadea foarte usor: Obisnuiti cu influenta protectoare a parintilor, consideram ca e mai bine, mai eficient, mai simplu sa asculti de acel cineva cu mai multa experienta, intelepciune, stiinta, mai ales cand il simti bine intentionat la adresa ta.

Disfunctia vine, de fapt, doar din dozaj, ca in multe alte cazuri. Sigur ca poate fi deosebit de benefic sa asculti de sfaturile altora, insa toate aceste sfaturi trebuie filtrate, dezbatute, de ce nu – combatute, despicate in patru, puricate si verificate pe toate partile de creierasul personal. Si asta nu prentru ca risti sa respecti indicatii gresite, ci pentru ca, pur si simplu, ajungi sa nu mai gandesti, sa nu mai ai initiative, mai mult, sa nu mai vrei, sa nu-ti mai doresti.

Totodata, coordonarea vietii dupa indicatiile celor din jurul nostru, mai are un „avantaj”, de care multi dintre noi se folosesc mult prea des: atunci cand nu suntem noi cei care decidem, avem pe cine da vina, in caz ca lucrurile nu ies asa cum ne-am dorit. Daca nu a fost initiativa noastra, inseamna ca nici greseala nu poate fi a noastra. Noi suntem, prin urmare, doar victimele unor proaste decizii ale celor de langa noi, care pretind a ne vrea binele.

Trebuie sa distingem in aceasta atitudine doua aspecte: intai ca nimeni nu detine adevarul absolut, prin urmare, pot aparea efecte nedorite, rezultate chiar din cele mai bune intentii si, al doilea, ca nu suntem, in niciun fel, absolviti de vreo vina: e drept ca cine nu munceste, nu greseste, insa greseala rezida, in cele mai multe dintre cazuri, tocmai in a nu munci, in a nu-ti pune probleme, in a nu-ti asuma raspunderea pentru propria viata.

Pe de alta parte, curajul are cateva avantaje reale, de maxima importanta pentru viata, procesul de dezvoltare personala si evolutia noastra: Ne permite sa devenim mai puternici, mai siguri pe noi, mai increzatori in propriile forte. Abia dupa ce atingem acesti parametri, putem avea pretentia de a fi capabili sa-i ajutam pe ceilalti.

In plus, viata noastra e prea importanta pentru a ii lasa pe altii sa o traiasca in locul nostru. Curajul face, de fapt, diferenta dintre „a fi” si „a vrea sa fii”.

Si, ca final:

Puiul de pasare nu ar putea sa zboare, daca s-ar teme ca va cadea din cuib.

Articol scris de Tea Cristescu, utilizator Aimee.ro, resurse pentru dezvoltare personala si evolutie spirituala

Mihaela Marinas

Mihaela Marinas scrie articole si lucreaza cu oamenii, atat individual cat si in grupuri, din dorinta de a-i insoti pe cei din jur in calatoria catre ceea ce sunt cu adevarat.

S-ar putea să-ți placă și...

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *