“Tot ce experimentam in jurul nostru si tot ce am facut pentru noi – puterea, statutul social, credinta ca traim indraznet si original, sentimentul nostru de siguranta- totul este o minciuna.
Le-am creat ca sa putem simti ca avem control asupra cosmarului. Practic, intreaga noastra existenta este o poveste bazata pe nevoia de a produce si de a cultiva mitul ca suntem in siguranta si ca avem, in orice clipa, control asupra vietii noastre.
Fiecare dintre noi face parte din cursul vietii, fiecare suntem dusi acolo unde alege Spiritul sa ne duca. Lucram cu Spiritul, pentru a schimba ceva ici si colo si pentru a controla modul in care ne percepem pe noi insine si lumea noastra, dar voia Spiritului este cea care tine fraiele, cand e vorba despre intamplarile din viata noastra.
Universul ne da o multime de indicii ca niciunul din noi nu detinem cu adevarat controlul, indiferent ce am face. El ne ofera un soi de iluzie optica despre care noi credem ca este adevarul absolut. Insa lucrurile nu stau in acest fel. De exemplu, eu aleg sa mananc sanatos, sa fac miscare si sa meditez; dar imi dau seama ca, desi imi iau tot felul de precautii, tot nu sta in puterea mea sa fac in asa fel incat sa nu am niciodata probleme de sanatate. In acelasi timp, trebuie sa intelegem ca nu este bine sa permitem ca fricile noastre despre ce s-ar putea intampla sa ne impiedice sa luam decizii bune, cu privire la sanatatea si siguranta noastra in lumea fizica. Nu putem sa ne lasam coplesiti si paralizati de gandul ca ne-au mai ramas un numar finit de zile pe acest Pamant; in cele din urma, daca facem asta, vom ajunge sa fim atat de ingroziti, incat o sa refuzam sa mai iesim din casa, sau sa ne mai asumam vreun risc. A practica adevarul inseamna a fi dispusi sa luam in considerare faptul ca tot ce spunem si ce facem este o minciuna menita sa perpetueze cuibul pe care ni l-am construit in lumea fizica: reputatia noastra sociala, casnicia noastra, cariera, casa, banii si asa mai departe. Cu cat ne atasam mai puternic de iluzia noastra de siguranta si de control asupra vietii noastre, incepem sa intelegem ca mana Spiritului ne-a condus intotdeauna-doar ca noi, pur si simplu, nu am fost constienti de asta. Atunci, putem sa lasam carma in mainile Celui care a detinut controlul intotdeauna. Asta nu inseamna ca nu trebuie sa mai carmim vasul si sa ridicam panzele, ci, mai degraba, ca nu mai trebuie sa ne luptam cu furtunile. Atat de des ne spunem minciuni despre cine suntem, ca sa ne simtim siguri de identitatea noastra, si astfel, sa nu mai trebuiasca sa ne confruntam cu sarcina grea de a face fata esecurilor. Cand ne credem propriile declaratii, suntem ca fumatorul care sustine ca, de fapt, nu fumeaza decat tigara de dupa cina de fiecare seara, si ei bine, pe cea dinainte de culcare, si pachetul dupa care se intinde de fiecare data cand e stresat, dar asta nu se intampla tot timpul, asa ca nu putem sa le punem la socoteala pe acelea. Suntem ca tipul care conduce o masina, care are pe ea un abtibild pe care scrie: “Fa, din cand in cand, acte de bunatate” si care “taie fata” cuiva, ca sa ajunga primul in locul de parcare. Acceptati ca sunteti cine sunteti, radeti de slabiciunile voastre si dati-le voie altora sa vada cine sunteti cu adevarat, in loc sa le prezentati o imagine construita de voi, menita sa-i faca sa creada ca sunteti ceva ce nu sunteti. Atunci cand practicati adevarul, nu va preocupa aparentele si nu va e teama sa va expuneti. Stiti ca “bogatul” si “menajera” sunt doar povesti, care nu sunt doar povesti, care nu sunt foarte folositoare pentru a descrie cine sunteti astazi – caci sunteti mult mai mult decat ceea ce faceti sau ceea ce ati realizat. Clipa in care aveti curajul sa va priviti in oglinda si sa va observati reflexia in toata frumusetea si in toata uratenia ei este clipa in care acea reflexie incepe sa se schimbe.” Extras din ” Vise curajoase. Cum viseaza samanii lumea intru fiintare“, Alberto Villoldo, Editura For You
