vinovatia-de-a-simti-fericirea
Spiritualitate

Vinovatia de a simti fericirea

vinovatia-de-a-simti-fericirea
vinovatia-de-a-simti-fericirea

Poate ca multi dintre noi ne intrebam ce este fericirea, in adevaratul sens al cuvantului, in momentele in care suntem acaparati de emotii negative.

Si chiar daca simtim din strafundul fiintei noastre acest paradox, cadem adesea in capcana lui.

Din acea stare dupa care alta data tanjeam, fericirea se transforma in vinovatie, remuscare, neincredere sau fals egoism.

Personal, am observat ca gradul meu de fericire a scazut semnificativ in momentul in care desi eram entuziasmata ca o intamplare frumoasa s-a petrecut in viata mea, persoana de langa mine trecea printr-o situatie mai putin favorabila.

Am trait aceste frustrari in momentul in care doream sa pornesc intr-o calatorie, insa nu am mai facut-o deoarece persoanele dragi mie nu aveau banii necesari pentru a ma insoti…

Si mi-am privit entuziasmul cum incepe sa se risipeasca atunci cand eram implinita intr-o relatie, insa persoanele de langa mine treceau printr-o perioada nefavorabila, asa ca nu reuseam sa-mi expun fericirea din teama de a nu le rani…

Si tot dintr-o loialitate oarba nu am plecat sa studiez intr-un alt oras deoarece mama nu putea suporta gandul ca sunt atat de departe de ea…

Si exemplele pot continua…Exemplele in care starea mea de fericire se transfigura si se stramta deoarece ma raportam constant la tristetea sau durerea celor din jurul meu.

Au existat momente in care exuberanta mea ar fi strigat pana in cer si inapoi, insa am ramas rezervata de teama ca i-as putea supara pe ceilalti.

Acum ma intreb daca un om care tine cu adevarat la noi nu ar fi capabil sa-si uite pentru o secunda povara si sa ne ofere imbratisarea lui.

Oare cineva nu se poate bucura cu adevarat pentru fericirea noastra fara a simti o inevitabila urma de comparatie sau invidie?

Ascunzandu-ne fericirea pe care o resimtim din plin este ca si cum am ingenunchea in fata unui destin care ne surade. Ii transmitem acestuia ca mai poate astepta, ca poate ne vom bucura mai mult data viitoare, doar ca acum ne tinem capul plecat pentru cei care nu se simt atat de bine ca noi.

Si mi-am mai dat seama ca desi ne putem expune fericirea, acest lucru nu inseamna ca nu gasim in fiinta noastra compasiune pentru cel care sufera langa noi. In momentul in care atat suferinta lui, cat si fericirea noastra sunt autentice, nu ar trebui sa existe loc pentru scuze.

Poate ca exprimarea sincera a emotiilor noastre ascunde, de fapt, respectul atat fata de fiinta noastra, cat si fata de cel de langa noi…Fara remuscari sau resentimente.

Voi ce parere aveti?

Mihaela Marinas

Mihaela Marinas scrie articole si lucreaza cu oamenii, atat individual cat si in grupuri, din dorinta de a-i insoti pe cei din jur in calatoria catre ceea ce sunt cu adevarat.

S-ar putea să-ți placă și...

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *