dragul-meu-copil-interior
Spiritualitate

Dragul meu copil interior,

dragul-meu-copil-interior
dragul-meu-copil-interior

Mi-am amintit de tine in momentul in care mi-am indreptat privirea spre geam si am vazut un stol de randunele. 

Pentru o clipa, am simtit entuziasmul care te determina sa tresari de fiecare data cand puneai la geam firimituri randunelelor si le priveai in tacere.

Si imi mai amintesc, draga copil interior, tristetea ta batraneasca in momentele in care iti asteptai ore in sir parintii si te speria gandul ca nu se mai intorc.

Indiferent de voiciunea ta exacerbata sau de melancolia ta “prematura”, te-am purtat de-a lungul acestor ani in sufletul meu.

Ce nu-mi amintesc, insa, este momentul in care te-am pierdut.

Sau mai bine zis momentul in care am pierdut contactul cu tine.

Momentul in care am simtit ca iti dau drumul la mana si te las sa cazi in prapastie.

Iar o prapastie intre mine si tine, intre adultul de astazi si copilul care am fost candva nu este altceva decat definitia unui dezechilibru al fiintei mele.

Dragul meu, strasnic a fost momentul in care a trebuit sa citesc despre tine si despre prezenta ta in viata mea!

De parca cineva a cules ramasite aruncate din mine pentru a ma reintegi. De la exterior spre interior. Oare uneori functioneaza si astfel lucrurile cand ne referim la cresterea copiilor din interiorul nostru?

Pe de alta parte, nici astazi nu iti constientizez in totalitate prezenta.

Este nevoie sa gasesc suficienta liniste inauntrul si in afara mea pentru a-ti asculta glasul.

Singurul lucru pe care il simt cu adevarat este ca nu te pot pierde.

Stiu doar ca te pot rataci, dar nu te pot pierde.”

Dragul meu cititor, acestea reprezinta o parte din gandurile mele pe care i le-am transmis astazi copilului interior.

Iar acum te intreb pe tine:

Tu ce i-ai spune acelui copil interior care se ghemuieste in fiinta ta si care asteapta ca in zilele de odinioara sa-si ridice privirea si sa se exprime?

Tu cum reactionezi la emotia lui care isi doreste doar sa se manifeste?

Tu cum reactionezi la nevoia lui de a primi atentie sau te a fi iubit?

In mod paradoxal, procesul nostru de dezvoltare personala este presarat cu o cantitate deloc neglijabila de uitare.

Prinsi in ritmul vietii “de afara”, uitam sa privim catre acel copil launtric mai mult sau mai putin ranit care cerseste atentia noastra.

Poate ca si mai paradoxal este faptul ca multi dintre noi ne cream o traiectorie plina de obstacole si suferinta in loc sa alegem calea cea mai usoara de a ne intoarce catre noi insine.

Poate ca noi toti ar trebui sa petreacem zilnic o bucata de timp cu acel copl interior care se regaseste in fiinta noastra.

Poate ca ar trebui sa-l intrebam fara ocolisuri ce isi doreste, ce am uitat de mult sa-i oferim sau ce rana nevindecata poarta cu sine.

Poate ca ar trebui sa-l “imbratisam” si sa-l asiguram ca este in siguranta.

Si mai ales, ca este in siguranta in fiinta noastra si ca il recunoastem ca fiind al nostru.

Pentru ca oricand, orice copil are nevoie sa stie ca este in siguranta.

Tu ce i-ai scrie copilului interior?

Andreea

Mihaela Marinas

Mihaela Marinas scrie articole si lucreaza cu oamenii, atat individual cat si in grupuri, din dorinta de a-i insoti pe cei din jur in calatoria catre ceea ce sunt cu adevarat.

S-ar putea să-ți placă și...

2 comentarii

  1. Eu dimpotriva, m-am “suparat” ca si-a facut aparitia fix cand nu trebuia, asa ca l-am “certat”. Mi-am dorit ca o vreme sa nu dau de copilul din mine. Nu e prea ok, cred…

    1. Poate ca si-a facut aparitia “cand nu trebuie” tocmai pentru a-ti transmite ceva ce aveai nevoie sa afli. Desi este destul de dureros acest proces, este posibil ca respingerea lui sa te indeparteze tot mai mult de tine. Asa ca tot ce iti putem spune este sa iti acorzi putin timp cu tine pentru a intelege acest proces.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *