constelatii familiale
Spiritualitate

Dorinta sufletului: a include tot ceea ce exista

dorinta
dorinta

Incepand de astazi va prezentam o serie de articole care vorbesc despre ce inseamna sa fim profund umani, in acord cu sufletul nostru si in profunda armonie cu tot ceea ce exista. Toate aceste lucruri pot fi interpretate din perspectiva metodei constelatiilor familiale, care ne permite sa venim in contact cu adevarul sufletului si sa privim in fata acest adevar, oricat de dureros.

Insa tot ce vom vorbi aici sunt adevaruri simple, pe care le intuim deja din viata noastra de zi cu zi. Chiar daca nu am mai auzit pana acum de constelatii familiale, dorinta noastra de adevar a inceput de mult sa sape o carare in interiorul nostru.
Pentru ca adevarul ne elibereaza, si ne permite sa nu mai avem nevoie de alte artificii care sa ne demonstreze cat de frumoasa este viata. Pentru ca insasi acceptarea adevarului face viata frumoasa si grandioasa, in acelasi timp.

Ceea ce vom citi mai jos sunt vorbele unui om care a lucrat foarte mult timp cu metoda constelatiilor familiale si care impartaseste cu noi revelatiile sale personale. Fragmentul este tradus din limba engleza, din cartea :”The presence of the soul. Transforming your life through soul awareness”, John L.Payne (“Prezenta sufletului. Transforma-ti viata prin constientizarea sufletului”)

“Adesea, cand ne gandim la termenul suflet, consideram ca este partea din noi care va trai dupa ce corpul nostru fizic nu va mai exista. In viata noastra de zi cu zi, ne gandim foarte putin la prezenta sufletului in viata noastra. Scopul nostru nu este acela de a demonstra validitatea eterna a sufletului, viata de apoi sau reincarnarea, desi acestea sunt credinte la care subscriu, ci acela de a dezvalui prezenta sufletului in viata noastra de zi cu zi.

Principiul predominant al sufletului se exprima prin dorinta de a include tot ce exista iar comunicarea de baza la nivelul sufletului se face prin simplitate si adevar in cea mai pura forma.

Aplicand aceste principii ale incluziunii si adevarului in viata noastra putem face ca prezenta sufletului in viata noastra sa devina foarte reala, pe masura ce curatam mizeria din relatiile, gandurile si sentimentele noastre.

Sufletul doreste sa includa tot ceea ce exista, iar acest lucru devine evident prin practica metodei constelatii familiale.  Nimeni si nimic nu este niciodata exclus, nici victimele nici persecutorii, nici cei bine intentionati nici cei cu intentii rele, nici mortii nici vii, nici cei bogati nici cei saraci, cei buni sau cei rai; totul si toti sunt absolut egali pe taramul sufletului.

Pentru unii, acesta este un concept dificil de integrat, pentru ca am fost crescuti intr-o cultura dominata de precepte religioase punitive pentru atat de mult timp si traim intr-o cultura care insista sa separe strict ceea ce este bine si permis si ceea ce este rau si interzis. Nu acum mult timp in urma mamele tinere necasatorite erau duse in secret departe de familie, cu foarte multa rusine pe umeri, intr-o societate care nega dreptul copilului de a apartine lumii. Principiul de baza al sufletului spune ca ceea ce este exclus, va fi in cele din urma inclus si reprezentat. Acest principiu il stim cu totii din viata reala, asa cum spune vorba : Lucrul caruia ii opui rezistenta, va persista.

Istoria ne-a invatat ca excluderea are efecte incredibile. A fost o vreme cand aborigenii din Africa si Australia erau numiti vite, fiindu-le negat sufletul; un fenomen similar s-a intamplat cu evreii.

Pe o scara mai mare a evenimentelor umane, cum putem sa includem in sufletul nostru ceea ce este de neconceput si vrednic de dispret? Cum sa dam un loc in inima noastra marilor persecutori ai lumii? Cum gasim un loc in inima noastra pentru nazisti, pentru arhitectii apartheid-ului, pentru genocidul din Bosnia sau Rwanda sau pentru cei asemenea lui Stalin, ca sa dam doar cateva exemple?

Intrebarea pe care trebuie cu adevarat sa ne-o adresam este: Oare negam sufletul acestor grupuri si al acestor indivizi? Sau ne uitam cu compasiune la efectele devastante pe care actiunile lor le-au avut asupra propriului suflet si asupra descendentilor lor?

Cand ii excludem pe persecutori, considerand ca nu au suflet sau ca nu mai au dreptul de a fi considerati oameni, devenim exact ca acei comercianti de sclavi din vechime care considerau ca marfa lor nu avea suflet; cu alte cuvinte, preluam si exprimam energia persecutorului. La radacina tuturor disputelor se afla ceea ce numim noi “bun” sau “corect” care intra in opozitie cu ceea ce este “rau” sau “gresit”. Iar atunci cand noi, cei buni, decidem cine este rau, devenim exact ca ei. De cele mai multe ori, tindem sa-i imitam pe cei pe care ii respectam cel mai putin.

Observand efectele devastatoare asupra sufletelor si familiilor persecutorilor, care pot avea consecinte covarsitoare timp de multe generatii, m-am intrebat pe mine insumi, pentru cine jelim? Ii jelim doar pe evreii, polonezii, homosexualii, femeile si pe toti ceilalti care au suferit in lagarele de concentrare naziste, sau ii jelim de asemenea si pe nazisti si familiile lor?

De foarte multe ori, copiii si nepotii supravietuitorilor Holocaustului au senzatia ca si-au pierdut sufletul. Insa acelasi lucru este valabil si pentru copii si nepotii celor implicati in masina de razboi nazista. Societatea noastra ne incurajeaza sa jelim victimele, pentru ca asta este ceea ce trebuie facut, acesta este “lucrul corect”, insa este clar ca exista un pret mare de platit atunci cand uitam de sufletele persecutorilor. Prin observatie si practica, imi devine din ce in ce mai clar faptul ca, pentru a ajunge la un echilibru in lume trebuie sa jelim si sufletele persecutorilor.

Este de datoria noastra sa pasim un pas inapoi si sa ne imaginam consecintele excluderii asupra sufletului uman.Efectele sunt devastatoare si covarsitoare. Pe parcursul unui workshop am avut privilegiul sa lucrez cu o femeie tanara a carei viata era devastata de depresii si sentimente profunde de lipsa de valoare. Investigand putin istoria familiei, s-a dovedit ca bunicul ei, un soldat obisnuit din armata germana, a fost trimis la datorie intr-un turn de observare de la Auschwitz. In lucrul pe care l-am facut, a devenit evident faptul ca bunicul si-a pierdut sufletul in urma tuturor lucrurilor pe care le-a vazut si a ordinelor pe care a fost nevoit sa le respecte. Acest sentiment de devastare i-a fost transmis clientei de la bunic, prin mama. Cea mai mare dificultate a acestei femei era faptul ca simtea ca nu are permisiunea sa-l iubeasca si sa-l onoreze pe bunicul ei, pentru ca lumea, in general, hotarase ca indivizii precum bunicul ei nu pot fi considerati oameni, iar ea se simtea vinovata pentru simplul motiv ca era nepoata lui.

Multi dintre noi putem sa ii dam un loc in inima noastra acestei femei, pentru ca este, in mod evident,”nevinovata”, insa provocarea adevarata este aceea de a-i da un loc in inima noastra bunicului ei, celui “vinovat”. Prin munca de vindecare transgenerationala se vede foarte clar ca sentimentele purtate de nepoata sunt sentimentele bunicului ca rezultat al experientei prin care a trecut.

Cand facem un pas in spate si privim astfel de cazuri prin ochii adevarului, ne devine clar faptul ca persecutorii, indiferent daca au remuscari sau nu, traiesc cu efectele devastatoare ale propriilor actiuni. Ei si-au pierdut constientizarea asupra propriului suflet si sentimentul de a fi fiinta umana.Pentru insusi acest lucru ar trebui sa jelim, pentru ca acest lucru este intr-adevar un lucru profund tragic. Cand jelim pentru persecutori, nu numai ca ne ajutam pe noi insine sa ne gasim propriul suflet si simt al umanitatii; acest lucru acorda, de asemenea, permisiunea descendentilor lor sa se regaseasca pe ei insisi ca oameni, ca detinatori ai unui suflet.

Cand ne aducem aminte de cuvintele Bibliei: “pacatele tatalui asupra copiilor, pana la a saptea generatie”, devine evident faptul ca transferul transgenerational al vinei, rusinii si remuscarii nu este ceva nou. Jelirea persecutorilor trece cu mult dincolo de mila, pentru ca mila adesea nu ofera egalitate, ci implica tendinta noastra de a privi de sus.

Este nevoie de disponibilitatea noastra de a imbratisa pe de-a-ntregul intreaga scara de efecte devastatoare ale unui eveniment. Atunci cand devenim capabili sa deplangem suferinta evreilor si a nazistilor in acelasi timp, putem sa aducem pacea in sufletele noastre ca indivizi si, in cele din urma, in intreaga lume.

Mihaela Marinas

Mihaela Marinas scrie articole si lucreaza cu oamenii, atat individual cat si in grupuri, din dorinta de a-i insoti pe cei din jur in calatoria catre ceea ce sunt cu adevarat.

S-ar putea să-ți placă și...

1 comentariu

  1. nu cred ca sufletele sunt egale ,ca pleaca din acelasi loc da !dar nu imi pot imagina ca sufletul unui criminal este acelasi cu al unui sfant ,atunci ma rog ..ar trebui sa distrugem viata pe pamant sa ne ucidem intre noi pan a la distrugere pentru ca oricum avem acelasi loc rezervat ,unde ar fi locul Domnului Iisus ,sau deja l-ati scos din ecuatie?,mi se pare o aberatie ,eu stiu ca dupa o lunga calatorie in spatiu ,timp,vers univers ,cunoastere vom ajunge sa ne cufundam cu originea creatiei,

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *