”Fie ca e rugaciune de seara sa de dimineata, voi va rugati in clipele de deznadejde si de nevoie. Oh, de v-ati ruga, de asemeni, in plinatatea bucuriei si in zilele ce va sunt imbelsugate! De ati citi macar o rugaciune de multumire …
Si daca, spre usurarea voastra, sta faptul ca aruncati in spatiu intunericul din voi, este de
asemeni, spre desfatarea voastra sa raspanditi zorii din sufletul vostru.
Iar daca nu puteti decat sa plangeti cand sufletul va cheama la rugaciune, aceasta trebuie sa
va imboldeasca iar si iar, in pofida lacrimilor, pana veti veni razand la ea.
Cand va rugati, va si inaltati, pentru a-i intalni in vazduh pe cei care, asemeni voua, la
aceeasi ora se roaga si pe cei care in afara timpului de ruga, nu-i puteti intalni.
Se cuvine, de aceea, ca intalnirea voastra in templul nevazut sa fie numai pentru starea de
extaz si dulce comuniune,
Fiindca daca veti intra in acest templu doar pentru a cere, nu veti primi nimic,
Iar daca doar spre a va umili, nu va veti inalta,
Sau chiar daca veti intra spre a implora fericirea pentru semenii vostri, nu veti fi auziti.
E destul numai, sa intrati in acest templu nevazut.
Nu as putea sa va invat cum sa va rugati cu ajutorul cuvintelor.
Cel Nevazut nu asculta vorbele voastre, afara doar daca El insusi le pronunta, prin buzele
voastre.
Si n-as putea sa va invat rugaciunile marilor, ale padurilor si ale muntilor,
Insa voi, care v-ati nascut in munti, ori in paduri, sau pe mari, puteti afla aceste rugaciuni in
inima voastra.
Iar daca veti asculta, numai, in taina noptii le veti auzi soptind in tacere:
Creatorule, tu, care esti eul nostru inaripat, in firea noastra vointa ta voieste,
In dorinta noastra dorinta ta arde,
Puterea ta e in noi, dorind sa ne schimbe noptile – care ale tale sunt – in zile, care ale tale
sunt, de asemenea.
Noi nu putem sa-ti cerem nimic, deoarece tu ne cunosti trebuintele inainte ca ele sa se ivit
inauntrul nostru.
Tu esti trebuinta noastra si, daruindu-ne cat mai mult din tine, totul ne daruiesti.”
Profetul, Kahlil Gibran, Editura Mix