despre parintii si copii
Spiritualitate

Despre parinti si copii

despre parintii si copii
despre parintii si copii

Iata cateva notiuni pe care poate nu le constientizai despre parinti si despre relatia pe care acestia o au cu proprii copii…

Fiecare om are un spirit si un suflet. Ele sunt Dumnezeiesti, primordiale si vesnice. Spiritul doreste sa dobandeasca intelepciune si de aceea el trebuie sa se intrupeze intr-un corp fizic pentru a-si invata lectiile ramase neinvatate.

Sufletul uneste spiritul si corpul. Apar pe aceasta lume prin parinti, care isi dau din energia lor spiritului si sufletului copilului – ele existand de la inceputul lumii. Mai corect ar fi sa spun ca spiritul copilului este suma dintre energia primordiala a spiritului si energiile vietilor anterioare ale tatalui; sufletul copilului este suma dintre energia primordiala a sufletului si energiile vietilor anterioare ale mamelor.

Fiecare viata noua adauga spiritului si sufletului o noua intelepciune. Sarcina vietii noastre actuale este sa ne cunoastem spiritul si sufletul in aceasta viata pentru a adauga aceasta intelepciune la cea deja existenta.

Inchipuiti-va un drum pe care merg unul dupa altul trei calatori – barbatul, femeia si copilul. Acestia sunt spiritul, sufletul si corpul meu.

Calatorul barbat este tatal meu. El a ales calea vietii mele si mi-o pietruieste in plan material asa cum am eu nevoie pentru a-mi invata lectiile de viata. El mi-a format  si bolta mea cereasca (spiritualitatea), fie ca este inalta usoara si aurita, fie ca este joasa, grea si intunecoasa. Eu am vrut asa. Cu cat barbatul, sau spiritul, este mai in varsta cu atat merge mai linistit, intrucat vede viata in unitatea dintre bine si rau. Pentru el totul este clar. Cunoscandu-se pe sine, merge inainte inmultind intelepciunea.

Sufletul meu este ca femeia care merge in urma barbatului. Aceasta este mama mea. Sufletul omului modern este de obicei nelinistit. Aceasta este natura femeii contemporane.

Corpul este copilul care trebuie sa mearga mai departe pe drumul sau. Cine nu se misca, acela piere. Stavila in calea miscarii poate fi atat sufletul, cat si spiritul. In principiu, este totusi sufletul. Sufletul este acela care face ca lectiile de viata sa fie deosebit de grele si sa fie tinute minte.

Tatal este capul, mama – gatul, copilul – corpul.

Problema principala a omului modern consta in faptul ca spiritul si corpul sunt despartite. Fiecare dintre noi trebuie sa ajunga ca gatul sa uneasca bine capul de corp, pentru ca sufletul sa nu desparta spiritul de corp. Pentru ca mama sa nu fie un zid intre tata si copil.

Bolile corpului sunt provocate de dezechilibrul dintre spirit si suflet. Toate neintelegerile posibile dintre parinti, dezbinarea, cearta, lipsa de respect, umilirea, dusmania, divortul, le provoaca in corp emotii negative, contribuie la aparitia la copil a acelorasi greutati in mersul sau.

Nici fuga de acasa, cand este justificata prin obligatii de serviciu, nu isi are rostul. Tati care mergeti des in delegatii! Revizuiti-va gandurile, mai ales daca, in timp ce ati lipsit, copilul vostru si-a rupt oasele. Aceste oase rupte oglindesc viata voastra sufleteasca.

Mi-e mila de copiii care asculta, cu un suras trist, monologurile parintilor prin care ei se justifica. Ei stiu ca oricum parintele va prezenta negrul ca fiind alb, chiar daca prin aceasta ii face rau omului care ii este cel mai drag.

Copilul si-a ales singur parintii si la o minciuna reactioneaza corespunzator. Poate sa refuze sa mearga mai departe pe drumul sau, sa se sacrifice de dragul parintilor, sa-i fie ciuda sau sa fie rau cu ei; sa fie trist, plangaret,  indarjit, neajutorat, dornic de razbunare, sa se dezica de ei etc.Toate aceste stresuri asteapta sa fie eliberate.

Dragi parinti,

Puteti sa aratati pe dinafara cum doriti, si puteti sa fiti in ochii lumii bogati, puteti sa aveti o aureola de slava, caci omenirea are nevoie si de idoli, dar in fata copiilor vostri sunteti intotdeauna goi, ca in fata lui Dumnezeu.

Daca doriti sincer sa deveniti buni, uitati-va la copiii vostri si traiti astfel incat ei sa fie sanatosi. Sanatatea este imaginea în oglinda a vietii. Daca copilul este bolnav, inseamna ca parintii nu traiesc cum trebuie.

Omul modern se amageste si pe el, ii amageste si pe altii. Eul sau launtric se ascunde in spatele unei bunatati aparente si omul incepe sa creada el insusi ca este bun. Se inventeaza tot felul de campanii publicitare frumoase, dar in esenta ele sunt nocive si nefolositoare. Se difuzeaza, de pilda, un clip: “Sa nu bati copilul”, dar scopul lui este unul de compromis, te revolta. Ar trebui sa se spuna: “Nu distruge sufletul copilului!” si atunci trupul copilului nu ar mai fi amenintat.

Copilul isi va aminti cu recunostinta, macar o data, de bataia primita de la parintele sau iubitor. Dar, atunci cand un parinte mincinos si plin de ura isi intoarce cu indiferenta sau cu dispret fata de la copil, prin aceasta ii rupe inima in mii de bucati. Parintele care in culmea supararii ii striga copilului: “Nu mai esti copilul meu! Cara-te de aici! Nu mai ai parinti!” – il omoara pe copil. Cand isi aminteste de cele intamplate, chiar in gluma si in zeflemea, copilul va simti din nou acea durere. lronizarea lucrurilor petrecute nu corecteaza, ci ii provoaca o noua durere copilului.

Fiecare spirit are drumul lui care il poarta catre soare. Pe acest drum merg barbatul, femeia si copilul. Tatal, fiind spiritul, alege drumul. Daca drumul meu este luminos, asta i se datoreaza tatalui meu. Daca drumul este intunecat, tot tatalui meu i se datoreaza. Dar si acest lucru constituie o lectie de viata pe care eu insumi am dorit-o. Copilul vede bine umbrele lasate de cei care merg inainte.

Cu cat soarele straluceste mai tare, cu atat umbrele sunt mai intense. Umbra este negativitatea parintilor. Copilul apare ca sa iubeasca aceasta negativitate, ca sa devina intelept. O poate face prin iertare. Prin iertare el poate sa inceapa sa-si inteleaga parintii. Raul tatalui sau mamei se transforma in opusul sau – binele, adica aceasta este lectia de viata a copilului.

Umbrele dispar si cei doi – femeia si barbatul – incep sa mearga unul langa altul pe calea vietii. Este mai sigur si mai usor sa mearga astfel. Intre ei poate sa vina si copilul si sa-i ia de mana ca sa mearga mai departe, pana cand el va creste si drumul va fi prea ingust pentru toti trei. Atunci el o va lua inainte, lasandu-si parintii in urma. Urmatoarea generatie trebuie intotdeauna sa o ia inainte.

In aceasta situatie, fiecare spirit este insetat sa-si invete lectiile de viata. Acest lucru ar fi fost posibil daca omul ar fi invatat sa gandeasca corect. Astfel copilul isi sintetizeaza din parinti propriul sau eu.

Extras din “Sa stagnezi sau sa evoluezi”, Luule Viilma, Editura Dharana

Voi ce citate despre parinti ne puteti impartasi?

Mihaela Marinas

Mihaela Marinas scrie articole si lucreaza cu oamenii, atat individual cat si in grupuri, din dorinta de a-i insoti pe cei din jur in calatoria catre ceea ce sunt cu adevarat.

S-ar putea să-ți placă și...

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *