darul-inceputului
Spiritualitate

Darul inceputului

darul-inceputului
darul-inceputului

Inceputul ne poate surprinde cu ochii deschisi ai visarii daca ne raportam la dorinta, insa tot inceputul se poate tari pe sub presul emotiilor ascunse pentru a patrunde in cele mai profunde straturi ale fiintei noastre. Intens, nedorit, ascuns, misterios sau previzibil inceputul cere ca palmele noastre sa ramana deschise in fata sa.

Raportandu-ne la drumul de dezvoltare personala, darul inceputului poate fi refuzul papadiei de a face zgomot atunci cand explodeaza in mii de parti sau iarba care alege dintr-odata sa se trezeasca din somnul amortelii. Sau mai poate fi omul care dupa ce a privit atat de mult in urma, se hotaraste ca ochii lui sa fie atintiti doar inainte. Sau mai poate fi adultul care intelege ca felul in care reactioneaza la cea de-a doua copilarie ii apartine in totalitate. Sau poate fi oricare dintre noi in momentul in care constientizeaza ce se petrece in el insusi.

Interesant este faptul ca inceputul scolii de viata aduce cu sine si o inevitabila doza de teama. Indiferent daca viitorul pare sa ne surada, cumva, ceva ne determina sa nu ne oferim in totalitate unor experiente, ci sa ne pastram o marja de eroare care sa ne ofere confortul de care avem nevoie in cazul in care esuam. Iar daca teama in fata previzibilelor incercari este destul de fireasca, teama inceputurilor promitatoare ramane sub semnul imposibilitatii de a fi explicata.

Inceputul devine uneori teama de a nu repeta aceeasi greseala. De atatea ori avem ocazia sa dam drumul unei noi relatii, insa ne este teama ca ceva nu va merge exact asa cum ne dorim incat refuzam in totalitate noua experienta. Si de atatea ori, putem incerca sa privim lucrurile dintr-o perspectiva mai curata, mai profunda sau mai nobila, insa teama ca vom fi din nou inselati reapare.

Poate ca darul inceputului este atat de subtil incat devine firav prin prezenta sa. Dincolo de ochii limpezi care par sa gaseasca o noua solutie, dincolo de speranta care pare sa fie un alter ego al inceputului, acesta din urma este o alegere. O alegere care abia apoi se transforma in constatare sau certitudine.

Privind soarele de astazi in limita in care ne permite acest lucru, sa ne intrebam:

,,Ce oportunitate scoate la iveala cerul senin sub care ma plimb astazi?” ,

,,Ce pot face acum diferit de ceea ce am facut cu cateva minute inainte pentru a da voie acestui inceput de primavara sa ma cuprinda?”,

,,Care este aspectul fiintei mele care cere de atata vreme acceptarea mea si ce pot face pentru a-l scoate la inveala?” si mai presus de toate acestea, sa ne intrebam:

,,Ce pot face in acest moment pentru a fi mai fericita?”

Desigur ca inceputul este inainte de toate o chemare. O chemare adresata fiintei noastre, ca o evaluare periodica in care trebuie sa ni se reaminteasca ceea ce este esential. Dar vine momentul in care trebuie sa hotaram daca aceasta chemare se transforma mai departe in actiune.

Va propun ca o data cu venirea primaverii, sa alegeti un nou aspect pe care doriti sa-l explorati in fiinta voastra. Poate fi dorinta de a va judeca mai putin, aprofundarea unui vechi obicei de care va era dor, invatarea unui lucru total neobisnuit, incercarea de a accepta emotiile pe care nu le puteti stapani sau orice alt lucru in aparenta nesemnificativ.

Prin actiune, rabdarea inceputului se transforma in binecuvantare…

Mihaela Marinas

Mihaela Marinas scrie articole si lucreaza cu oamenii, atat individual cat si in grupuri, din dorinta de a-i insoti pe cei din jur in calatoria catre ceea ce sunt cu adevarat.

S-ar putea să-ți placă și...

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *