Si, daca vreau sa fac o comparatie, nu am dreptul sa ma compar decat cu mine insumi.
Si acum imi zbarnaie in urechi cuvintele : « Tu de ce nu ai luat 10 ? Andrei cum poate si tu nu poti ? » Zeci de parinti abuzeaza de intrebari asemenea celei de mai sus, fara sa stie ca, datorita lor, copilul nu va deveni un combatant, ci un om lipsit de incredere in sine, sluga temerii ca cineva infinit mai bun se afla in preajma sa.
Sunt oameni mai buni ca mine ? M-as minti sa raspund ca nu. Dar as gresi sa cred ca ei, cei care exceleaza in anumite domenii, nu sunt oameni, ci zei. Si sa ma tem de ei, sau sa incerc sa ii ocolesc, ar fi una dintre marile pierderi din viata. Pentru ca ei, oamenii care au mai multe informatii decat mine, nu pot sa-mi fie decat de ajutor – daca nu invat de la ei, de la cine ? din carti ? De ce sa nu profit, sa invat de la semenii mei, cand ei imi pot transmite informatii si experiente ?
Sunt copii care se tem de notele mici – le e rusine de colegi, le e frica de parinti. Inca se simte, din educatie, dorinta de a fi mai buni decat ceilalti, nu cei mai buni din ce suntem.
Exista oameni maturi pe care examenele vietii ii coplesesc. Si, lipsiti de rusine, gasesc alti vinovati: oameni, viata, Dumnezeu.
Dar eu – Ana, Clara, Mihai, Andrei, Catalin – unde sunt ? De ce nu gasesc puterea de a recunoaste : « Astazi am pierdut. Dar am invatat si data viitoare voi fi pregatit si voi sti cum sa inving ! ». Nu, e mult mai lesne sa ne rusinam, sa ne vaicarim sau sa ne rasculam impotriva vietii.
Crezul meu ?
Nu am dreptul sa privesc in ochii celuilalt fara a ma fi cunoascut intai pe mine. Nu am dreptul sa plec la drum fara incredere in propria persoana. Nu am dreptul sa nu stiu sa pierd.
Alinei Balasa, utilizator Aimee.ro, resurse pentru dezvoltare personala si evolutie spirituala