Ieri imi spunea o prietena ca si-a intrebat bunica de 90 de ani, o femeie foarte inteleapta de la care a invatat intotdeauna, ce conteaza cel mai mult in aceasta viata si a primit, surprinzator, raspunsul: “Nimic.”Intrigant raspuns, oare asa sa fie?
Nu suntem noi cei care spunem de fiecare data cand ni se intampla ceva cu care ne putem masura fortele, cum ar fi o concediere sau un accident minor de masina: “Sanatate sa fie, ca le facem pe toate” sau “Familia e singura care conteaza cu adevarat”? Care este granita dincolo de care nici aceste lucruri nu mai conteaza?
Sigur ca aceste lucruri conteaza, suntem tentati sa spunem. Familia este lucrul care-ti da siguranta si stabilitate pe Pamant si certitudinea ca ai cu cine sa impartasesti sentimente, stari, lucruri materiale, iar sanatatea este conditia estentiala pentru o viata frumoasa. Si asa este. Cine ne-ar putea contrazice? Stim cu totii asta.
Numai ca sufletul nostru, pe undeva, stie ca aceasta batrana nu a trait degeaba 90 de ani. Ea a avut acces la o realitate a vietii pe care o ignoram. A avut acces la acel loc dincolo de care tot ceea ce traim intr-o viata de om nu reprezinta nimic care sa ne dea motive sa ne agatam, sa ne atasam, sa ne incrancenam. Dincolo de acel loc, de unde avem ocazia sa accesam perspectiva de ansamblu asupra vietii noastre, binele si raul sunt ca albul si negrul, doua culori aparente compuse din curcubeul vietii noastre.
In acel loc, renuntam sa ne mai obosim sa ne atasam de lucruri si oameni, pentru ca la final, cand se trage linia, viata si moartea au un mod ciudat de a ne spune ca suntem pe cont propriu.
In acel loc, mintea, care este atat de buna pentru a ne face sa functionam corespunzator in lume, nu-si mai are rostul. Pentru ca doar mintea noastra crede ca viata e mai buna decat moartea, sanatatea mai buna decat boala, fericirea mai buna decat suferinta si binele “mai bun” decat raul. La un anumit nivel, sufletul stie ca toate acestea sunt la fel. Cum ar putea fi una mai buna decat cealalta? Conteaza doar sa ne permitem sa traim toate aceste experiente, asa cum vin catre noi. Si daca ne permitem sa constientizam cu adevarat fragilitatea vietii, vom gasi puterea sa traim suta la suta fiecare moment al oricarei experiente.
Insa atunci cand ne traim viata de zi cu zi, ni se pare ca totul conteaza, si poate ca asa si este, la un anumit nivel…Si cred ca linia este foarte fina intre luciditatea de a sti cand ceva conteaza sau nu si nepasarea de a spune: Oricum nu conteaza, asa ca nu ma intereseaza.
Ca in toate aspectele vietii noastre, cred ca si la acest capitol suntem meniti sa traim viata intre pendularea Nimic nu conteaza si Totul conteaza. Dincolo de asta, mintea si sufletul nostru face diferenta.
Pentru tine, ce conteaza cu adevarat? Asteptam comentariile mai jos:
