Calatoria vindecarii profunde

Uneori este foarte greu pentru mintea noastra sa inteleaga diferenta intre a trata si a vindeca. Atunci cand suntem bolnavi, dorinta noastra cea mai mare, pur omeneasca de altfel, insa uneori mult prea presanta este de a scapa de simptome, crezand ca acest lucru este sinonim cu vindecarea. Lucrurile de care vrem sa scapam nu pleaca niciodata, insa.  Singurul lucru care ne poate ajuta intr-o asemenea situatie este schimbarea perspectivei din care privim lucrurile. Atunci cand privim lucrurile prin ochii vindecarii profunde, la nivelul sufletului, totul se schimba.

“Vindecarea profunda la care ma refer are loc la nivelul sufletului si poate sau nu sa insemne ramanerea in corp. Este o calatorie sacra, intr-un taram care poate fi perceput doar prin ochii naturii superioare. Desi nu exista niciun mod de a masura sau de a valida stiintific existenta unei naturi superioare, putem sa o cunoastem printr-o trezire launtrica. Ea este vocea launtrica, altruista, care ne cheama sa recunoastem puterea stapanitoare a iubirii, puterea suprema pentru vindecare si transformare a ceea ce este in dizarmonie-atat in noi, cat si in lumea noastra.
Calatoria presupune sa trecem dincolo de sistemele de convingeri limitatoare si restrictive-inclusiv dincolo de identificarea noastra ca trupul in care locuim. Natura superioara percepe corpul ca pe un vehicul pe care il folosim in aceasta viata, ca pe un costum de haine, mai degraba decat ca pe cine sau ceea ce suntem noi. Suntem scanteia care insufleteste corpul, iar scanteia aceea e permanenta, fara inceput si fara sfarsit. Atunci cand ne vedem pe noi insine, din perspectiva spiritului permanent, suntem mai putin atasati de supravietuirea corpului nostru; in mod paradoxal, aducandu-ne viata in armonie cu iubirea universala, avem mai multa energie la dispozitie, pentru a ne vindeca trupul.
Insa atunci cand pornim in aceasta calatorie spirituala, nu conteaza daca ne vindecam corpul sau daca facem tranzitia si il lasam sa se duca. Ceea ce conteaza este cum folosim, chiar in aceasta clipa, viata care ne-a fost data.

Vindecarea spirituala vine cu un sentiment profund de pace launtrica si stare de bine. Adesea urmeaza si vindecarea fizica desi, in tabloul mai larg, sufletul isi urmeaza chemarea si isi continua calatoria, de oricare parte a vietii s-ar afla. Ne vindecam la nivel inconstient, tot timpul-dar, atunci cand patrundem intr-o calatorie constienta si participativa, avem acces la posibilitati extraordinare.

Fara energie, corpul nostru fizic ar fi neinsufletit si fara viata. De la prima rasuflare, corpul fizic este imbibat cu energie, provenind de la fortele din jurul nostru: aerul, apa, mancarea si caldura. Echilibrul exterior se poate atinge urmand regulile sanatatii fizice: sa respiram aer curat, sa bem apa curata, sa mancam dupa un regim hranitor si sa facem multa miscare, sa petrecem mult timp in lumina soarelui si sa ne odihnim bine. Echilibrul launtric se poate obtine urmand principiile universale ale compasiunii, in relatiile noastre cu noi insine si cu altii. Aceasta este calatoria care ne intareste conexiunea cu acea sursa universala, astfel incat ea sa fie deschisa si sa curga.

Constienta spirituala care se dezvolta prin aplicarea in practica a principiilor spirituale este puternica, dar nu pentru ca ea ne ridica deasupra legilor fizice si a suferintei, ci pentru ca ne ajuta sa traim viata, cu o influenta si un scop pozitiv. Ori de cate ori remarcam frumusetea, de exemplu, noi marim frumusetea din lume. Vindecandu-ne, ajutam la vindecarea tuturor si a tot ce este in jurul nostru. Cu totii putem sa fim facatori de minuni. Putini dintre noi sunt chemati sa faca minuni in public, dar cu totii putem sa le facem in fiecare zi, ori de cate ori folosim un cuvant pentru a inveseli si a inviora o vanzatoare nervoasa de la bacanie sau ca sa ne incurajam eforturile unui copil care se straduieste sa invete ceva nou.

Confruntarea cu o boala catastrofala sau cu orice alta dificultate poate sa fie traita ca o invitatie de a porni intr-o calatorie sacra, in care, in loc sa zgariem doar suprafata vietii, sa devenim constienti de darul uluitor pe care il avem, de a crea si de a trai o viata cu scop, plina de bucurie si de vigoare. Relativ vorbind, putini sunt cei care au ocazia sa perceapa cat este de pretioasa viata, cu aceeasi intensitate care le este rezervata celor care s-au confruntat cu provocari cumplite. Cu toate acestea, azi e singura zi pe care poate sa o traiasca oricare din noi. Acesta este timpul pe care il avem: chiar acum, in momentul prezent-si depinde de noi, cum il vom folosi.”

fragmentul este extras din cartea “Vindecarea profunda. Puterea acceptarii pe calea catre starea de bine”, Cheryl Canfield, Editura For You