Unii zic că e bine să ai așteptări concrete, să știi ce vrei, să-ți stabilești obiective, să acționezi și să te aștepți să se îndeplinească. Să știi ce vrei de la viață și vei obține.
Aceasta este vechea paradigmă în care am funcționat până acum.Alții zic că trebuie să trecem în altă paradigmă, situată la polul opus. În care așteptările aduc suferință. Iar prin urmare, ca să ieșim din suferință, e important să nu avem așteptări.
Să trăim în surrender,
să ne bucurăm de moment și de ceea ce ne aduce viața, clipă de clipă. Să curgem prin viață cu grație, fără să încercăm să ne impunem voința în niciun fel.
Așteptări în viața de zi cu zi
Nu știu însă dacă la un nivel normal de conștiență putem să trăim complet în afara așteptărilor, în viața de zi cu zi.
În afara momentelor pe care fiecare le are cu sine însuși, de aliniere cu Divinul interior, în viața de zi cu zi suntem alergați în multe direcții și întinși între multe emoții, situații, evenimente în care ne așteptăm ca lucrurile să funcționeze într-un anume fel.
Așa că, pentru viața de zi cu zi, mă întreb cum ar fi să ne situăm în echilibru.
Să avem așteptări, să știm direcția în care mergem, dar să fim gata să eliberăm formele prin care ne atașăm de așteptările noastre. Să mergem dincolo de rigiditatea din care ni se pare că “numai așa se poate, doar așa voi fi fericit, doar astfel viața merită trăită.” Că numai într-un anumit fel vom putea să ne bucurăm deplin de ceea ce suntem. Iar dacă acel anumit fel nu vrea să se plieze pe forța cu care proiectăm noi așteptările, totul va fi distrus.
Spațiul interior care transformă așteptările
Eu aș zice să avem așteptări, dar să le mutăm într-un alt spațiu din noi. Spațiul deschis spre totul și spre orice. Spațiul care transformă așteptările în posibilități. Spațiul care transformă încrâncenarea în curgere.
Spațiul în care nu te mai sufoci pe tine și pe ceilalți cu “doar așa se poate, doar astfel funcționează lucrurile. Pentru că, de fapt, doar în felul asta mă simt în siguranță.”
Spațiul în care nu mai fugi de tine și nu te mai ascunzi în spatele așteptărilor. Spațiul în care treci dincolo de frica care te face să fii atât de rigid în așteptările tale.
Fără niciun fel de așteptări, putem fi ca frunzele bătute de vânt, haotic, fără niciun fel de claritate în ceea ce suntem și ceea ce facem.
Însă cu prea mult atașament față de așteptări pierdem orice bucurie, orice spontaneitate a vieții, orice iz de aventură și plenitudine a trăirii în viața noastră.
Să avem echilibru, așadar, în așteptările noastre. Și să le dăm posibilitatea sa ne ajute să devenim mai mult din ceea ce suntem.
