nu accepta sa fii victima nimanui partea a patra
Psihologie practica

Nu accepta sa fii victima nimanui! (partea a IV-a)

nu accepta sa fii victima nimanui partea a patra
nu accepta sa fii victima nimanui partea a patra

Exista foarte multi oameni care nu stiu ca au de ales si care, in consecinta, devin victime ale priilor emotii, nevoi, dorinte neimplinite care se pot dezvolta pana la frica si atitudine negativa fata de viitor.

Cati parinti reusesc sa otraveasca mintea copiilor, cati profesori fac acelasi lucru cu mintea elevilor, sefii cu subalternii, medicii cu pacientii, pentru ca toti acestia sunt priviti ca persoane care reprezinta autoritatea, ca persoane in care poti crede si daca ei spun ceva, trebuie luat de bun…

Oare cati oameni continua sa traiasca intr-o stare de nefericire si totusi nu stiu ca pot schimba lucrurile? Ochii omului percep o multime de informatii pe care apoi le prelucreaza. Apoi creierul decodifica aceste informatii si noi spunem ca vedem. Dar nu e intotdeauna nevoie ca ochii sa vada ceva pentru ca noi sa putem vizualiza imaginea in minte. Imaginile se stocheaza si de acolo le preluam cand avem nevoie iar tot acest proces se deruleaza cu ajutorul mintii.

Puterea imaginatiei este incredibila. Vizualizarea mentala este unul din secretele succesului. Un campion, un om de stiinta, un scriitor, un om de afaceri, trebuie sa vizualizeze finalitatea muncii, a efortului lor pentru a se putea concentra asupra scopului actiunilor lor.

Vizualizarea, vederea in perspectiva este inca nefructificata de cei mai multi dintre noi. Planificarea presupune curaj: vreau sa obtin ceva, fac o schita si urmez pasii de care am nevoie pentru a ajunge acolo. Dar, oare cati dintre noi organizam lucrurile, activitatile, viata asa incat sa avem un curs cu directie trasata? Putini sunt aceia.

Majoritatea urmeaza mai mult instinctiv drumul vietii, fara sperante, fara planuri, fara asteptari. Capacitatea de a defini viziunea viitorului, parca trebuie sa ramana proprie numai liderilor. Dar de ce? Cu totii suntem dotati cu ratiune si cu capacitatea de a face planuri si de a le urma.

Creierul omenesc are o componenta importanta: prudenta. Fiecare avem innascuta capacitatea de a ne feri de pericole, dar din cauza unor factori de stres din copilarie, sau educatia deficitara, ori alti factori ne pot conduce la transformarea acestei prudente normale in frica. Acea frica paralizanta, care ne anuleaza capacitatea de reactie, ne anuleaza dorinta de a ne controla starea, intram in panica si esuam in a ne atinge scopul, in cazul in care mai avem curaj sa tindem spre vre-un scop!

Daca din experientele pe care le dobandim in viata alegem sa ne fixam pe cele pozitive si suntem capabili sa mentinem o stare de spirit pozitiva in ciuda incercarilor prin care trecem, reusim sa ne limpezim mintea cat mai repede dupa dupa dezamagire, frustrare, suferinta, putem sa ne concentram asupta obiectivelor pe care le avem de atins.

Pentru a ajunge la o asemenea stare trebuie sa fim capabili de a ne tine sub control tendinta fireasca de a ne focaliza asupra durerii pe care o presupune orice efort si sa ne concentram asupra beneficiilor sau a rezultatului care va vedea in urma actiunilor noastre.

Warren Bennis scrie:

„Cheia exprimarii de sine este intelegerea propriei persoane si a propriei lumi, iar cheia intelegerii este invatarea – atat din propria viata cat si din experienta. Procesul prin care o persoana devine un conducator este foarte asemanatoare cu cel prin care devii o fiinta sociala”.

Aceasta presupune intelegerea propriei motivatii si a celorlalti. De asemenea, trebuie sa cunoastem cauzele fundamentale care ne afecteaza: constiinta experientelor trecute, pozitive ori negative, care pot distorsiona perceptiile.

Intelegerea propriei noastre fiinte si a celorlati determina capacitatea de a ne mentine concentrarea in interactiunile cu ceilalti. Iar mentinerea concentrarii duce la controlarea propriilor emotii si influentarea in mod pozitiv a emotiilor celorlalti.

Un lucru important de retinut este ca nu putem controla felul in care oamenii raspund la ceea ce noi le oferim. Reactia lor nu depinde de noi si nu trebuie sa ne asumam raspunderea. Dar, daca noi suntem cei care raspund si reactioneaza corect, pozitiv, ne putem astepta si la reactii pozitive din partea lor.

Daca vom avea o judecata limpede, corecta, echilibrata, calma asupra lucrurilor, circumstantelor, daca nu vom minimaliza sau nu vom exagera proportiile lucrurilor care se intampla, vom putea deveni usor oameni a caror parere va fi asculataa, oameni a caror putere de analiza va fi apreciata.

Atunci cand vom descoperi sentimentul semnificatiei si scopului de atins cu ajutorul unei minti concentrate, focalizate, pozitive, avem sansa de a descoperi puterea de a ne atinge scopurile. Atunci cand oamenii se lasa purtati de gandurile negative, aceasta le va influenta tot procesul gandirii, va limita viziunea, perspectiva, perceptia lor.

Revin la piramida lui Maslow: pe care treapta credem ca ne situam? Suntem abia la primul nivel in care „creierul reptilian” este preponderent, trupul si tot ce tine de el cauta implinirea nevoilor de baza, primare, sau ne aflam mai sus, pe treapta relatiilor, a socializarii, a auotorealizarii?

Care parte a creierului o folosim mai des? Sistemul limbic, responsabil de cautarea si implinirea emotiilor, sentimentelor, alergarea dupa iubire, satisfactii sentimentale, sau accedem nivele mai inalte de cunoastere, incercand sa descoperim prin propria revelatie sau bazati pe experienta si studiile altora ce este „dincolo de deal”?

Continuam sa cautam motive pentru a ne plange de mila, continuam sa cautam compatimire la ceilalti, continuam sa ne „hranim” cu amaraciuni, dezamagiri, frustrari, sau alegem sa invatam din aceste experiente tot ce putem, pentru ca „ce nu te omoara te face mai puternic” si „fiecare sut in fund este un pas inainte”?

Alegem sa ramanem victima, sau dorim sa ne scuturam de lanturile robiei in care singuri ne-am inchis, atunci cand am permis caramizilor nemultumiri, tulburarii, dezamagirii, amaraciunii, neiertarii, incapatanarii sa se adune in ziduri tot mai inalte in jurul nostru? Ziduri care, in loc sa ne ofere iluzoria siguranta dupa care tanjim reusesc sa ne izoleze in propria noastra inchisoare!

Pe curand!
Elena Reinerth

Mihaela Marinas

Mihaela Marinas scrie articole si lucreaza cu oamenii, atat individual cat si in grupuri, din dorinta de a-i insoti pe cei din jur in calatoria catre ceea ce sunt cu adevarat.

S-ar putea să-ți placă și...

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *