stimularea increderii de sine la copii
Psihologie practica

Cum stimulam increderea in sine la copii?

stimularea increderii de sine la copii

stimularea increderii de sine la copiiDragi parinti,

Se spune pe drept cuvant ca “ceea ce semanati aceea veti culege”. Daca semanati in copii mania veti culege razbunarea, daca semanati vinovatia pentru greseli veti culege neincrederea, daca semanati neincrederea veti culege lasitatea.

La fel, daca semanati in copii credinta veti culege speranta, daca semanati speranta veti culege increderea, daca semanati increderea in ei insisi veti culege curajul de a fi tot ceea ce pot sa fie. Iar pe langa acestea, daca semanati dragostea veti culege iubirea, care este mai presus de toate.

Cu aceasta introducere vreau de fapt sa spun ca parintii sunt intr-o mare masura responsabili de ceea ce devin copiii, pentru ca pe langa mostenirea genetica si diferitele influente ale mediului, conteaza foarte mult familia cu experientele sale de viata, obiceiurile ei si nu in ultimul rand educatia pe care o primeste fiecare copil.

Exista un aspect foarte important, increderea de sine, prin care copilul poate pur si simplu sa fie invatat “sa zboare”, adica sa aiba:

• curajul sa exploreze ca sa cunoasca lucruri noi
• curajul sa invete din greseli
• curajul de a se ridica deasupra acestora pentru a progresa

Dar pentru ca sa poata zbura trebuie “sa le dati aripi”, sa le dati increderea in ei. Iata mai jos cateva sfaturi pentru a putea stimula increderea de sine in copiii dumneavoastra.

1. Incredintarea unor sarcini potrivite pentru varsta copilului

Stimularea unui copil se poate face atunci cand dam spre rezolvare sarcini care sunt in perfect acord cu perioada lui de dezvoltare. De exemplu cand sunt mici rugati-i sa spele vasele si sa puna masa pentru ca acest lucru le va face placere, cand sunt mai mari rugati-i sa ajute la mici reparatii casnice sau sa faca singuri mici cumparaturi la care sa gestioneaze ei banii, etc.

Astfel de sarcini date la varsta potrivita ii vor trezi sentimentul ca este capabil. Insa sarcina incredintata trebuie sa fie nici prea simpla nici prea dificila pentru varsta sa. Asa cum specifica Kay Kuzma (2007) in cartea Intelege-ti copilul, mentinerea unui echilibru intre simplitate si dificultate este necesara pentru a avea ca si efect stimularea si nu inhibarea.

Este necesara simplitate pentru ca sa o poate indeplini singur, fara stres si dificultate (la un nivel optim) pentru ca sa determine copilul sa-si puna in functiune talentul, creativitatea si cunostintele avute, astfel incat sa poate duce sarcina la bun sfarsit.

Aceasta metoda aplicata consecvent poate trezi in copil pe langa increderea de sine, si curiozitatea de a invata si realiza lucruri noi, care ulterior va duce la dorinta lui de perfectionare continua.

2. Acordati-i dinainte increderea dumneavoastra

Atunci cand vreti ca un copil sa aiba incredere in el, dati-i dumneavoastra mai intai girul de incredere spunandu-i dinainte de a incepe ceva, ca aveti incredere in el ca poate face acel lucru. Mai puteti sa ii aratati ca aveti incredere in el cerandu-i ajutorul si contributia in realizarea unor sarcini, dar care sa contina totusi o provocare pentru el.

Puteti cauta ocazii pentru a le da responsabilitati, prin care ii pot ajuta pe alti copii din scoala sau chiar din comunitate, care au nevoie de ajutor sau indrumare. Vor deveni astfel mai increzatori in fortele proprii si altruisti.

3. Obisnuiti copiii sa ia parte la decizii

In situatiile in care puteti, implicati copiii sa ia decizii. Nu hotarati totul in locul copiilor, considerand ca numai adultii stiu cel mai bine ce e de facut. Daca obisnuiti copiii sa ia decizii, vor invata cu timpul ca, daca nu s-au gandit suficient de bine la avantajele si dezavantajele deciziei lor, vor suporta anumite repercursiuni. Data viitoare se vor gandi mai bine si astfel veti creste un copil responsabil care va deveni mai tarziu un matur intelept.

4. Incurajati copiii chiar si atunci cand fac greseli

Copiii trebuie lasati sa experimenteze singuri viata, desigur intr-un mediu controlat, astfel incat sa poata invata din propriile greseli. Cand gresesc nu ii criticati, explicati-le doar ce au gresit. Copiii trebuie sa stie ca a gresi este ceva normal, si nu este o catastrofa. Este nevoie sa experimenteze si esecul pentru a invata cum sa il depaseasca.

Desigur ca atunci cand esecurile sunt prea multe sau succesive, ele pot demobiliza copilul. Dar daca atunci cand are primul esec il veti incuraja sa se mobilizeze, ca sa mai incerce o data sa obtina un succes si ii veti spune ca asta este o cale si de a se perfectiona, veti anihila sentimentul de nesiguranta de sine.

5. Ghidati comportamentul copiilor

Structurarea personalitatii copilului se face si prin ghidarea comportamentului acestuia, numai ca acest lucru trebuie sa se faca cu cea mai mare intelepciune. Ca sa-si poata dezvolta increderea, copiii au nevoie sa fie lasati liberi sa actioneze, dar fara a avea teama ca vor fi mustrati pentru fiecare miscare gresita, de aceea este bine sa stie ce se asteapta de la ei.

Cand comunicati copilului ce comportament asteptati de la el, nu dati ordine, transmiteti-i mesajul pe un ton placut, dar ferm. Stabiliti limite in ceea ce priveste comportamentul, dar rezonabile. Este bine sa fie supravegheati, dar nu intr-un mod excesiv ca sa se simta inhibati.

Ei trebuie sa se simta in acelasi timp liberi, dar si in siguranta. Faptul ca stiu foarte bine ce se asteapta de la ei si care este limita pana unde pot sa mearga le va da un sentiment de siguranta si incredere. Un copil care stie ca exista limíte si ca este bine sa le respecte, isi va controla permanent comportamentul si astfel va invata si ce este stapanirea de sine. Dar nu uitati, disciplinati cu iubire. Un amestec de iubire si fermitate, aceasta este reteta.

Un alt aspect important este ca la stabilirea regulilor si limitelor parintii sa fie in total acord, astfel copiii vor fi dezorientati si nu vor mai sti cum sa se comporte, care e calea corecta pe care sa o urmeze si asta ii va destabiliza din punct de vedere emotional. Siguranta va naste siguranta, iar confuzia va naste confuzie, care se poate manifesta la mai multe niveluri: al emotiilor, al comportamentului si al gandirii.

6. Organizati-le activitatile si mediul de viata

Tot ce se intampla in copilarie devine important pentru mai tarziu si actioneaza la distanta asupra copilului. Indiferent daca sunt lucruri mari sau marunte, ele actioneaza. Chiar si modul prin care stim sa le organizam activitatea zilnica sau camera unde se joaca si invata se va imprima in felul lor ulterior de a se comporta.

O camera organizata bine si ordonata ii va ajuta pe copii sa stie unde isi gasesc jucariile atunci cand au nevoie de ele, unde isi gasesc anumite haine sau carti. Acest lucru ii va ajuta sa devina independenti si organizati, si vor sti cum sa se descurce singuri mai tarziu.

La fel, un program regulat si bine organizat ii vor invata sa fie disciplinati. Cand unui copil care nu stie niciodata ce urmeaza sa faca i se spune pe neasteptate ca trebuie sa faca ceva (sa mearga de exemplu la culcare sau la masa), el se poate opune pentru ca este posibil sa nu ii convina o schimbare de situatie in acel moment.

Rutina zilnica a activitatilor, la fel ca si in cazul ghidarii comportamentului, ii va face la fel sa se simta mai in siguranta si sa invete stapanirea de sine pentru situatiile cand nu au de ales. Daca copilul traieste sentimentul sigurantei va invata sa aiba incredere in sine.

Pe de alta parte, o anumita dirijare a activitatii si mediului in care traiesc ii va ajuta ca mai tarziu sa isi poata planifica singuri viata pentru a-si atinge obiectivele. Cum se gestioneaza lucrurile mici, asa se vor gestiona si lucrurile mari.

7. Evitati sa criticati copilul

Daca criticati copilul ii veti distruge simtamantul valorii personale. El nu trebuie sa simta niciodata ca el este ca persoana cel criticat, ci comportamentul sau. Modul de a se comporta trebuie dezaprobat si nu persoana sa. Indiferent de ce a facut, el trebuie sa simta ca este iubit in continuare si tratat la fel.

Sansele de a-si schimba un comportament nedorit sunt mult mai mari atunci cand nu ranim prin cuvinte si prin actiunile noastre aspre. Desigur ca un copil trebuie sa inteleaga ca exista repercursiuni pentru orice fapta de a sa (de exemplu se poate aplica retragerea unui privilegiu), dar oferindu-i dragoste si in aceste situatii, ii veti furniza suficienta incredere in sine, astfel incat va alege el insusi sa-si schimbe acel comportament.

Daca ii veti spune si ca aveti incredere in el ca se va schimba, atunci el va cauta sa se schimbe ca sa raspunda asteptarilor dumneavoastra, sa nu va dezamageasca. Evitati sa cultivati in ei sentimentul vinovatiei cand au facut ceva gresit. Invatati-i sa accepte unele consecinte naturale si logice ale faptelor lor, pentru ca numai astfel greselile lor vor putea deveni trepte pentru dezvoltare.

8. Lauda, incurajare

Toti oamenii, indiferent de varsta, au nevoie pe parcursul vietii de recunoastere si incurajare. Mai mult, copiii la care personalitatea este in formare au nevoie de aprecieri ca sa isi creasca stima de sine.

Recompensarea copilului printr-o lauda din partea parintelui are valoare de incurajare. O lauda trebuie sa exprime aprecierea eforturilor depuse de copil, de aceea trebuie sa laudam orice progres pe care il face, chiar daca inca nu a ajuns la o realizare finala. Marile victorii se obtin pas cu pas, iar de-a lungul drumului spre victorie copilul trebuie sustinut.

Daca ii veti acorda recunoasterea dumneavoastra el va invata sa isi fixeze scopuri. In acelasi timp nu uitati sa-i amintiti tot timpul ca aveti incredere in el. In cele din urma copilul va ajunge sa aiba el insusi incredere in propriile puteri si isi va duce cu succes la indeplinire scopurile propuse.

9. Fiti consecventi in ceea ce faceti

Modelele de viata din familie si in primul rand parintii, sunt cele mai importante modele pentru copil. Este important doar sa ne dam seama ca oferind ca si exemplu modul nostru de a actiona, oferim copilului cea mai sigura cale de a-l invata ce sa faca si cum sa fie.

Adultii care in general actioneaza cu consecventa, nu sunt sovaielnici in ceea ce fac, sunt suficient de categorici in adoptarea unor atitudini, isi asuma riscuri si responsabilitati, iau decizii si le duc la bun sfarsit, isi ofera recompense pentru realizarile proprii, vor transmite acest mod de a fi si copiilor lor.

Deci atunci cand incercam sa cultivam increderea in copiii nostri, sa cautam sa privim mai intai in interiorul nostru raspunsul la intrebarea daca avem suficienta incredere in noi insine si daca actionam in conformitate cu acest principiu, pentru ca modelul de comportament al parintilor este asimilat in mod inconstient de catre copii.

Desigur ca pe langa nevoile unui copil de a fi invatat, de a fi stimulat, de a i se acorda incredere si de a fi lasat liber (intr-un mediu controlat ) sa experimenteze viata, mai este nevoia cea mai importanta, nevoia de iubire.

Copiii inainte de toate au nevoie sa simta ca sunt iubiti in mod neconditionat. Pe parcursul vietii suntem intr-un proces continuu de dezvoltare, deci si noi ca si parinti mai avem tot timpul de invatat cate ceva.

Uneori cei de la care avem ce invata sunt chiar copiii nostri. Asa cum noi cautam sa ii ghidam pe ei tot la fel ne pot ghida si ei pe noi. Cautand sa intelegem ce mesaje directe si indirecte ne transmit copiii nostri, ne vom putea adapta comportamentul dupa nevoile lor si astfel vom putea evolua impreuna. Pentru ca, asa cum scrie atat de sugestiv in motto-ul acestui site “Dincolo de un anumit punct, nu putem evolua decat impreuna.”

de Adina-Mihaela Demian
Psiholog

Mihaela Marinas

Mihaela Marinas scrie articole si lucreaza cu oamenii, atat individual cat si in grupuri, din dorinta de a-i insoti pe cei din jur in calatoria catre ceea ce sunt cu adevarat.

S-ar putea să-ți placă și...

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *