in cautarea vinovatului
Psihologie practica

In cautarea … vinovatului

in cautarea vinovatului
in cautarea vinovatului

Am fost educati inca de cand eram copiii ca atunci cand ne simtim nefericiti, furiosi, respinsi sau in oricare alt mod neplacut pentru noi sa cautam unul sau mai multi vinovati in oamenii din jurul nostru, in situatiile in care suntem implicati sau intr-o soarta care se dovedeste a fi cruda fata de noi.

As fi preferat sa stiu inca de cand eram copil ca felul cum se poarta ceilalti si ceea ce se intampla in jurul meu pot fi un stimul pentru sentimentele mele, dar niciodata cauza lor.

Stateam de vorba zilele trecute cu un cunoscut care spunea: “Sunt intr-o pasa tare proasta, oamenii din jurul meu parca au innebunit cu totii!”.

Raspunsul meu la ceea ce mi-a spus (“Esti intr-o pasa proasta pentru ca asa alegi sa fii”) i s-a parut complet nerealist.

Si i-am inteles perfect reactia, probabil asa as fi raspuns si eu inainte de afla ca responsabilitatea asupra sentimentelor mele, asupra felului in care ma simt imi apartine in procent de 100%. Ca este in exclusivitate alegerea mea.

Daca stimulul se afla in exterior, unde se afla cauza?

In interiorul nostru, in nevoile pe care le avem fiecare dintre noi. Avem nevoie de exemplu sa ne simtim in siguranta, sa primim afectiune, sa fim aprecati, sa fim respectati, sa ne dezvoltam, sa avem grija de cei asupra carora ne-am asumat responsabilitatea.

De ce ne este mai usor sa cautam un vinovat in afara

Sa spunem ca esti la volan si soferul din fata ta vireaza brusc la dreapra fara sa semnalizeze, astfel incat este cat pe ce sa provoace un accident.

Care e prima ta reactie? Cei mai multi reactioneaza prin a-l judeca pe respectivul partener de trafic, astfel incat el nu scapa fara o eticheta de “inconstient“, “iresponsabil”, “prost”, fara o injuratura sau macar fara o intreare retorica: “Cine ti-o fi dat carnetul?”

Foarte putini sunt insa pregatiti sa recunoasca nevoia care a stat in spatele reactiei lor si sentimentul pe care il traiesc. Eu una n-am auzit niciodata pe altcineva spunand intr-o astfel de situatie: “Sunt furios pentru ca nevoia mea de a circula in siguranta a fost grav incalcata!”

O alta posibilitate este de a intelege nevoia si sentimentele celorlalti. “Ah, probabil ca s-a speriat cand si-a dat seama ca trebuia deja sa vireze ca sa ajunga unde trebuie si a uitat sa semnalizeze!” Pare foarte greu, nu-i asa?

Raspunsul la intrebarea de ce ne e mai usor sa reactionam cautand ce e in neregula la ceilalti in loc sa intram in contact cu nevoile si sentimentele noastre ar putea fi: pentru ca asa i-am vazut pe ceilalti facand atunci cand am fost mici si pentru ca in timp ne-am format un tipar comportamental din care ne este foarte greu sa iesim.

In plus, cand recunoastem ca suntem vulnerabili ne expunem celor care, ca si noi, se grabesc sa ne judece in loc sa ne inteleaga.

Vreti sa verificati daca ceea ce am spus este adevarat?

Va propun ca in decurs de o zi sa notati cum interpretati ceea ce vi se intampla: sesizand ce e in neregula in exterior sau ce nevoi va sunt incalcate? Daca o sa incercati este foarte probabil sa fiti surprinsi de rezultat. Prima coloana va fi plina de “neserios”, “nu se mai opreste din vorbit”, “lipsit de bun simt”, “mincinos” etc.

Chiar si persoanele care cred despre ele ca nu-i judeca pe cei din jur constientizeaza ca de prea multe ori prima lor reactie este de a aplica etichete. In ce priveste a doua coloana s-ar putea sa aveti surpriza de a fi… goala!

Iar seara, cand totul s-a linistit in jur, scrieti in dreptul cuvintelor din prima coloana nevoile care v-au fost incalcate in situatia care le-a generat.

Asadar, putem reactiona si altfel decat cautand vinovati? Da, inlocuind acest lucru cu obiceiul de a intelege nevoile nesatisfacute – ale noastre si ale celorlalti. Este usor? Nu. Merita? Cred ca stiti deja raspunsul…

de Corina Marin

Mihaela Marinas

Mihaela Marinas scrie articole si lucreaza cu oamenii, atat individual cat si in grupuri, din dorinta de a-i insoti pe cei din jur in calatoria catre ceea ce sunt cu adevarat.

S-ar putea să-ți placă și...

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *