emotiile si inteligenta emotionala
Psihologie practica

Emotiile si inteligenta emotionala

emotiile si inteligenta emotionala
emotiile si inteligenta emotionala

Emotiile sunt reactii psihologice specifice si intense, fata de un anumit eveniment. Emotiile, adesea numite sentimente, includ manifestari precum dragoste, ura, furie, incredere, panica, frica, durere. Sunt reactii specifice fata de un eveniment particular, de obicei de scurta durata.

Desi toata lumea experimenteaza emotii, oamenii de stiinta nu s-au pus inca de acord cu ceea ce reprezinta emotiile si cum pot fi ele masurate sau studiate. Emotiile sunt complexe si au diferite componente fizice si mentale. Cercetatorii sunt de acord ca emotiile sunt compuse din: sentimente subiective, raspunsuri fiziologice si comportament expresiv.

Componentele emotiilor pe care oamenii de stiinta la numesc sentimente subiective se refera la modul in care fiecare persoana experimenteaza sentimentele; aceasta componenta este cea mai dificil de descris si masurat. Ea nu pot fi observate; persoana care experimenteaza emotiile le poate descrie celorlalti, iar descrierea fiecarei persoane si interpretarea fiecarui sentiment poate fi diferita. De exemplu, doi oameni care se indragostesc nu vor experimenta sau descrie sentimentele lor in acelasi fel.

Raspunsurile fiziologice sunt cele mai usor de masurat pentru ca oamenii de stiinta au dezvoltat instrumente speciale pentru a le masura. Inima care bate, transpiratia sau eliberarea de adrenalina ca raspuns la o situatie ce creeaza emotii intense pot fi masurate cu acuratete stiintifica. Oamenii au raspunsuri interne similare la aceeasi emotie. De exemplu, indiferent de varsta, rasa sau gen, atunci cand oamenii sunt expusi stresului, corpul elibereaza adrenalina; acest hormon pregateste corpul pentru reactia lupta sau fugi. Desi partea psihologica a emotiilor poate fi diferita pentru fiecare sentiment in parte, exista cateva emotii diferite care produc aceeasi reactie fizica.

Comportamentul expresiv este un semn exterior al unei emotii experimentate. Semne exterioare ale emotiilor pot include lesinul, tensiune musculara, expresii faciale, ton al vocii, respiratie rapida, neliniste sau alte semne de limbaj al corpului. Expresiile exterioare ale emotiilor dau celorlalti indicii referitoare la ceea ce experimenteaza si ajuta la reglarea interactiunilor sociale.

Care sunt sursele emotiilor?

Oamenii de stiinta au dezvoltat cateva teorii legate de faptul ca emotiile sunt generate pe baza unor sentimente subiective, raspunsuri fiziologice si comportamente expresive.


Muschii faciali implicati in expresiile emotionale sunt guvernati de nervi, urmand un sistem complex de cai directe si indirecte pornind si plecand din cortexul motor (circuitul zambetului voluntar sub control constient) si din sistemul limbic (circuitul zambetului spontan nu este sub control constient). Asta poate explica de ce fetele oamenilor pot exprima emotii precum fericire, frica sau dezgust, fara a fi constienti de asta.

Teoria James-Lange

Omul de stiinta american William James (1842-1910) si cel danez Carl Lange (1834-1900) au studiat relatia dintre emotii si schimbarile fizice din corp. In 1885, in mod independent, au propus teoria conform careia ca a simti o emotie depinde de doi factori: schimbarile fizice care se produc in corp si modul cum persoana intelege schimbarile corporale, dupa producerea evenimentului emotional. Impreuna, aceste doua componente creeaza emotia.
Conform acestei teorii, cand experimentam o situatie amenintatoare, corpul trimite mesageri chimici, precum adrenalina si cauzeaza schimbari fizice, de exemplu un ritm al respiratiei accelerat si o bataie a inimii mai puternica. Creierul simte aceste schimbari fizice si le interpreteaza drept frica emotionala.

Una din problemele acestei teorii este ca emotiile par sa se intample mult prea repede pentru a li se pune pe seama eliberarea mesagerilor chimici si a schimbarilor pe care le cauzeaza. O alta problema este aceea ca s-a demonstrat cum diferite emotii, de exemplu frica si furia, produc aceleasi raspunsuri fizice.

Teoria Cannon-Bard

In 1927, la 40 de ani dupa teoria James-Lange, psihologul Harvard Walter Cannon (1871-1945) si colegul sau Philip Bard (1898-1977) au dezvoltat o noua teorie legata de rolul sistemului nervos in exprimarea emotiilor. Cannon si Bard au descoperit ca oamenii pot experimenta emotii fara sa primeasca feedback-ul fizic de la mesagerii chimici. Ei au aratat ca, atunci cand exista un eveniment stimulator, informatiile despre eveniment sunt colectate de simturi si sunt trimise prin sistemul nervos pana la creier. In corp, mesajul este trimis in doua locuri in acelasi timp. Este trimis la cortex, care creeaza emotii si la hipotalamus, partea din creier care controleaza raspunsurile automate ale corpului. Ii spune corpului sa trimita mesageri chimici care determina corpul sa raspunda. Unele din aceste raspunsuri se manifesta sub forma de tremurat, respiatie rapida si plans.

Modelul Schacter-Singer

In 1962, cercetatorii Stanley Schacter (1922-1997) si Jerome Singer au luat elemente din teoriile James-Lange si Cannon-Bard si le-au modificat, incercand sa inteleaga mai bine relatia dintre raspunsurile fizice si experienta emotionala.

* cortexul este partea din creier care controleaza gandurile constiente; este locul din care experimentam gandirea si simtirea.
Conform modelului Schacter-Singer, schimbarile fizice si procesarea mentala constienta sunt necesare pentru a experimenta pe deplin emotiile.


Cercetatorii considera ca lobii frontali si amigdala sunt printre cele mai importante structuri ale creierului care afecteaza emotiile. Sentimentele de fericire si de placere sunt legate de cortexul prefrontal. Furia, frica, tristetea si alte emotii de acest tip sunt legate de amigdala.

Acest model explica de ce acelasi raspuns fizic poate produce diferite emotii. Creierul decide, de exemplu, daca frica sau furia sau surpriza este o emotie potrivita, pe baza procesarii mentale a informatiilor fizice. De aceea, interpretarea informatiilor din mediu si sentimentele din corp conteaza mai mult in modelul Schacter-Singer.

Cercetarile asupra relatiei dintre corp, creier si perceptia emotiilor continua. Aria curenta de cercetare este focalizata pe dilema conform careia anumite arii ale cortexului sunt dedicate unor emotii specifice si pe intrebarea: poate cineva simti o emotie atunci cand o anumita parte a cortexului este stimulata direct printr-un impuls electric?

De ce avem emotii?

Emotiile apar pentru a servi unor scopuri fizice si psihologice. Oamenii de stiinta considera ca emotiile sunt una din trasaturile umane fundamentale. Emotiile coloreaza vietile oamenilor si le ofera adancime si diferentiere. Pentru multi oameni, emotiile puternice sunt legate de creativitate si expresivitate. Arta, muzica, literatura au de-a face, la un nivel fundamental, cu cresterea emotiilor, cu crearea unei conexiuni emotionale intre artist si public. Unii oameni de stiinta cred ca emotiile servesc drept o motivare pentru a te comporta intr-un anumit mod.

Neurologul francez Guillaume Duchenne (1806-1875) a studiat sistemul neuromuscular al corpului. In acest experiment, a folosit un aparat de stimulare electrica pentru a activa muscfii faciali implicati involuntar in actiunea de a zambi si de a rade.

Fiziologic, emotiile sunt de ajutor in supravietuire. De exemplu, frica subita cauzeaza o reactie de inghetare asemanatoare cu reactia unei caprioare surprinse de farurile unei masini. Pentru ca animalele ataca de obicei ca raspuns la miscare, la acest nivel simplu, frica reduce sansele de atac.

Emotiile ne ajuta sa monitorizam comportamentul social si sa regularizam interactiunile cu altii. Fiecare persoana invata sa citeasca expresiile celorlalti si se bazeaza pe experiente din trecut pentru a determina semnificatia acestor semne externe despre ce simt celelalte persoane. Daca o persoana vede un om foarte agresiv apropiindu-se, tinandu-si corpul rigid si fiind incruntat, isi poate imagina ca omul este furios. Folosind aceste informatii, persoana poate decide daca sa plece sau sa ramana pe loc, ce ton al vocii si ce limbaj al corpului sa foloseasca atunci cand il abordeaza pe omul agresiv.

Unele expresii exterioare ale emotiilor (limbajul corpului) reprezinta diferite lucruri in diferite culturi. De exemplu, daca o persoana tanara evita sa priveasca in ochi pe cineva cu autoritate, este considerat un semn de respect in anumite culturi. In alte culturi, un asemenea comportament sugereaza vinovatie si lipsa de incredere.

Ce este inteligenta emotionala?

Inteligenta emotionala se refera la abilitatea oamenilor de a-si monitoriza propriile stari emotionale si starile emotionale ale altora si sa foloseasca aceste informatii pentru a actiona intelept in relatii. Cuprinde cinci parti:

1. Constientizare de sine: recunoasterea sentimentelor interne
2. Managerizarea emotiilor: a gasi cai de a folosi emotiile potrivite in anumite situatii
3. Motivatia: folosirea controlului de sine pentru a canaliza emotiile spre un anume scop
4. Empatia: a intelege perspectivele emotionale ale altor oameni
5. Relatii: a folosi informatiile personale si informatiile despre altii pentru a face fata relatiilor sociale si a dezvolta abilitati interpersonale

Desi inteligenta emotionala are o componenta mostenita, multi psihologi considera ca oamenii pot fi ghidati inspre o mai buna folosire a inteligentei lor emotionale. Despre asta, o sa vorbim in unul din articolele urmatoare.

Mihaela Marinas

Mihaela Marinas scrie articole si lucreaza cu oamenii, atat individual cat si in grupuri, din dorinta de a-i insoti pe cei din jur in calatoria catre ceea ce sunt cu adevarat.

S-ar putea să-ți placă și...

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *