Toata lumea a auzit de efectul placebo: este vorba despre substante administrate pacientilor ca fiind medicamente, care insa nu au nici un principiu activ.
Cercetarile legate de acest efect au scos la iveala cateva lucruri foarte interesante. Mai intai s-a observat ca efectul placebo a fost prezent la aproximativ o treime din subiectii testati.
In experimentul urmator s-au luat oamenii care raspunsesera la efectul placebo si li s-au administrat medicamente impotriva durerii. Au raspuns la ele in proportie de 95%. Apoi s-au luat oamenii care nu raspunsesera la placebo si li s-au administrat medicamente impotriva durerii. Aici, rezultatele au fost absolut uimitoare: doar 46% dintre subiecti au raspuns la ele.
Ce s-a intamplat cu cei peste 50% la care medicamentele n-au avut efect?
S-a ajuns la concluzia ca si in cazul medicamentelor este, in proportie semnificativa, nevoie de credinta pentru ca ele sa-si faca efectul. Ba chiar s-a demonstrat ca o pastila placebo mica, rosie si foarte scumpa are efect mai insemnat decat una mare, cu aspect de creta si ieftina :).
Aceasta teorie a fost confirmata de un alt studiu, facut asupra a 100 de persoane care fusesera diagnosticate cu cancer in faza terminala si supravietuisera dupa 10-12 ani de la diagnostic. In urma studiului a reiesit ca metodele de tratament pe care le abordasera erau foarte diverse: chirurgie, chimioterapie, radiatii, acupunctura, schimbarea nutritiei, medicina energetica, cai religioase sau spirituale etc. Singurul lucru comun care a fost gasit: toti credeau ca metoda pe care o folosesc va functiona.
O alta confirmare a puterii pe care o au convingerile asupra vietii noastre a fost data de Norman Cousins, care povesteste urmatoarea intamplare:
La un meci de fotbal dintr-o suburbie a orasului Los Angeles, mai multe persoane au mers la medic cu simptome de toxiinfectie alimentara. Incercand sa afle cauza, medicul a aflat ca toti bausera suc de la dozatorul din incinta stadionului. A anuntat prin statie sa nu se mai cumpere suc de acolo, spunand ca mai multe persoane s-au imbolnavit si descriind simptomele.
O adevarata isterie s-a declansat, oamenii incepand sa verse si sa lesine in masa. Ambulantele au dus la spital un numar mare de persoane care prezentau simptomele de toxiinfectie. Atunci cand s-a descoperit ca de fapt cei care s-au prezentat prima data la medic mancasera la un restaurant din vecinatatea stadionului, ceilalti si-au revenit in mod mirculos :).
Ceea ce credem nu ne afecteaza doar sanatatea, ci si gradul de dezvoltarea al inteligentei, creativitatea, cum interactionam cu oamenii, reactia in fata esecurilor, succesul, starea de multumire/implinire/fericire.
Pentru ca pana acum am dat exemple doar legate de felul cum convingerile pe care le avem ne influenteaza doar starea de sanatate, am sa mai dau si alte exemple.
Intr-o scoala din Statele Unite, copiii au fost testati in diverse moduri si dintre acestia s-au ales cei evaluati ca avand inteligenta medie. Au fost impartiti in mod aleatoriu in doua grupuri si au fost incredintati la doi profesori. Despre primul grup s-a spus ca elevii au anumite talente native, despre al doilea ca elevii respectivi au unele dificultati de invatare. Dupa un an, elevii au fost testati din nou. Cei din primul grup au avut punctaj mai mare, cei din al doilea au avut punctaj mai mic.
Acesta este un argument nu doar al faptului ca propriile convingeri ne influenteaza dezvoltarea inteligentei, ci si al faptului ca felul cum gandesc ceilalti despre noi ne influenteaza. Celor care cunosc limba engleza le recomand The Teddy Stallard Story:
www.makeadifferencemovie.com
Despre felul cum ceilalti ne influenteaza creativitatea, va recomand sa cititi Reintoarcerea la adevarata noastra natura:
http://localhost/test/?p=369
Succesul sau esecul sunt si ele influentate de convingerile noastre. Toti marii campioni, toti marii inventatori, toti oamenii de succes au in comun perseverenta. Ce anume i-a facut sa nu abandoneze in fata greutatilor?
Atunci cand Thomas Edison lucra la una dintre inventiile sale, becul, sistemul sau de convingeri l-a sustinut sa mearga pana la capat si sa imbunatateasca viata a miliarde de oameni. Cuvintele sale legate de acest proces au ramas celebre: “Eu nu am esuat. Doar am descoperit 10.000 de cai care nu functoneaza.”
Un alt exemplu celebru:
Haideti sa va dezvalui cateva aspecte din viata cuiva. A fost un om care:
· a esuat in afaceri la 21 de ani
· a fost invins in alegerile legislative la 22 de ani
· a esuat din nou in afaceri la 24 de ani
· a fost coplesit de moartea iubitei la 26 de ani
· a avut o cadere nervoasa la 27 de ani
· a pierdut alegerile pentru Congres la 34 de ani
· a pierdut alegerile pentru Congres la 36 de ani
· a pierdut alegerile pentru Senat la 45 de ani
· a ratat postul de vice-presedinte la 47 de ani
· a pierdut alegerile pentru Senat la 49 de ani
· a fost ales Presedinte al SUA la 52 de ani
Numele acestui om era Abraham Lincoln. Ar fi ajuns el vreodata presedinte daca ar fi considerat esecuri toate aceste evenimente din viata lui?
Iata si ce spune despre acest subiect Michael Jordan:
http://localhost/test/?p=107
In ceea ce priveste starea de multmire/implinire/fericire, imi amintesc o poveste despre cum, la un seminar, trainerul a intrebat intr-o sala plina de top manageri care dintre ei se crede un om de succes. L-a chestionat pe unul dintre cei care n-au ridicat mana, si a aflat ca ar vrea sa castige 3 milioane de dolari (acum castiga “numai” 2) etc.
Dintre cei care au ridicat mana, Anthony l-a ales pe unul dintre participanti pe care il remarcase in tot cursul seminarului pentru atitudinea sa pozitiva. Acesta a spus:
“Daca ma trezesc dimineata si cand pun picioarele jos din pat am o podea pe care sa-mi pun picioarele, sunt fericit!”
Subiectul despre regulile pe care ni le creem pentru a recunoaste cand suntem fericiti e mai amplu, poate am sa scriu despre el intr-un articol viitor, pentru moment va atrag atentia asupra faptului ca si in acest caz, credintele sunt diferite la cei ce se considera fericiti fata de cei care se considera nefericiti.
Convingerile pe care ni le insusim de-a lungul vietii ne limiteaza sau ne dau forta, ne sustin sau ne doboara, ne motiveaza sau ne demotiveaza, ne maresc sau ne distrug sansele de reusita. Convingerile despre oameni, viata, timp, munca, bani, prienie, dragoste, succes, sanatate etc. sunt esentiale pentru felul in care gandim, simtim si ne comportam.
Convingerile sunt opiniile noastre despre:
· noi insine
· ceilalti
· lume.
Convingerile se formeaza din 3 surse diferite:
· preluand convingerile oamenilor influenti din viata noastra
· preluand si prelucrand informatii din carti, ziare, reviste, emisiuni TV, filme, internet etc.
· interpretand si generalizand ceea ce ni se intampla, experientele prin care trecem de-a lungul vietii.
Unele convingeri preluate din alte surse ne pot ajuta, altele pot fi distructive. Multi dintre noi poarta poverile altora, vad lumea prin prisma altora deoarece au luat de bun ceea ce li s-a spus la varste foarte mici ca fiind adevar absolut si nu interpretare.
Apoi, nu ceea ce ni s-a intamplat in trecut ne modeleaza viata, ci felul cum am interpretat acele lucruri, intelesul pe care li l-am dat, convingerile pe care ni le-am formmat ca urmare a acestor experiente. Imediat ce ne-am format o convingere uitam ca ea e doar o interpretare, si ii dam valoare de adevar de necontestat, cu toate ca este doar o generalizare a unor experiente trecute.
Exista 3 feluri de generalizari:
· referitoare la cauze: Daca X atunci Y
· referitoare la semnidicatii: Daca X inseamna ca Y
· referitoare la limite: Daca X atunci doar Y
Si ca sa va puteti face o idee despre cat de puternice pot deveni convingerile pe care ni le formam, am sa va povesesc o intamplare reala:
La un psihiatru, familia a adus un barbat care nu mai voia sa manance, sa lucreze etc. motivand ca el este… cadavru. Doctorul il intreaba:
– Cadavrele sangereaza?
– Sigur ca nu!!!
– Bine, o sa fac un experiment. O sa iau un ac si o sa te intep in deget, sa vedem daca va curge sange…
Bineinteles ca barbatul a sangerat atunci cand doctorul l-a intepat. Privind foarte uimit, pacientul a exclamat:
– La naiba… chiar si cadavrele sangereaza…
Exista lucruri in viata personala sau profesionala despre care va spuneti “Nu pot sa…”, “Nu sunt in stare sa…”, “Am probleme cu…”? De fiecare data cand va spuneti aceste lucruri, amintiti-va ca in spatele lor stau convingerile limitative pe care vi le-ati format din cauza generalizarilor excesive.
Si astfel ia nastere autosabotarea: ea apare atunci cand in trecut n-am reusit sa indeplinim anumite lucruri si teama de un nou esec ne face sa ne intrebam: “De ce sa mai incerc daca tot nu pot / nu stiu / nu sunt in stare?”
Exista 3 manifestari asociate credintelor limitative:
· lipsa sperantei: nu SE poate (nimeni nu poate)
· sentimentul neajutorarii: EU nu pot
· sentimentul inutilitatii: NU MERIT (nu sunt destul de bun, n-am muncit destul etc.)
Pentru a intelege cat mai bine, am sa aduc exemple legate de fiecare dintre aceste manifestari. Si am sa incep prin urmatoarea povestire:
Doi negustori de pantofi au fost trimisi pe o insula sa-si vanda marfa. Primul negustor a descoperit cu stupoare ca nimeni nu poarta incaltaminte si a trimis o telegrama la biroul sau din Chicago: “Maine vin acasa. Nimeni de aici nu poarta pantofi!” Al doilea a fost incantat sa faca aceeasi descoperire: “Trimiteti 100.000 de perechi de pantofi, toti cei de aici au nevoie!!!”
Inca un exemplu care ilustreaza ca uneori “nu SE poate” este nerealist: povestea lui Roger Bannister.
In prima jumatate a sec. XX, expertii sportivi credeau ca o mila nu se poate parcurge in mai putin de 4 minute. Mult timp au avut dreptate, insa la 6 mai 1954, atletul britanic Roger Bannister a stabilit recordul de 3 minute si 59,4 secunde. Doua luni mai tarziu, un australian a doborat si el recordul, apoi au urmat tot mai multi care au doborat limita de 4 minute…
Legat de “EU nu pot”, iata ce scrie intr-un articol de pe blog-ul personal Andreea Dragomir:
Corina ( damaideparte.ro) m-a rugat sa scriu un text despre si cu nu pot sa… Hmm, rad in sinea mea: nu pot sa ma opresc din mancat cirese! Asta e primul lucru care imi vine in minte, pentru ca, in rest, am fost crescuta cu “pot orice, numai sa vreau”, “sigur ca poti, nu te mai alinta”, “n-or avea altii doua capete si patru maini” etc. Nu pot sa fiu prea serioasa si desteapta la ora asta, pentru ca mintea mea s-a oprit la nu pot sa ma opresc din mancat cirese!
Cati oameni au fost crescuti sa gandesca asa?
Cu “NU MERIT” m-am intalnit chiar zilele trecute. Iata un fragment din corespondenta mea personala:
Incerc de foarte mult timp sa va scriu . Nu stiu de ce nu am avut curajul sa-mi duc la capat intentia, de fapt, nici acum nu ma simt in largul meu. Parca as fi la un test de aptitudini pe care, bineinteles, urmeaza sa-l pic cu brio.
Si il vad pe “NU MERIT” la multi oameni carora le lipseste increderea in ei. Cum s-a format aceasta credinta? Unii parinti le transmit copiilor mesajul “te iubesc doar daca meriti”, “te iubesc doar daca faci lucrul X sau Y”, cand prima lor datorie e sa transmita mesajul “te iubesc oricum”. Din fericire exista metode de a lucra la schimbarea sistemului de convingeri si cu cei care cred ca nu pot face anumite lucruri pentru ca nu merita sa reuseasca.
Deoarece singura cale de a lupta cu teama de esec este actiunea, schimbarea sistemului de credinte poate fi un prim pas spre calea catre succes in ceea ce priveste fiecare dintre domeniile vietii. Si am sa inchei acest articol cu indemnul cu care termin de obicei cursul de schimbare a credintelor limitative:
Mult succes! Nu uitati ca schimbarea nu este obligatorie, pentru ca nici supravietuirea si nici succesul nu sunt necesare…
de Corina Marin
NLP Practitioner
