cu sfaturi sau fara
Psihologie practica

Cu sfaturi… sau fara?

cu sfaturi sau fara
cu sfaturi sau fara

Am participat de curand la un experiment extraordinar despre cat de mult ne influenteaza – si nu intotdeauna in mod pozitiv – sfaturile pe care altii ni le ofera.

Trainerul i-a cerut unuia dintre participanti sa iasa din sala, iar pe cei ramasi i-a impartit in doua grupuri: primul trebuia ca la intorcerea subiectului in sala sa-i ofere informatii corecte pentru a-l ajuta sa-si duca la indeplinire sarcina care ii va fi data, in timp ce celalalt grup trebuia sa-i ofere informatii gresite.

A fost chemat din nou subiectul in sala si i s-a cerut ca, legat la ochi, sa ajunga pana la o tinta aflata in miscare, ajutat de sfaturile celor din jur.

Subiectul a pornit cu pasi siguri spre locul in care vazuse ca se afla tinta. Imediat ce aceasta s-a deplasat, va imaginati confuzia lui cand jumatate dintre cei prezenti ii spuneau sa mearga spre dreapta, iar cealalta jumatate – spre stanga.

Initial s-a oprit, apoi a pornit cu pasi mici, ezitanti, spre tinta. Un experiment care m-a pus pe ganduri! Face parte din rutina noastra sa dam si sa primim sfaturi.

Mi s-a intamplat de atatea ori ca, atunci cand ii povesteam unei persoane despre o problema pe care o aveam, sa-mi spuna ca stie deja care e solutia chiar inainte de a termina eu de vorbit… Mi s-a intamplat de atatea ori ca, imediat ce ascultam o persoana vorbind despre o problema pe care o are, sa suprapun experienta mea personala peste ceea ce auzeam si sa ma cred in masura sa-i dau un sfat competent despre ce ar trebui sa faca!

Cand am procedat astfel, am uitat trei lucruri importante:

-este imposibil sa cunosc toate datele problemei, singura in masura sa aiba o imagine corecta este persoana care o experimenteaza;

-resursele persoanei cu care comunic pot fi complet diferite de ale mele – atat cele interioare, cat si cele exterioare;

-ceea ce este bun pentru mine nu este neaparat bun pentru oricine altcineva, pentru ca fiecare este unic prin sistemul de valori pe care si l-a creat.

Prin urmare, in urma cu ceva timp m-am hotarat sa experimentez o noua pozitie fata de sfaturi… atat fata de cele oferite, cat si fata de cele primite:

-nu voi oferi sfaturi fara sa mi se ceara (decat in cazuri de forta majora);

-cand cineva o sa-mi ceara un sfat, am sa incerc sa-i pun intrebari care sa-l ajute sa descopere ce este important pentru propria sa persoana, ce solutie i se pare a fi cea mai buna in cazul sau, si nu ce solutie mi se pare mie a fi cea mai potrivita;

-cand cineva imi va oferi un sfat, ma voi intreba in ce masura este competenta acea persoana in domeniul respectiv, in ce masura rezultatele sale o fac potrivita sa dea sfaturi;

-ma voi intreba, de asemenea, daca persoana respectiva cunoaste suficient de bine datele problemei si valorile care sunt importante pentru mine, valorile pe care doresc sa le respect atunci cand incerc sa gasesc solutia unei probleme.

Si acum… trebuie sa-mi imbunatatesc felul in care refuz sfaturile oferite de altii, pntru ca deja am aflat, intr-un mod destul de neplacut, ca exista si oameni pentru care a da sfaturi este un lucru mult prea important pentru a renunta la asta…

Dar viata este atat de frumoasa tocmai pentru ca este o continua provocare, nu-i asa?

de Corina Marin

Mihaela Marinas

Mihaela Marinas scrie articole si lucreaza cu oamenii, atat individual cat si in grupuri, din dorinta de a-i insoti pe cei din jur in calatoria catre ceea ce sunt cu adevarat.

S-ar putea să-ți placă și...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *