Psihologie practica

Cele 7 etape ale doliului (doliu fizic, social, profesional)

Travaliul de doliu este posibil nu doar la nivelul pierderii unui apropiat, ci el este transpozabil atat in domeniul sentimental, cand intervine o ruptura, cat si in cel profesional, cand ajungem la finalul unui contract sau cand are loc o concediere.

Aceste 7 etape de doliu sunt liniare, chiar daca este posibil sa mai revenim la unele dintre ele, in scopul de a “intoarce pagina”.

Etapa 1 – Socul: Este o faza scurta. Anuntul unei rupturi conduce la o constatare, vestea lasand persoana fara nicio emotie aparenta. Termenul de sideratie este convenabil pentru a califica reactia persoanei fata de informatia transmisa. Exemple: “Te parasesc, s-a terminat.” sau “Sunteti concediat.”

Etapa 2 – Negarea: Este refuzul de a crede informatia. Deseori, sunt utilizate argumente si contestari. Respingerea informatiei lasa loc unei discutii interioare si/sau exterioare. Nu trebuie totusi sa credem ca, daca aceasta perioada este scurta, ea nu este importanta. Unele persoane se inchid in aceasta stare de negare, de refugiu (a tine camera disparutului intacta, a continua sa puna farfuria acestuia la masa etc). Exemplu “Nu este adevarat, este imposibil…”.

Etapa 3 – Furia si negocierea: Este vorba de o confruntare cu faptele, confruntare care conduce la o atitudine de revolta, intoarsa spre sine si spre ceilalti.

De asemenea, aceasta faza poate sa ia o turnura magico-religioasa. Persoana promite unei “entitati invizibile” sa nu mai faca cutare lucru, daca situatia originara ar putea reveni. Intensitatile pot fi variabile in functie de maturitatea afectiva a persoanei.

Persoana isi alimenteaza gandurile cu puternice contradictii. Aceasta poate sa intre in cel mai mare mutism. Pulsiuni de razbunare pot sa o indemne sa aiba comportamente pe care ea insasi nu le intelege. De fapt, persoana este confruntata cu imposibilitatea revenirii la situatia initiala.

Ea trebuie sa traiasca procesul de doliu si sa treaca prin numeroase emotii: reprosuri, remuscari, resentimente, dezgust, repulsie, seductie si agresiune. Exemplu: “Este din vina lor, nu au facut nimic prentru mine.”

Etapa 4 – Tristetea: Este o stare de disperare. Exemplu: “Nu-i corect, de ce mi-a facut asta, ce se va intampla cu mine?”.

Etapa 5 – Resemnarea: Este abandonul acestei lupte in cursul careia persoana incepe sa aiba sentimentul ca a incercat tot. Nu are nici o viziune a ceea ce poate face si actioneaza conform imprejurarilor. Aceasta resemnare poate, de altfel, sa se compuna din respingere. Exemplu: “Asta-i viata. Asa a vrut Dumnezeu.”

Etapa 6 – Acceptarea: In aceasta etapa, persoana accepta pierderea (fiintei iubite sau a locului de munca). Acceptand-o, ea este capabila sa puna deoparte momentele bune si rele. Aceasta incepe sa aiba mai multa incredere in sine, se simte mai bine si viitorul nu mai pare atat de sumbru ca inainte. Exemplu: “Ma mai gandesc cateodata, dar trec peste.”

Etapa 7 – Reconstruirea: Doar acceptarea nu este suficienta. Procesul de doliu implica si o reconstruire progresiva. Persoana in doliu trebuie sa inceapa la un moment dat un proces de reorganizare pentru a raspunde obligatiilor legate de  viata in societate.

A se reconstrui inseamna a se cunoaste mai bine, a-si descoperi resursele personale si constientizarea existentei proprii. Acest demers dezvolta increderea in sine. Sentimentul de vulnerabilitate da loc unei noi energii, iar credinciosului practicant ii da o mai mare incredere in Dumnezeu.

In concluzie, procesul de doliu este un proces de evolutie personala. Nu exista un singur mod de a trai doliul. Fiecare caz de doliu este particular in functie de legaturile care ne unesc cu persoana pierduta, de importanta lucrului pierdut sau in functie de personalitatea noastra si de istoria proprie. Unii specialisti considera ca nu devenim adulti decat dupa ce am pierdut pe cineva (ceva) drag.

Psiholog Vilia BAZAVAN

www.peopledevelop.ro

Mihaela Marinas

Mihaela Marinas scrie articole si lucreaza cu oamenii, atat individual cat si in grupuri, din dorinta de a-i insoti pe cei din jur in calatoria catre ceea ce sunt cu adevarat.

S-ar putea să-ți placă și...

6 comentarii

  1. Anisoara Mayer spune:

    Articolul e atat de pragmatic scris, cate emotii, cat dor, cata transformare sufleteasca incape in acest doliu. Pierzand un parinte, doamna autor, pierzi o parte vitala ce rezona cu tine. cei 7 pasi, sunt lumi in care cauti sa gasesti un raspuns. nimic nu mai poate fi cum a fost, chiar daca treptat traiesti mai departe. vocea celui plecat, bunatatea lui, dragostea lui le cauti in fiecare petala si frunza si vant. un articol lipsit total de emotie, probabil nu ati pierdut inca cu adevarat pe cineva drag. nu se compara un serviciu pierdut, o despartire de cine´va care inca e in viata cu plecarea tatalui sau a mamei. un articol scris din teorie, din ideile deja prezentate de alti autori.

    1. multumim pentru observatie, in mod evident aceasta a fost intentia autorului, de a prezenta teoretic etapele doliului. Va putem gazdui pe site-ul nostru un articol in care sa descrieti experienta dumneavoastra despre doliu, in cazul in care doriti sa impartasiti acest lucru pentru a-i ajuta pe cei care trec printr-o astfel de experienta.

    2. Cristina spune:

      Stimată doamnă, mie mi-au fost de mare folos aceste informații, într-un moment în care aveam impresia că îmi pierd mințile. Cu ajutorul lor am înțeles că doliul e un proces ce se trăiește personalizat dar, mai mult decât atât, am înțeles că sunt o persoană NORMALĂ! Psihologii nu pot cuprinde, în articolele lor, toată varietatea de sentimente trăite de fiecare om atunci când pierde pe cineva drag. Ei doar informează, urmând ca fiecare să se regăsească, într-o formă sau alta, mai mult sau mai puțin, în tumultul de transformări ce au loc în fiecare etapă. Eu consider că este extrem de important, uneori chiar vital, ca aceste informații să circule și să ajungă la cât mai mulți oameni care trec prin momente crunte.

      1. Multumim, Cristina! Ma bucur ca ai gasit sprijin pe pagina noastra. Toate cele bune.

  2. Felicia spune:

    Doliu … in termeni foarte generali! Nu zic pragmatici … Eu cred ca trebuie sa se faca o ..deosebire intre “doliul” dupa un serviciu de la care cineva e concediat si doliul dupa o persoana draga . Sfaturile respective, evident, ating sfera doliului de suprafata: serviciu, o ruptura de o anume persoana . Dar – moartea cuiva drag … ca si sentimente, sa afla dincolo de aceste indolieri peste care o persoana poate trece zicandu-si : si maine e o zi. Acestea sunt indolieri… de moment. Doliul permanent, acela cu care te confrunti si constientizezi ca , pt persoana draga plecata, maine nu va mai fi nici o zi… nu se trateaza in … acesti pragmatici pasi . Am incercat ! Nu s-a putut ! Deci vorbesc din proprie experienta si nu o general valabila experienta. Este asa : perioada de refacere nu exista. Exista doar perioada de acceptare . Eu merg mai departe , fara tine , pentru ca tu nu mai esti. Si va trebui sa traiesc cu asta in continuare. Maine nu va mai exista pt noi.. Trist, va exista fara tine . Doar asa. Iar pragmatismul … are locul sau doar in paginile de afaceri.

    1. Multumesc, Felicia, pentru perspectiva ta autentica pe care o impartasesti aici. Sunt complet de acord cu tine. Cu drag, Mihaela

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *