Sa ne intelegem totusi fricile
Anxietatea este o emotie fireasca. Toti avem momente cand suntem mai mult sau mai putin anxiosi in fata unor situatii care presupun un anumit risc – de exemplu: cand trebuie sa tinem un discurs in fata unui auditoriu, cand sustinem un test, un examen.
Si pentru a ocoli aceasta stare neplacuta, ne-am adaptat, fiecare in felul sau, astfel incat sa evitam riscurile la care ne-am putea expune – cei mai anxiosi se vor pregati temeinic pentru discursuri publice, pentru examene etc, prevenind, astfel, riscul de a pierde controlul.
Iar cei al caror nivel de anxietate este destul de ridicat, vor incerca sa evite situatiile de genul celor mentionate, pentru a nu se face de ras, considerand situatiile respective mult prea grele.
Frica este o stare afectiva negativa, care apare in situatia in care intrezarim un pericol iminent. Corpul ne da semnale sub forma de reactii psihofiziologice care pregatesc organismul pentru reactia de fuga, de lupta sau il paralizeaza – “stana de piatra”.
Frica normala este o reactie emotionala cu caracter adaptativ – de exemplu, in cazul unei amenintari, ne mobilizeaza sa luam anumite masuri pentru a iesi dintr-o anumita situatie sau poate chiar pentru a ne salva viata.
Avem nevoie de ajutor?
Cine ne poate ajuta – familia, prietenii, un terapeut, medicamentele, tehnici si metode complementare de vindecare, calea spirituala ?
I. Familia, prietenii
Atunci cand suntem „under pressure”, putem sa simtim cum nivelul de anxietate si de teama creste. Dar, de obicei, ne „imprietenim” cu aceste stari si chiar „convietuim” cu ele, pentru ca stim cum apar si stim ca starea de anxietate va ajunge, la un moment dat, la final.
De exemplu, multi dintre noi ne suntem usor anxiosi inainte de a da examenul auto, dar putem sa facem fata acestei anxietati pentru ca stim ca va disparea imediat ce examenul se va sfarsi.
Oricum, sunt persoane care au aceste stari in cea mai mare parte a timpului, fara sa stie ce le genereaza, si, in consecinta, fara sa stie cand vor iesi din stare. In situatii de acest gen, este mult mai dificil sa faci fata si de obicei e nevoie de ajutorul altei persoane.
Totusi, unele persoane care traiesc acest gen de anxietate nu apeleaza la niciun fel de ajutor extern, temandu-se sa nu fie considerate „ciudate” sau „nebune”. Dar: este mult mai bine sa ceri ajutor, decat sa suferi in liniste…
Cei cu anxietate si cu fobii, de cele mai multe ori, nu indraznesc sa vorbeasca cu familia sau cu prietenii apropiati despre aceste stari, desi acestia isi dau seama ca ceva e in neregula cu cei afectati: cel care trece prin starile generate de anxietate sau de fobii arata de obicei mai palid, este mai tensionat si e speriat chiar si de cele mai mici si obisnuite sunete pe care le aude – sonerie, telefon, au tendinta sa fie irascibili si certareti cu cei apropiati; desi prietenii si familia pot intelege stresul cauzat de anxietate, totusi, de cele mai multe ori, le este dificil sa faca fata situatiilor de acest gen, cu atat mai mult cu cat fricile celui afectat li se par nesemnificative si fara motiv.
II. Cum ma poate ajuta un terapeut? Ce metode terapeutice de tratare a anxietatii ma pot ajuta?
Acest subiect il voi trata pe larg in urmatorul articol pe tema anxietatii.
III. Ce pot face medicamentele pentru mine?
Medicamentele pot fi utile in tratarea anxietatii si sunt adesea folosite in combinatie cu psihoterapia. Uneori antidepresivele si anxioliticele sunt folosite pentru a ameliora simptome severe astfel incat celelalte forme de terapie sa poata continua. Medicamentele sunt eficiente pentru multe persoane si pot sa constituie o optiune pe termen scurt sau pe termen lung, in functie de persoana.
Cele mai comune tranchilizante sunt cele pe baza de valium, benzodiazepinele – sunt eficiente in combaterea anxietatii, dar se stie deja ca pot crea dependenta dupa numai 3-4 saptamani de utilizare, iar atunci cand cei care le utilzeaza incearca sa renunte la ele, pot experimenta simptome neplacute. Medicamentele ar trebui folosite doar pentru perioade scurte, cel mai indicat pe parcursul unei crize.
Si unele antidepresive sunt recomandate in tratarea anxietatii, dar pot avea efecte secundare, in functie de tipul de anxietate si ar putea genera stari de greata, somnolenta, uscaciune a gurii si constipatie. Deci e important ca atunci cand sunt recomandate, sa fie schimbat si modul de alimentatie.
IV. Ma pot ajuta tehnicile si metodele complementare de vindecare?
Yoga, acupunctura, masajul terapeutic si biofeedback-ul (controlul modului in care corpul reactioneaza la stres in scopul reducerii efectelor generate de stres) sunt cateva dintre tehnicile/metodele complemtenare care pot ameliora sau chiar vindeca simptomele generate de anxietate si de fobii.
V. Calea spirituala – daca ar trebui sa incep, de fapt, de aici?
Spiritualitate, transpersonal si sanatate mentala
Orice persoana are propria credinta filosofica si religioasa, dar are si propriul „doctor launtric”. Si totusi…
„Spiritualitatea nu este religie. Religia este o dogma, un set de credinte despre spiritualitate si un set de practici care insotesc aceste credinte. Sunt multe religii care insa se exclud reciproc, adica fiecare religie afirma ca ar cunoaste „Calea”. Spiritualul ilustreaza cea mai profunda senzatie de a apartine si de a participa… este acel taram al experientei umane la care religia incearca sa ne conecteze prin dogma si ritualuri. Uneori reuseste, alteori esueaza. Religia este o punte catre spiritual – dar spiritualul se afla dincolo de religie.”
Joan Borysenko – „Vina ne invata, iubirea ne vindeca”
Spiritualitatea implica o dimensiune a experientei umane care, in ultima vreme, capata o importanta tot mai mare, poate si datorita potentialelor beneficii pentru sanatatea mentala.
Pentru a experimenta dimensiunea spirituala, nu este necesar sa apartii unei anumite religii sau sa te angajezi in anumite ritualuri.
Suntem in cautarea laturii noastre spirituale de cand ne stim – unii dintre noi experimenteaza sensul si scopul vietii in acelasi timp cu sensul unei apartenente speciale, al unei acceptari, integrari.
Dimensiunea spirituala incearca sa te puna in armonie cu universul, te determina sa iti pui intrebari in legatura cu viata insasi si apare de cele mai multe ori in perioadele de stres emotional, de boala fizica sau mentala, apare atunci cand pierzi pe cineva drag…
Nu are nicio legatura cu statutul social, cu studiile universitare, cu castigul financiar, cu zona de confort pe care ne-am creat-o sub influentele mediului din care provenim. In schimb are legatura cu reechilibrarea emotiilor, pentru a ne ajuta sa recunoastem si sa ne acceptam, pentru a intelege istoria conflictului nostru interior, istoria singuratatii, confuziei, urii si separarii noastre de noi insine si de… Divinitate.
O calatorie spirituala este ca o calatorie inapoi, in timp.
Tot in sensul celor de pana acum, poti incepe calatoria inapoi in timp cu cateva raspunsuri la cateva intrebari:
„Cine esti?”
„Cine credeai ca esti?”
„De ce ai crezut ca esti altcineva?”
„Daca iti doresti sa intalnesti pe cineva care sa repare situatiile neplacute din viata ta, care sa iti aduca bucurie in ciuda a tot ceea ce spune sau ce crede restul lumii, uita-te in oglinda si rosteste acest cuvant magic: «Buna!»”
Richard Bach
Intrucat la baza deciziilor noastre stau doar doua emotii posibile – iubirea si frica – acestea genereaza anumite trairi, incepand cu bucuria, iertarea, optimismul, veselia etc. Sau, la polul celalalt, sentimente de vina, culpabilizare, teama, angoasa, anxietate, credinte false, frustrari, etc.
E bine sa cunoastem de unde „ne vin” acestea, sa facem aceasta calatorie inapoi in timp, un exercitiu de sinceritate cu noi insine, care ne va ajuta sa dobandim acele „spiritual skills”, care se refera, printre altele, si la:
– auto-reflexie
– concentrare in „aici si acum”
– empatizarea reala cu ceilalti
– imbunatarirea discernamantului – de exemplu, cand sa stii ca e momentul sa vorbesti sau sa actionezi si cand sa stii sa taci
– a invata sa daruiesti fara a astepta nimic in schimb
– a invata sa iubesti neconditionat
– a face diferenta intre sentimente reale, esentiale pentru viata si atasamente
“In prezent, apare o viziune mai cuprinzatoare asupra naturii umane. Aceasta recunoaste unicitatea noastra personala precum si o dimensiune transpersonala, ceva care se afla dincolo de eurile noastre individuale si totusi parte din noi insine. Bazata pe observatii si practici din multe culturi, perspectiva transpersonala este informata de catre psihologia moderna, culturile si stiintele umane, precum si de catre disciplinele spirituale contemporane si de traditiile intelepciunii.”
Citat preluat de pe website-ul ATP: http://www.atpweb.org/ (Association for Transpersonal Psychology)
O persoana care se leaga de valorile transpersonale are un anumit stil de viata, cauta iluminare interioara dintr-o multime de surse; alege lucrurile a caror valoare este dincolo de satisfacerea nevoilor; se deschide vietii mai curand decat incearca sa controleze ceea ce i se intampla in viata; cauta si se deschide la o mai mare intelepciune si semnificatie decat poate crea ea insasi; are cuvintele in acord cu faptele; are o experienta mai inalta a sensului si incearca sa aduca aceste lucruri in lume pentru ceilalti precum si pentru sine; nu cauta doar experiente extraordinare ci cauta sensul tuturor experientelor.
Un principiu important al abordarii spirituale in tratarea problemelor mentale si sufletesti este „reciprocitatea” – ceea ce inseamna ca si cel care da, si cel care primeste, beneficiaza din aceasta interactiune.
Aceasta reciprocitate apare – sau ar trebui sa apara – si pe parcursul demersului terapeutic, in cura psihanalitica, in consiliere – sunt pacienti de la care un psiholog, un psihanalist, un consilier, un terapeut, invata el insusi, in acelasi timp cu pacientii sai.
Cei care ofera suport in vindecare dar nu sunt neaparat terapeuti – pot fi prieteni, parinti, colegi, bunici etc. – isi dezvolta aceste „spiritual skills” in mod natural, ca rezultat al devotamentului fata de cel pe care il ajuta, iar cel care beneficiaza de ajutor, in schimb, poate deveni el capabil sa ii ajute pe altii cu probleme asemanatoare.
Din acest punct de vedere, discutia ar putea fi mai ampla, acest concept de sanatate mentala trebuind sa includa si vindecarea sufleteasca, in acest sens cooperarea reala intre psiholog, psihanalist si psihiatru fiind nu numai necesara, dar si obligatorie – intrucat, atunci cand un psihiatru face o evaluare a istoricului medical al unui pacient si pune un diagnostic, ar trebui sa aibe totodata in vedere si evaluarea spirituala a acelei persoane si sa poata distinge intre o criza spirituala si o boala mentala, sa aiba finetea si subtilitatea de a explora ariile in care se suprapun si diferentele dintre cele doua aspecte.
de Mona Georgescu, psiholog
