Daca te-ai intrebat vreodata de ce, mai ales in societatea contemporana, putini oameni invata cu adevarat sa aiba incredere sa traiasca in Acum, acest lucru se intampla pentru ca egoul lor nu le permite.
In valtoarea sentimentelor abisale, evadeaza in povesti.
Valoarea de supravietuire pe care o avea starea de a fi realmente prezent pentru stramosii nostri primitivi care erau constant vigilenti in salbaticia naturii nu mai e valabila azi pentru marea majoritate a oamenilor.
Pentru noi, supravietuirea inseamna sa fugim de orice sentiment amenintator, in vreme ce ne bazam mereu pe intelect pentru a ne organiza viitorul.
Desigur, asa cum am vazut, asta ne determinasa traim intr-o lume a gandirii si a emotiei. De aceea, oamenii moderni sunt in realitate mai stresati si mai nefericiti decat oamenii din culturi mai simple, care traiesc mult mai aproape de natura.
In societatea noastra moderna punem accent pe iubire si bucurie si valorizam suprem rationalitatea si rezonabilitatea. Dar, in balanta naturala a opuselor, cu cat slavim mai mult sentimentele luminoase si nevoia de ordine, cu atat mai mult devenim fascinati de cele intunecate si de dezordine.
De aceea, probabil, Hollywoodul a facut o avere cu filmul noir, cu genul horror si cu violenta haotica. Se pare ca insusi accentul pus pe iubire si fericire da nastere la setea de oribil si macabru. Dar, in vreme ce milioane de oameni privesc aceste filme inspaimantatoare, incitati indirect de falsul intuneric, putini indivizi pot in realitate infrunta sentimentele intunecate reale atunci cand apar, asa cum inevitabil o vor face.
Sentimentele intunecate nu sunt rele sau gresite-de fapt, sunt in intregime firesti. Chiar cred ca nu sunt doar inevitabile, ci ca infruntarea lor constienta este indispensabila pentru a deveni o persoana completa. Nu poate exista extaz transcendent fara nenorocire abisala. Desi aceste sentimente vin si pleaca firesc, precum vremea, sunt momente cand esti mult mai inclinat sa ai experienta partii intunecate a naturii tale simtitoare.
In general, acest lucru se intampla cand egoul tau se simte profund amenintat, ca in vremuri de boala, divort, pierderea celor iubiti, necaz financiar, pierderea serviciului sau oricand treci peste stres excesiv. Tot astfel, contrastele puternice sau marile schimbari (cum ar fi mutarea intr-o noua casa, inceperea unei slujbe noi, schimbarea carierei sau pensionarea) destabilizeaza egoul si au capacitatea de a provoca cele mai intunecate sentimente.
La fel cum, atunci cand esti odihnit si calm, este probabil ca te vei trezi simtind spontan bucurie sau recunostinta, tot astfel, cand esti epuizat, cand nu dormi suficient noaptea sau esti suprasolicitat emotional, sentimentele intunecate tind sa iasa la suprafata.
Sentimentele abisale pot fi mai pronuntate si in momente ce pot fi asemanate urgentelor sau trezirilor spirituale. Si visele sunt un mijloc frecvent de a dezvalui sentimentele intunecate. Este ca si cum psihicul stie cand esti in dezechilibru, traind prea sigur de tine, imaginandu-ti inconstient ca ai control asupra vietii tale.
Apoi apare un vis sau un cosmar profund tulburator, care sa iti arate ca esti de fapt doar un copil, stand in fata unor forte cu mult mai mari decat te va lasa vreodata sa realizezi egoul tau.
Cu toate acestea, daca poti primi in constiinta sentimentele intunecate, acestea au cel mai mare potential sa se transforme si chiar sa iti amplifice capacitatea de a iubi si de a fi fericit. Dar sentimentele intunecate sunt atat de amenintatoare, incat egoul tau intervine aproape instantaneu pentru a se apara de ele. Face asta determinandu-te sa te identifici cu aceste sentimente suparatoare: ele devin sentimentele tale si atunci ceva este in neregula, adesea foarte in neregula, cu tine.
Intr-o clipita, egoul te-a indepartat de constiinta si de imediatul a ceea ce traiesti de fapt, ducandu-te spre starea grandomana sau depresiva de a fi special si spre toate emotiile care insotesc aceste tipare de autoidentificare. Devii captiv intr-un ciclu distructiv de gandire negativa, care creeaza furie, vina, culpabilizare, neajutorare si alte emotii negative. In acest fel, emotiile sunt adesea mecanisme de aparare impotriva sentimentelor mai intunecate.
Ceea ce numesc sentiment este un mod de constiinta, cu totul diferit de gandire, prin care ai experienta sinelui tau intr-un mod imediat, incorporat.
Modul de constiinta al simtirii este extrem de inteligent, desi este un tip de inteligenta foarte diferit de gandire. Este o cunoastere corporala, care iti spune daca esti intr-o stare de flux sau de rezistenta, in armonie sau in conflict. Prin empatie poti uneori intui sentimentele si emotiile altor oameni si poti simti daca ele sunt sau nu autentice. Cateodata sentimentele iti vorbesc prin ceea ce se numesc “presimtiri”, care te fac sa te simti daca esti sau nu in siguranta in mediul tau sau daca ceva este sau nu este bine pentru tine. Nu ai niciun motiv logic sau o baza rationala pentru ceea ce stii-doar simti ca asa este. In felul acesta, anumite aspecte ale sentimentului se inrudesc cu situatia.
Sentimentul nu este niciodata abstract, ceea ce inseamna ca ce stii prin sentiment, stii direct si imediat. Se poate sa nu intelegi intotdeauna ce simti, dar stii ca simti ceva. Pentru a fi in contact deplin cu natura ta simtitoare, este nevoie sa fii prezent, deoarece singura informatie pe care o obtii vreodata prin sentimente este legata de acum. Experienta acestei cunoasteri poate fi la fel de comuna ca senzatia de foame sau recunoasterea faptului ca esti suparat. Dar chiar si realizarea starilor sublime de unitate si transcendenta este traita in primul rand ca o stare simtita a fiintei.
Cand nu este invaluit in emotii, sentimentul este fluid si mereu schimbator. Clipa de clipa curge prin tine, aducand o noua informatie despre tine insuti si despre legatura ta cu mediul inconjurator mai vast. La anumiti oameni natura simtitoare poate fi foarte inalt dezvoltata, dar la altii mai putin. Diferenta esentiala intre a avea sau nu o natura simtitoare inalt dezvoltata este de fapt o chestiune de prezenta: cu cat esti mai prezent, cu atat mai precisa si completa este experienta simtita pe care o ai despre tine insuti si despre lume.
Prin sentimente apreciezi frumusetea si esti miscat de marile idei. Chiar simbolurile nu prind viata pana cand nu le simti propriu-zis. Intelegerea pur intelectuala este sterila, este ca si cum te-ai uita la un strugure in loc sa il gusti. Prin sentimente esti atins de muzica si de arta. Si doar prin sentimente au vreo realitate tangibila deliciile iubirii, tandretea compasiunii sau mizeria suferintei.
Capacitatea ta de a avea sentimente acopera un spectru larg si continuu, de la simpla stare de bine la un disconfort vag, de la bucurie la spaima si de la inaltimile extatice la adancurile cele mai abisale. Aceste sentimente nu te mint si nu te dezinformeaza niciodata, desi nu este mereu posibil sa le numesti cu usurinta sau sa descrii exact ceea ce simti sau ce informatie primesti de la ele. Emotiile, pe de alta parte, sunt usor de numit si stii exact cum se simt ele.
Nu este nimic de nepatruns in gelozie sau ingrijorare.
Dar in privinta multor sentimente nu este la fel de simplu sa recunosti ceea ce simti de fapt. Pentru a face asta, trebuie sa inveti sa fii rabdator si stabil in constiinta concentrata-cuprinzatoare. Este important sa nu incerci sa iti etichetezi sentimentele sau sa le definesti prea repede. Apoi, cu exercitiu, chiar si sentimentele inexplicabile iti pot deschide perspective noi, purtandu-te dincolo de identitatea ta egotica, in noi adancimi ale fiintei.
Diferenta fundamentala intre sentimente si emotii este, din nou, aceea ca sentimentul apare spontan, fara gandire, in timp ce emotiile sunt sentimente foarte specifice, care sunt mereu legate de gandire. Adesea, se poate sa nu fii constient de gandul din substrat care creeaza emotia, daca nu faci legatura dintre ele printr-un proces de autodescoperire sau o forma de lucru interior.
Prin observatie atenta vei putea sa separi sentimentele esentiale de emotii. Toate sentimentele vin si pleaca in flux continuu, pentru ca suntem fiinte vii, prinse si intrepatrunse intr-o retea vasta si misterioasa a vietii si a constiintei. Actionam asupra acestei retele la modul in care suntem prezenti-prin calitatea atentiei noastre-iar aceasta reteta actioneaza asupra noastra. Sentimentul este un mod de a recunoaste aceasta interactiune, prin el luam contact si schimbam informatie cu mediul inconjurator intr-un fel imediat si nerational.
Emotiile pot de asemenea sa vina si sa plece, dar nu pentru ca iei contact si raspunzi la o realitate mai larga. Ele apar specific in functie de ceea ce gandeste sau iti spune mintea ta constienta. Ai un gand care te face gelos, dar apoi gelozia se transforma repede in furie, furia se transforma in frica, frica se transforma in durere, durerea se transforma in disperare, care se transforma apoi in furie din nou. Aceasta se intampla deoarece fiecare emotie declanseaza un nou gand, care la randul sau declanseaza o alta emotie. Mergi intr-una in cerc, precum un caine care isi urmareste coada, iar tiparul de baza al suferintei si contractarii continua pana cand gandirea se opreste.
Cel mai adesea, cursul gandirii este intrerupt doar pentru ca esti distras sau incepi sa te implici in a face altceva. Poate ca trebuie sa te concentrezi asupra muncii tale, intri pe internet sau aprinzi televizorul. Cand esti ocupat astfel, este ca si cum apesi butonul pauza: iar emotiile cedeaza repede. Dar, indata ce momentul de distragere se incheie, daca aceeasi gandire se reporneste, atunci aceleasi emotii ies la suprafata.
extras din “Vindecarea incepe in interior: transforma-ti viata prin puterea prezentei”, Richard Moss