aici si acum
Psihologie practica

AICI si ACUM

aici si acum
aici si acum

Paradisul este aici, acum. Motivul pentru care nu esti de acord cu asta poate fi pentru ca nu esti cu adevarat AICI si nici ACUM.

Multe religii ne invata ca dupa ce vom muri vom avea posibilitatea sa ajungem intr-un loc al fericirii si bucuriei numit Paradis, asta doar daca am fost suficient de buni in viata actuala. Dar daca raiul acesta il putem atinge acum, fiind inca in viata? Cum il gasim, unde se afla?

In viata noastra rareori avem experiente inaltatoare. Traim intr-o societate plina de stres, anxietate si nefericire. Daca am putea sa ne ridicam nivelul de constiinta doar putin, am experimenta o cu totul altfel de viata, mai “usoara”, mai “cereasca” si cu mai multe impliniri.

Mai mult, daca vom continua sa ne ridicam nivelul si mai mult, am avea astfel parte de trairi cu adevarat inalte aici, pe Pamant.

Credinta ca acest Paradis este altundeva, si nu aici, este principalul motiv pentru care nu-l putem experimenta chiar acum.

Cautand ceva mai bun in alta parte inseamna ca nu “prindem” intregul potential al vietii, asa cum este ea. In loc de asta, punem la lucru mintea care cauta, analizeaza, compara si evalueaza.

Mintea adora astfel de “preocupari”, pentru ca se simte importanta. Trebuie sa nu uitam ca mintea este doar un instrument pe careil folosim. Noi nu suntem mintea.

Mentalul, prin actiunile sale de filtrare, ne indeparteaza de experienta totala, directa, nemijlocita cu viata. Mentalul interpreteaza experienta prin comparatie cu altele similare stocatein memorie.

Dar aceasta interpretare nu este deloc acelasi lucru cu experienta adevarata. Este doar o oglindire. Se poate spune ca este un miraj, o amagire. Ca si cum incercam sa descriem cum este gustul dulce, fara insa a-l experimenta cu adevarat vreodata.

Activitatea neintrerupta a mintii este un rezultat al evitarii celor mai profunde trairi si experiente de viata. Traim intr-o societate care incurajeaza suprimarea emotiilor si deconectarea noastra de la firescul vietii. In compensatie, mentalul este tot timpul “in priza”. Se pare ca este o nevoie disperata de echilibru intre minte si inima (sentimente).

Cu cat traim mai mult pe seama mintii, cu atât mai mult ne departam de adevarata si fireasca experienta a vietii. Pierdem legatura cu realitatea.

Traimin adevarate lumi mentale create siintretinute de prejudecati acceptate. Restul experientelor, mai ales cele firesti, naturale, nu-si gasesc un rost in “lumea” noastra, si dau nastere la gânduri care sunt bazate pe interpretari, prejudecati, si alte scenarii iluzorii.

Lumea actuala este o iluzie. Credem ca traim, dar, de fapt, nu o facem aproape deloc. Ca si cum am fi deja morti.

Ne cheltuim uriase energii si foarte mult timp (aproape tot) intr-o mare de emotii generate de minte, consumate in drame nascute din ganduri care nu reflecta realitatea, si nici experienta propriu-zisa.

Toate acestea formeaza o perdea de fum care acopera adevaratele experiente de viata. Cu cat aceasta perdea de fum este mai deasa, cu atat suntem mai rupti de frumusetea si minunea continua la care am putea avea acces fiecare dintre noi in orice moment.

Paradisul este aici si acum. Noi insa nu suntem, nici aici si nici acum. Ratam experienta a ceea ce se intimpla in mod real aici si acum, pentru ca asteptam altceva. Mereu altceva. Atitudinea noastra de a respinge realul ne indeparteaza automat de viata.

Respingem adevarata experienta declarand-o invalida, imposibila, ignorand-o. Ne facem ca nu exista, pentru a avea un motiv de a cauta mereu altceva. Si nu gasim decat mereu aceeasi suferinta, angoasa, lipsa de real. Respingerea vietii creeaza durere. Aceasta este cauza reala a suferintei.

Experienta totala a momentului prezent poate fi traita doar de cel care traieste viu acest moment prezent. A fi total prezent inseamna a fi complet constient si detasat de toate gindurile care iau nastere in mintea noastra chiar in acest moment, de toate emotiile si senzatiile corpului nostru. In fiecare moment.

Dar cati dintre noi putem spune sincer ca facem asta? Adevarul este ca preferam sa cheltuim timp si energie pentru a ne rupe de sentimentele noastre si a evita sa plonjam in adancul experientei care ne este la indemana chiar in acest moment.

Ne focalizam atentia mereu pe chestiunile exterioare noua. Preferam sa ne gandim la “problemele” noastre si la rezolvarile necesare (care nici macar nu se desfasoara in acest moment – ca proces, ele fiind mai degraba o asteptare, o proiectie in viitor, uitand de prezent).

Ne mentinem extrem de ocupati asa incat sa avem un motiv pentru a ignora ceea ce se petrece cu adevarat in noi. Majoritatea dintre noi ne sedam corpul si-l secam de energie prin toate mijloacele posibile: risipa de ganduri, de argumentatie inutila, de gesturi si de sex haotic.

Cu cat mai multa risipa, cu atat mai bine. Ne simtim mai epuizati si avem un motiv pentru a ignora adevarul (doar trebuie sa ne odihnim, nu?). Ne batem joc de resursele corpului nostru printr-o alimentatie uluitor de falsa. Grasimi, zahar, cafea, alcool, tutun… care nu fac decat sa biciuiasca senzorial corpul pentru a-l secatui de energie.

Evitam sistematic sa fim cu noi insine, pierzandu-ne timpul in discutii (majoritatea inutile) despre chestiuni care nu au nimic de-a face cu adevarata experienta din acest moment.

Ne servesc doar ca motiv de distractie, de distragere a atentiei de la o relatie adevarata cu noi insine si cu ceilalti.

Ce se ascunde in spatele freneticei noastre cautari a mereu altceva?

Mereu fugim de ceea ce se afla cu adevarat in noi. Ne este teama de ceea ce s-ar intampla daca am dezvalui cele mai intime sentimente ale noastre. Furia din noi ar iesi la suprafata si am fi vazuti ca un pericol. Fricile noastre ne-ar transforma in fiinte slabe, patetice.

Ne temem sa nu devenim vulnerabili daca ne expunem goliciunea sufletului, singuratatea si confuzia in care ne aflam. Nu stim nici cine suntem, nici incotro mergem. Credem ca mintea ganditoare este salvatorul nostru, dar am descoperit ca a devenit o cusca ce ne tine prizonieri.

Toate fricile noastre, pana la proba experientei, nu sunt decat imaginatie. Atat de puternica este aceasta iluzie, incat in fiecare zi intalnesc oameni care folosesc astfel de proiectii mentale pentru a se convinge singuri sa ramana in suferinta, si sperand ca mintea ii va putea salva.

Mai degraba continua sa-si indure singuri supliciul auto-impus, decat sa priveasca adevarul in fata.

Cu toate astea, putem face din aceasta suferinta un motiv in plus pentru a ne indrepta spre adevar, pentru a cunoaste adevaratul “eu” care este in fiecare dintre noi.

Libertatea se afla exact in directia opusa celei oferite de frica. Iesirea din starea de contractie in care ne aflam se face prin acceptarea, validarea si deschiderea sincera catre fiecare experienta, asa cum este ea. Pe masura ce incepem sa permitem adevaratelor noastre sentimente sa iasa la suprafata, invatam sa le privim exact asa cum sunt, fara prejudecati, fara imaginari inutile. Invatam sa simtim adevarul.

Una dintre ideile cel mai bine “vandute” in societatea noastra este aceea de a astepta mai-binele. Toata lumea pare sa fie atat de incantata de aceasta idee, incat parca suntem cu totii intr-o transa, una de consens. In aceasta transa auto-impusa si de care nu suntem constienti ne petrecem intreaga viata. In timp ce adevaratele ocazii ale vietii, moment de moment, trec pe langa noi, pentru ca suntem ca si adormiti.

Intrebarea este: cum incepem sa ne eliberam din cusca noastra de suferinta? Mai intai trebuie sa recunoastem ca suntem in cusca, sa o constientizam.

Pentru multi dintre noi, suferinta a devenit o parte din cotidian, din asa-zisul “normal” al vietii pe care nu-l punem la indoiala, nu-l suspectam niciodata. Constientizand situatia reala in care ne aflam, putem sa gasim o cale de iesire.

Apoi, trebuie sa ne oprim. STOP. Sa nu mai fugim de responsabilitati, sa nu mai alergam dupa “solutii” miraculoase la problemele noastre, sa nu mai cautam nici o alta cale de iesire din cercul vicios in care ne invartim, si sa alegem singura cale adevarata si rapida – momentul prezent. Chiar acum. Opreste-te, si fii. Respira adanc, incepe sa simti ca esti mult mai mult decat ti-ai putea imagina vreodata ca poti fi, chiar in acest moment. Da, chiar acum, cand citesti aceste randuri. Fii asa cum esti.

Si cand gasesti aceasta stare, acest sentiment, observi ca lucrurile incep sa se miste, incep sa se aranjeze de la sine, asa incat vei constata ca apar diverse “coincidente” surprinzatoare, chiar in cele mai neinsemnate (aparent) situatii. Vei afla ca viata iti vine in intampinare, pentru ca tu ai facut primul pas.

Perseverenta in astfel de momente se dovedeste valoroasa. Starile autentice extatice apar atunci cand suntem perfect constienti si mereu prezenti in momentul “acum”. O astfel de atitudine de “a fi” ne permite accesul la inalte stari de constiinta, complet nebanuite inainte.

A incerca sa descrii astfel de stari, folosind logica, procesele si definitiile mentale, este similar cu descrierea intregului ocean in cele mai mici amanunte, cu fiecare picatura a sa, la locul ei, fara a scapa din vedere imaginea de ansamblu. Mentalul nu poate face fata la o astfel de sarcina.

Atitudinea noastra fata de viata determina modul in care o experimentam. Majoritatea trecem prin viata precum gasca prin apa.

Refuzand apriori situatiile care nu ne convin, plecam de la premiza ca viata ar trebui sa fie altfel, ca aceasta viata nu este asa cum ar trebui. Sa va spun o stire de ultima ora, mereu valabila: viata este exact asa cum ar trebui sa fie. Noi trebuie sa ne schimbam astfel incat sa constientizam acest lucru.

O atitudine de multumire, de liniste interioara, ne permite sa “simtim” viata altfel decat pana acum. Fiind mai atenti la interiorul noastru, descoperim o vastitate nebanuita, vie.

Haideti sa nu ne mai concentram pe critica si resentimente, pentru ca altfel atentia noastra e ocupata cu ceea ce respingem si vom atrage inspre noi exact ceea ce nu dorim.

Multumirea, pacea si relaxarea ne indreapta atentia spre acea parte din viata care ne umple de bucurie, de fericire, astfel creand conditiile sigure pentru ca experientele noastre sa fie pozitive. Cand ne focalizam in momentul prezent, descoperim o noua lume.

O lume vie, care fusese acoperita de perdeaua de fum intretinuta de gandurile si prejudecatile noastre. Asa ca opreste-te acum. Renunta la toate “problemele” tale, si descopera plenitudinea vietii.

Descopera ca viata e frumoasa, ca ai multe motive sa fii multumit, ca freamatul momentului te poarta pe culmi necunoscute, ca binele incepe sa ia locul raului.

Vei incepe sa realizezi ca totul este asa cum ar trebui sa fie: perfect. Vei afla ca fiecare moment prezent ofera ocazii valoroase si minunate pentru experimentare, pentru a afla, in sfârsit, cine esti si unde mergi.

Vei fi uimit ca adevarata ta stare normala este una plina de iubire, de armonie, de viata. Chiar si cei din jurul tau vor observa ca se simt mai bine cand esti in preajma.

Viata noastra poate fi plina, vibranta, armonioasa, frumoasa. Viata noastra este aici si acum.

de Marian Apostol, Active Information Media
(dupa un eseu de Nicholas de Castella)

Mihaela Marinas

Mihaela Marinas scrie articole si lucreaza cu oamenii, atat individual cat si in grupuri, din dorinta de a-i insoti pe cei din jur in calatoria catre ceea ce sunt cu adevarat.

S-ar putea să-ți placă și...

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *