agresivitatea copiilor o problema a parintilorCopiii de acum nu sunt ca si copiii de altadata si parintii de acum nu se aseamana cu parintii vremurilor trecute, pentru ca insusi vremurile sunt foarte diferite.
De aceea problemele care apar in educatia copiilor nostri trebuie privite dintr-o pespectiva noua, si rezolvate tot la fel, de aceasta maniera.
Dintre multele probleme care framanta parintii in ziua de azi si care sunt gresit intelese si tratate este agresivitatea copiilor.
Incep cu definirea agresivitatii pentru ca sa se inteleaga ca ea nu este altceva decat o componenta normala a personalitatii noastre, o forma de manifestare a dorintelor si nemultumirilor noastre. Uneori lipsa agresivitatii (si aici nu este vorba de agresivitatea extrema) poate duce la frustrari, la non afirmare de sine si uneori chiar la depresii (Hetel,2009).
Agresivitatea la copii poate avea urmatoarele cauze:
- factorii fizici ( foamea, oboseala, stare de boala)
- nemultumirile de orice fel
- dorinta de a atrage atentia sau de a demonstra superioritatea
- dorinta de autoprotejare izvorata din sentimentul de nesiguranta (principiul: cel care actioneaza primul este mai puternic)
- dorinta de a se face inteles, atunci cand lipsesc deprinderile de comunicare verbala
- testarea limitelor parintilor
- abuzurile psihice sau fizice asupra copilului
- abuzurile de substante ( alcool, droguri,etc)
- factori de stres socioeconomici
- factorii genetici care tin de temperamentul copilului
- imitarea comportamentului altor persoane care servesc drept modele pentru copil (parinti,prieteni, personaje din desene animate sau din filme)
Agresivitatea la copii devine o problema si pentru cei din jurul lor, atunci cand devine distructiva atat pentru lucrurile si oamenii care il inconjoara, cat si pentru copil.
Imposibilitatea controlarii impulsului de manie ii face rau si copilului prin trairea pe care o experimenteaza. Totusi agresivitatea copilului nu trebuie inabusita ci trebuie gasita o cale pentru a o transforma in echilibru interior ( Andrei, 2009).
Modurile de manifestare ale agresivitatii pot fi foarte diferite.
Accesele de furie pot apare de foarte timpuriu, chiar de la 1-3 ani, cand pot aparea eliberari necontrolate a energiei acumulate (lovituri, muscaturi), pe neasteptate, care dureaza putin. Pe masura ce copiii cresc, izbucnirile sunt mai rare si mai putin violente, mai mult verbalízate si mai simbolice.
In schimb, cand se asociaza cu alti copii accesele de suparare se pot intensifica din nou pentru orice nemultumire aparuta pe terenul de joaca sau la scoala. Asta se intampla in special la copiii care nu se pot exprima bine si vor sa se faca intelesi, la copiii mai bolnaviciosi care se supara mai repede decat cei sanatosi, sau chiar datorita foamei, fiindca scade glicemia si copiii devin mai iritabili.
Alti copii sunt agresivi pentru ca au un prag de toleranta mai scazut la nemultumiri sau nu pot sa isi controleze foarte bine sentimentele mai intense, ca de exemplu mania. (Kuzma,2007).
Crize de agresivitate apar si atunci cand parintii exagereaza cu importanta pe care o dau copilului incepand de la o varsta mica, rasfatandu-l, fara sa stabileasca limite in comportament.
Abuzurile fizice sau psihice asupra copilului si factorii de stres socioeconomic pot provoca de asemenea comportamentul agresiv, ca si o forma de reactie. Consumul de substante cum ar fi alcoolul si drogurile intalnite in special la adolescenti, pot duce la iritabilitate crescuta si tulburari de comportament.
Desigur ca pe langa aceste cauze, mai poate aparea ca si cauza a agresivitatii, temperamentul, care tine de interiorul nostru. Temperamentul unei persoane este preponderent innnascut si iese la iveala in situatii limita, pentru ca este asa cum spunea Carlos Rossi (2004) capacitatea fiecaruia de a suporta presiuni. Asa se explica reactiile impulsive ale unor persoane in comparatie cu altele, care reactioneaza mult mai lent.
Desi se considera ca temperamentul nu se poate schimba radical, el poate fi educat prin dezvoltarea unor deprinderi de a controla aceste reactii impulsive. Si pornind de la aceasta idee sa nu uitam faptul ca mediul in care traim ne poate schimba intr-un mod pozitiv sau negativ, de aceea acolo unde exista parinti cu temperamente agresive, ei trebuie sa fie primii care se corecteaza, pentru ca se stie exact, ca un copil care traieste in casa cu un parinte agresiv, copilul va copia la nivel subconstient modelul parintelui mai predominant dintre cei doi (tata sau mama).
La primele accese de furie distructiva a copilului parintii trebuie sa ia masuri, pentru ca repetarea acceselor de manie depinde foarte mult de prímele atitudini ale parintilor. Copilul care este indrumat si disciplinat va sti ce ii este permis si ce nu, va deveni responsabil pentru actiunile lui si va suporta consecintele atunci cand greseste.
Pentru ca in trecut deseori disciplinarea se confunda cu pedeapsa, trebuie facuta distinctia dintre a disciplina, care inseamna a educa, si a pedepsi, care inseamna obligarea copilului de a se conforma la niste reguli impuse. Disciplinarea trebuie sa aiba loc permanent, ca un proces de invatare, dar pedeapsa, desi uneori justificata, nu trebuie sa fie o obisnuinta in practica unui parinte, pentru ca produce mai multe efecte negative decat pozitive.
Copiii nu trebuie si mai mult provocati la manie, deci trebuie sa avem grija la reactiile noastre atunci cand copiii sunt furiosi, dar si atunci cand nu sunt furiosi (Kuzma, 2007). Disciplinarea se face cu rabdare, se cere un lucru, te asiguri ca a inteles si ca il face, apoi se poate cere alt lucru, si asa mai departe. Cerand prea multe lucruri deodata, copilul va ajunge sa nu mai faca nici unul.
Ceea ce este insa extrem de important este faptul ca fiecare copil este unic si raspunde in felul lui la metodele aplícate pentru a disciplina. Daca o metoda in cazul unui copil poate da rezultate, in cazul altui copil poate avea efecte inverse, de aceea se va tine cont de personalitatea fiecarui copil pentru aplicarea metodelor de corectare a comportamentului agresiv.
O problema apare cand ne lovim de stereotipurile de gen, si anume acceptarea cu mai multa usurinta a comportamentului agresiv al baiatului in comparatie cu al fetei. Agresivitatea se manifesta la fete diferit fata de baieti:
– la fete pot apare accese de manie dupa 5 ani care sunt asociate cu alte tulburari, cum ar fi: iritabilitatea, negativismul, melancolía, dependenta de substante, tulburarile alimentare, dorinta de a atrage atentia, nelinistea interioara
– la baieti, cand agresivitatea apare dupa 5 ani, este asociata in principal cu negativismul.
Agresivitatea manifestata in diverse moduri, in scris, verbal, prin gesturi, poate sa apara si din cauza fricii, a vulnerabilitatii. Actionand primii prin acte de agresivitate indreptate asupra celorlati, ei cauta sa isi ascunda de fapt aceasta vulnerabilitate (Roco,2003). Cu toate acestea nici baiatului nu trebuie ingaduit un astfel de comportament, in ambele cazuri, fete si baieti, trebuie intervenit prompt, redirectionata energía distructiva si transformata in energie creatoare, prin jocuri care stimuleaza creativitatea si creste stima de sine a copilului sau jocuri de rol pentru a invata sa comunice si sa se poarte in diferite situatii, chiar conflictuale, care pot aparea.
Cand intensitatea agresivitatii este mare, degenereaza in violenta si devine daunatoare, producand daune altora, prin acte distructive, lui insusi, agresivitate indreptata spre interior (furie, manie, neimplinire, nemultumire, anxietate), si lucrurilor, prin distrugerea lor. In baza acestor trei principii, nu iti face rau tie, celor din jur si lucrurilor, este bine sa se stabileasca reguli de comportament, reguli care stau la baza autodisciplinarii copilului.
Daca mania nu este distructiva, atunci copilul trebuie lasat sa se manifeste, pentru ca tensiunea negativa reprimata se va acumula si va izbucni mai tarziu mult mai violent. Chiar si atunci cand se cearta cu alti copii, el de fapt invata pas cu pas, sa relationeze cu ceilalti, sa isi rezolve disputele, sa gaseasca singur solutii pentru a reconcilia relatiile si sa se autocontroleze, pentru a evita situatiile neplacute.
Copilul va fi incurajat sa vorbeasca despre sentimentele de manie pe care le incearca, pentru ca discutiile au rol de reglare a emotiilor. Pe langa aceasta, copilul poate invata cu ajutorul specialistilor cum sa isi controleze mania prin tehnici specifice, cum ar fi: tehnica jocului de rol, tehnici de relaxare, tehnici de autocontrol a furiei.
La copiii mici care sunt agresivi pentru ca doresc sa obtina mai multa atentie, se va ignora comportamentul, altfel el va deveni o obisnuinta in a obtine si alte beneficii (Kuzma,2007). Cand copilul foarte mic, bebelusul, devine agresiv pentru ca are o nevoie sau o nemultumire, este important sa combinam fermitatea cu calmul si blandetea. Atitudinea ferma, dar calma a persoanei care il ingrijeste il va face sa isi recapete el insusi calmul.
Pentru a putea ajuta copilul sa isi indrepte comportamentul agresiv trebuie gasita cauza agresivitatii si a celorlalte tulburari asociate. De asemenea daca observam situatiile care provoaca suparare si tinem cont de ele, putem uneori sa anticipam o criza de furie a copilului si sa o prevenim.
Ca o regula generala pentru copiii de toate varstele, se poate spune ca planificarea programului si a ambiantei caminului poate evita numeroase probleme, printre care si accesele de agresivitate. Rutina zilnica, adica respectarea orarului de masa, somn si joaca contribuie la mentinerea sanatatii emotionale ale copilului. Si nu uitati, tot ca o regula generala se spune ca“ Blandetea este leacul cruzimii” ( Cicero).
de Adina-Mihaela Demian
Psiholog
Bibliografie selectiva:
Kuzma, K. (2007). Intelege-ti copilul, Editura Viata si Sanatate, Bucuresti
Roco, M. (2004). Creativitate si inteligenta emotionala, Editura Polirom,Iasi
Surse web:
http://earlychildhood.suite101.com/article.cfm/aggressive_behavior_in_children
http://integrareacopiilor.blogspot.com/2009/03/interventii-pentru-ameliorare.html
http://www.didactic.ro/files/19/agresivitatea_si_violenta_activitate.doc
http://portal.educ.ar/debates/educacionytic/formacion-docente/la-agresion-en-las-aulas-podra-ser-controlada-por-el-liderazgo-docente.php
http://www.blogseitb.com/inteligenciaemocional/2009/05/06/la-agresividad-no-gestionada-violencia/
